Neemia 6:1-19

Când Sanbalat, Tobia, Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că refăcusem zidul și că n‑a mai rămas nicio spărtură în el (deși nu pusesem încă ușile porților), Sanbalat și Gheșem au trimis să‑mi spună: „Vino să ne întâlnim la Chefirim, în câmpia Ono!” Aveau de gând să‑mi facă rău. Le‑am trimis soli care să le spună: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor. De ce să se oprească lucrul câtă vreme m‑aș coborî la voi?” Mi‑au trimis în patru rânduri aceeași cerere și le‑am dat același răspuns. A cincea oară, Sanbalat mi‑a trimis solia aceasta prin slujitorul său, care avea în mână o scrisoare deschisă. În ea era scris: „Se răspândește zvonul printre popoare și Gașmu spune că tu și iudeii plănuiți să vă răsculați și că în acest scop refaci zidul. Potrivit acelorași zvonuri, tu vei deveni regele lor și ai rânduit chiar și profeți, ca să dea de veste despre tine în Ierusalim: «Avem rege în Iuda!» Și acum, lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino deci să ne sfătuim împreună!” I‑am trimis următorul răspuns: „Lucrurile despre care vorbești nu s‑au întâmplat; tu ai născocit toate acestea!” Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Le vor slăbi mâinile, iar lucrarea nu se va face!” Acum, Dumnezeule, întărește‑mi mâinile! M‑am dus în casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetavel. El se închisese și a zis: „Să ne întâlnim în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului, căci vin să te omoare; în timpul nopții vor veni să te omoare!” Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!” Și am înțeles că nu Dumnezeu îl trimitea, ci mi‑a profețit astfel fiindcă fusese plătit de Tobia și Sanbalat. A fost plătit ca eu să mă tem, să urmez sfaturile lui și să păcătuiesc. Atunci ei mi‑ar fi scos nume rău și m‑ar fi batjocorit. Adu‑Ți aminte, o, Dumnezeul meu, de Tobia și de Sanbalat după faptele lor! Adu‑Ți aminte și de profetesa Noadia și de ceilalți profeți care căutau să mă sperie! Zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. Toți vrăjmașii noștri au auzit, iar toate popoarele învecinate s‑au temut, s‑au smerit foarte mult și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. În vremea aceea erau unii nobili din Iudeea care îi trimiteau multe scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori de la el. Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, pentru că Tobia era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iohanan o luase în căsătorie pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. Se vorbea bine de el chiar de față cu mine și îi raportau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoșeze.