Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s‑au ridicat mari plângeri împotriva fraților lor iudei. Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim!” Alții ziceau: „Noi punem gaj ogoarele, viile și casele noastre ca să avem grâu în timpul foametei!” Alții ziceau: „Noi am împrumutat argint pentru birul împăratului punând gaj ogoarele și viile noastre, deși avem același trup ca și frații noștri, iar copiii noștri sunt precum copiii lor; dar, iată, noi ne dăm ca robi fiii și fiicele și multe dintre fiicele noastre au fost deja date ca roabe; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora!”
M‑am mâniat foarte tare când le‑am auzit strigătele și cuvintele acestea. După ce am socotit toate acestea în inima mea, i‑am mustrat pe nobili și pe mai‑marii poporului și le‑am zis: „Voi îi împrumutați cu camătă pe frații voștri!” Am strâns o mare adunare împotriva lor și le‑am zis: „Noi i‑am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor, iar voi să‑i vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine! Oare n‑ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor care ne sunt vrăjmașe? Și eu, și frații mei, și slujitorii mei îi împrumutăm cu argint și grâu. Totuși, haideți să renunțăm la camăta aceasta! Dați‑le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, precum și dobânda din argintul, grâul, mustul și uleiul pe care le‑ați cerut de la ei!” Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic; vom face cum ai zis!” Atunci i‑am chemat pe preoți, înaintea cărora i‑am pus să jure că își vor ține cuvântul. Și mi‑am scuturat mantaua zicând: „Așa să‑l scuture Dumnezeu de casă și de avere pe orice om care nu‑și va ține cuvântul; așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin!” Și L‑au lăudat pe DOMNUL. Și poporul s‑a ținut de cuvântul acesta.
Din ziua când m‑a pus împăratul guvernator în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n‑am mâncat din veniturile cuvenite guvernatorului. Înainte de mine, cei ce au fost guvernatori împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Dar eu n‑am făcut așa, din frică de Dumnezeu. Ba mai mult, am lucrat la repararea zidului acestuia, n‑am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo pentru lucru. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și mai‑mari, pe lângă cei care veneau la noi dintre neamurile învecinate. Mi se pregăteau în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări și, la fiecare zece zile, se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n‑am cerut veniturile cuvenite guvernatorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra acestui popor.
Adu‑Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeul meu, de tot ce am făcut pentru poporul acesta!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
