2 Cronici 18:9-34
2 Cronici 18:9-34 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe tronul lui, îmbrăcați în robele lor, și au șezut într-un loc deschis, la intrarea porții Samariei; și toți profeții profețeau înaintea lor. Și Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse coarne de fier și spunea: Astfel spune DOMNUL: Cu acestea tu vei împunge Siria până vor fi nimiciți. Și toți profeții au profețit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad și prosperă, fiindcă DOMNUL îl va da în mâna împăratului. Și mesagerul care a mers să cheme pe Micaia i-a spus, zicând: Iată, cuvintele profeților vestesc bine împăratului o singură înțelegere; să fie cuvântul tău de aceea, te rog, ca al unuia dintre ei și vorbește de bine. Și Micaia a spus: Precum DOMNUL trăiește, ceea ce îmi spune Dumnezeul meu, voi vorbi aceea, negreșit. Și când a venit la împărat, împăratul i-a spus: Micaia, să mergem la Ramot-Galaad la bătălie, sau să aștept? Și el a spus: Urcați-vă și prosperați și ei vor fi dați în mâna voastră. Și împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că îmi spui doar adevărul în numele DOMNULUI? Atunci el a spus: Am văzut tot Israelul împrăștiat pe munți, ca oi care nu au păstor, și DOMNUL a spus: Aceștia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace. Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ți-am spus că nu îmi va profeți bine, ci rău? Din nou el a spus: De aceea ascultă cuvântul DOMNULUI: Am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul lui și toată oștirea cerului stând în picioare la dreapta lui și la stânga lui. Și DOMNUL a spus: Cine va ademeni pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se urce și să cadă la Ramot-Galaad? Și unul a vorbit spunând în acest fel și un altul spunând altfel. Atunci a ieșit un duh și a stat în picioare înaintea DOMNULUI și a spus: Eu îl voi ademeni. Și DOMNUL i-a spus: Cu ce? Și el a spus: Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților lui. Și DOMNUL a spus: Tu îl vei ademeni și vei învinge de asemenea; ieși și fă astfel. Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh mincinos în gura acestor profeți ai tăi și DOMNUL a vorbit rău împotriva ta. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat și a lovit pe Micaia peste obraz și a spus: Pe ce cale a ieșit Duhul DOMNULUI de la mine pentru a-ți vorbi ție? Și Micaia a spus: Iată, vei vedea în acea zi când vei intra în camera dinăuntru să te ascunzi. Atunci împăratul lui Israel a spus: Luați-l pe Micaia și duceți-l înapoi la Amon, guvernatorul cetății, și la Ioas, fiul împăratului; Și spuneți: Astfel spune împăratul: Puneți pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea chinuirii și cu apa chinuirii, până când mă voi întoarce în pace. Și Micaia a spus: Dacă te vei întoarce negreșit în pace, atunci DOMNUL nu a vorbit prin mine. Și a spus: Dați ascultare, voi, tot poporul. Astfel împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au urcat la Ramot-Galaad. Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Îmi voi schimba hainele ca să nu fiu recunoscut și voi merge la bătălie, dar tu îmbracă robele tale. Astfel împăratul lui Israel și-a schimbat hainele ca să nu fie recunoscut și amândoi au mers la bătălie. Și împăratul Asiriei poruncise căpeteniilor carelor care erau cu el, spunând: Nu vă luptați cu mici sau mari, în afară de împăratul lui Israel. Și s-a întâmplat, când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iosafat, că au spus: Este împăratul lui Israel. De aceea l-au încercuit să se lupte, dar Iosafat a strigat și DOMNUL l-a ajutat; și Dumnezeu i-a ademenit să se depărteze de el. Fiindcă s-a întâmplat, atunci când căpeteniile carelor și-au dat seama că nu era împăratul lui Israel, că s-au întors de la a-l mai urmări. Și un anumit om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii, de aceea el a spus conducătorului carului său: Întoarce-ți mâna, ca să mă scoți afară din oaste, căci sunt rănit. Și bătălia a crescut în acea zi, totuși împăratul lui Israel a stat drept în carul său împotriva sirienilor până seara; iar pe la apusul soarelui a murit.
2 Cronici 18:9-34 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Regele din teritoriul numit Israel și Iehoșafat – regele din teritoriul numit Iuda – îmbrăcați în hainele lor regale, stăteau pe câte un tron, în zona unde se alegeau cerealele de paie, lângă poarta orașului Samaria; și toți acei profeți, profețeau în fața lor. Zedechia – fiul lui Chenaana – își făcuse niște coarne din fier; și spunea: „Iahve vă zice: «Cu aceste coarne îi vei împunge pe aramei până îi vei distruge!»” Și toți ceilalți profeți profețeau la fel, zicând: „Atacă Ramot-Ghiladul și învinge-l! Iahve îl va face să ajungă în mâna regelui!” Mesagerul care s-a dus să îl cheme pe Micaia, i-a spus: „Toți profeții îi dau regelui vești bune. Ar fi cazul ca și cuvântul tău să fie ca al fiecăruia dintre ei; și să vorbești în favoarea lui!” Micaia i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu, că voi anunța doar ce va spune Dumnezeul meu!” Când au ajuns la el, regele l-a întrebat: „Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunțăm?” Micaia i-a răspuns: „Du-te și învinge-i; pentru că vor ajunge în mâinile voastre!” Regele l-a întrebat: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu îmi vei spune decât adevărul în numele lui Iahve?” Atunci el a zis: „Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca o turmă de oi care nu are păstor; iar Iahve a zis: «Acești oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare liniștit acasă!»” Regele din teritoriul numit Israel, i-a zis lui Iehoșafat: „Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?” Micaia a mai zis: „Ascultați cuvântul lui Iahve! L-am văzut pe Iahve stând pe tronul lui; și toată armata cerului stătea în picioare la dreapta și la stânga Lui. Atunci Iahve a întrebat: «Cine-l va înșela pe Ahab – regele din teritoriul numit Israel – ca să se ducă la Ramot-Ghilad și să moară acolo?» Unul a răspuns într-un fel și altul a răspuns în alt fel. Apoi a venit un spirit care s-a prezentat în fața lui Iahve; și I-a zis: «Eu îl voi înșela!» Iahve l-a întrebat: «Cum vei reuși acest lucru?» El a răspuns: «Voi pleca și voi fi un spirit de minciună în gura tuturor profeților lui!» Și Iahve i-a zis: «Îl vei înșela și vei reuși! Du-te și fă așa!» Astfel, Iahve a pus un spirit de minciună în gura acestor profeți ai tăi. Iahve a pronunțat deja verdictul de distrugere a ta!” Atunci Zedechia – fiul lui Chenaana – s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis: „Pe unde a ieșit Spiritul lui Iahve de la mine ca să îți vorbească?” Micaia i-a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi!” Apoi regele din teritoriul numit Israel a zis: „Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon – conducătorul orașului – și la Ioaș, fiul regelui; și spune-le că regele le zice: «Puneți-l pe acest om în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»” Atunci Micaia a spus: „Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu a vorbit Iahve prin mine!” Apoi a adăugat: „Voi, cei prezenți, rețineți ce am spus!” Regele din teritoriul numit Israel împreună cu Iehoșafat – regele din teritoriul numit Iuda – s-au dus la Ramot-Ghilad. Regele din teritoriul numit Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat așa. Dar tu îmbracă-te cu hainele tale regale!” Regele din teritoriul numit Israel s-a deghizat; și au intrat astfel cu toții în luptă. Regele Aramului le dăduse conducătorilor carelor lui următorul ordin: „Să nu vă luptați nici cu cei mici, nici cu cei mari; ci numai cu regele din teritoriul numit Israel!” Când conducătorii carelor l-au văzut pe Iehoșafat, și-au zis: „Acesta este regele din teritoriul numit Israel!” Ei s-au întors spre el ca să îl atace. Atunci Iehoșafat a strigat disperat; și Iahve l-a ajutat. Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. Ei au renunțat să îl mai atace atunci când conducătorii carelor au constatat că nu este el regele din teritoriul numit Israel. Apoi, un luptător cu arcul a tras o săgeată la întâmplare; și l-a lovit cu ea pe regele din teritoriul numit Israel chiar între zalele armurii lui. Regele i-a ordonat celui care conducea carul: „Întoarce și scoate-mă din zona de conflict; pentru că am fost rănit!” Lupta s-a intensificat în acea zi. Regele din teritoriul numit Israel a stat în picioare în carul lui – în fața arameilor – până seara; dar în timp ce soarele apunea, a murit.
2 Cronici 18:9-34 Noua Traducere Românească (NTR)
Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește DOMNUL: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“. Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Du-te la Ramotul Ghiladului și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui“. Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia: ‒ Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine! Micaia i-a răspuns: ‒ Viu este DOMNUL că voi vorbi ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu. Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat: ‒ Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm? El i-a răspuns: ‒ Duceți-vă și învingeți! Vor fi dați în mâinile voastre. Regele i-a zis: ‒ De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele DOMNULUI? Atunci el a zis: ‒ Am văzut tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor, iar DOMNUL a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă“. Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: ‒ Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău? Micaia a zis: ‒ Ascultați Cuvântul DOMNULUI! L-am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul Său și am văzut toată armata cerurilor stând în picioare la dreapta și la stânga Lui. Și DOMNUL a întrebat: ‒ Cine-l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să meargă în Ramotul Ghiladului și să piară acolo? Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. Apoi a venit un duh, s-a înfățișat înaintea DOMNULUI și I-a zis: ‒ Eu îl voi amăgi. ‒ Cum? l-a întrebat DOMNUL. ‒ Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui. Și DOMNUL i-a zis: ‒ Îl vei amăgi și vei reuși! Du-te și fă așa! Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura acestor profeți ai tăi. DOMNUL a rostit nenorocirea împotriva ta. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis: ‒ Pe unde a ieșit Duhul DOMNULUI de la mine ca să-ți vorbească? Micaia a răspuns: ‒ Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi! După aceea, regele lui Israel a zis: ‒ Luați-l pe Micaia, duceți-l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, și spuneți-le: „Așa vorbește regele: «Aruncați-l pe acest om în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“. Dar Micaia a zis: ‒ Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu DOMNUL a vorbit prin mine! Apoi a zis: ‒ Să auziți, toate popoarele! Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, au pornit spre Ramotul Ghiladului. Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale regale!“. Regele lui Israel s-a deghizat, și au intrat cu toții în luptă. Regele Aramului le poruncise căpeteniilor carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“. Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoșafat, și-au zis: „Acesta este regele lui Israel!“. Și s-au întors spre el ca să-l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor și DOMNUL l-a ajutat. Dumnezeu i-a abătut de la el. Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s-au întors de la el. După aceea, un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce-ți mâna și scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“. Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, până seara, dar la apusul soarelui a murit.
2 Cronici 18:9-34 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți prorocii proroceau înaintea lor. Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’” Și toți prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca și cuvântul fiecăruia din ei! Vestește de bine!” Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.” Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiți-vă! Căci veți avea izbândă și vor fi dați în mâinile voastre.” Și împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor, și Domnul a zis: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’” Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? El nu-mi prorocește nimic bun, nu-mi prorocește decât rău.” Și Mica a zis: „Ascultați dar Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui. Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, și să piară acolo?’ Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieși’, a răspuns el, ‘și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi și vei izbuti; ieși și fă așa!’ Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.” Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?” Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” Împăratul lui Israel a zis: „Luați pe Mica și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului. Și spuneți: ‘Așa vorbește împăratul: «Băgați pe omul acesta în temniță și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace.»’” Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziți!” Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad. Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-au dus la luptă. Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel.” Când au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.” Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața sirienilor, până seara și a murit pe la apusul soarelui.
2 Cronici 18:9-34 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți prorocii proroceau înaintea lor. Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne din fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu aceste coarne îi vei bate pe sirieni până îi vei nimici.»” Și toți prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă și Domnul îl va da în mâinile împăratului!” Solul care se dusese să-l cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, prorocii cu un gând îi prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca și cuvântul fiecăruia din ei! Vestește de bine!” Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu!” Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiți-vă, căci veți avea izbândă și vor fi dați în mâinile voastre!” Și împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor, și Domnul a zis: «Oamenii aceștia n-au stăpân; fiecare să se întoarcă în pace acasă!»” Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? El nu-mi prorocește nimic bun; nu-mi prorocește decât rău.” Și Mica a zis: „Ascultați dar Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui. Și Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, și să piară acolo?» Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi.» Domnul i-a zis: «Cum?» «Voi ieși», a răspuns el, «și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.» Domnul a zis: «Îl vei amăgi și vei izbuti; ieși și fă așa!» Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.” Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, l-a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?” Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” Împăratul lui Israel a zis: „Luați-l pe Mica și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului! Și spuneți-le: «Așa vorbește împăratul: ‘Băgați-l pe omul acesta în temniță și hrăniți-l cu pâinea și apa întristării până mă voi întoarce în pace!’»” Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine.” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziți!” Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad. Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale!” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-au dus la luptă. Împăratul Siriei le dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel!” Când l-au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au îndepărtat de el. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul i-a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit!” Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața sirienilor, până seara și a murit pe la apusul soarelui.
2 Cronici 18:9-34 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Pe jilțuri, cei doi împărați Erau, atuncea, așezați, La a Samariei intrare. Cu hainele de sărbătoare, Fuseseră înveșmântați. În fața lor, erau aflați Prorocii care îi avea, În acel timp, Samaria. Aceștia, toți, se îmbulzeau, Necontenit, și proroceau. Unul – zis Zedechia – care, Părinte, pe Chenana-l are, Coarne de fier și-a făurit Și-n acest fel a glăsuit: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Cu aste coarne o să-i bată Ahab, pe Sirieni apoi. Când va porni el, la război, Cu ele, o să-i biruiască Și are să îi nimicească!” Ceilalți proroci au zis la fel, Căci prorociră ca și el: „În Galaad să te repezi, Ramotul să-l eliberezi! Căci Domnul a găsit cu cale, Să îl dea pradă, mâinii tale.” Solul, care a fost trimis, A mers, la Mica, și i-a zis: „Prorocii, toți, care-au venit, De bine doar, au prorocit, În fața împăratului. Când vei sosi, la curtea lui, Ai grijă, prorocește-i bine!” „Spun ceea ce, de sus, îmi vine”– Răspunse Mica-ndată. „Eu, Doar ce-mi va spune Dumnezeu, Am să rostesc. Nimic mai mult, Căci eu, de Dumnezeu, ascult. Viu este Domnul, că-i voi spune Tot ce în inimă-mi va pune.” Mica ajunse la-mpărat Și-atunci Ahab l-a întrebat: „În Galaad, să ne urcăm – Ramotul, să-l eliberăm – Sau să renunț? Cum e mai bine? Mica a spus: „Domnu-i cu tine Și iată, a găsit cu cale, Să îl dea pradă, mâinii tale.” Când auzi al său răspuns, De-un gând, Ahab a fost pătruns Și zise: „Oare-acest cuvânt A fost rostit de Domnul Sfânt? Mă îndoiesc. De-aceea-ți spun: De câte ori, vrei să te pun Să juri, pe Numele Cel Sfânt, Al Domnului, că ăst cuvânt, Ce l-ai rostit e-adevărat?” Mica, atunci, a cuvântat: „Iată că văd al tău popor, Ca turma fără de păstor. Îl văd, pe munte, risipit, Iar Domnul, astfel, a vorbit: „Nu au stăpân oameni-acei. Acasă, să se-ntoarcă ei!” Al lui Israel împărat L-a întrebat, pe Iosafat: „Dar oare, nu-ți spusesem eu, Precum că Mica, tot mereu, Numai de rău, îmi prorocește? Nimica bun, nu îmi vestește!” Mica s-a-ntors către-mpărat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului La dreapta și la stânga Lui. Domnul, în juru-I, S-a uitat Și-n urmă El a cuvântat: „Cine are să-l amăgească Pe-Ahab, și astfel să se pornească Înspre Ramotul cel pe care Țara din Galaad îl are? Acolo, trebuie să piară! Cine-l va duce-n acea țară?” Uni-ntr-un fel au plănuit, Iar alți, altfel, s-au gândit. Un duh, atunci, s-a-nfățișat La Domnul și a cuvântat: Iată că eu am să găsesc O cale, să îl amăgesc.” „Dar cum vei face?” – a voit Domnul să știe, negreșit. „Am să mă fac duh de minciună Și-ai săi proroci, toți, au să-i spună Ca să se ducă la Ramot. În felu-acesta, eu socot Cum că Ahab are să piară.” Așa să faci! Să ieși afară Și fă precum ai cuvântat!” – Îi zise Domnul, de îndat’. Duh de minciună Domnu-a pus, În toți prorocii – cum a spus – Căci lucruri rele, negreșit, Pentru Ahab, a pregătit.” Când Zedechia-a auzise Acest cuvânt, se repezise La Mica și, plin de necaz, L-a pălmuit peste obraz. În urmă, el a glăsuit: „Spune-mi, pe ce drum a ieșit Duhul lui Dumnezeu, din mine, Ca să vorbească-apoi, cu tine?” Ăst Zedechia e cel care, Drept tată, pe Chenana-l are. Mica răspunse: „Ai să vezi Și-al meu cuvânt ai să îl crezi În ziua-n care-nspăimântat, Să te ascunzi, vei fi cătat.” Furios, Ahab – atunci – a zis: „Mica, voiesc să fie-nchis! Să-l duceți la Amon – cel care Peste cetate e mai mare – Și la Ioas – la dregător – L-al împăratului fecior. Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine numai, să-l hrănească Și apă doar, să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori, veni-vom noi.” „Dacă în pace ai să vii” – Răspunse Mica – „vreau să știi Că Domnul n-a vorbit prin mine! Luați popoare, seama bine!” – Mai zise el, când a sfârșit – „La ceea ce s-a prorocit!” Al lui Israel împărat Și cel în Iuda-ncoronat S-au dus pân’ la Ramotul care Țara lui Galaad îl are. Ahab i-a zis lui Iosafat: „De luptă, fi-voi îmbrăcat, Ca să iau parte la război. Tu să rămâi mai înapoi, Și-n hainele împărătești Va trebui să te gătești.” Ahab, îndată, s-a schimbat Și-n luptă el s-a avântat. Mai marele cârmuitor Al oștii Sirienilor, La sine, grabnic, l-a chemat Pe cel cari fost-a așezat Drept căpetenia carelor Al oștii Sirienilor. Când căpitanul a venit, În felu-acesta i-a vorbit: „În luptă, când o să intrați, Grijă s-aveți să-l căutați Pe împăratul cel pe care Neamul lui Israel îl are.” Nu vă luptați nici cu cei cari Sunt mici și nici cu-aceia mari. Să vă luptați doar cu acel Care-i mai mare-n Israel!” Cei care căpitani erau Și carele le conduceau, Când l-au văzut pe Iosafat În hainele de împărat, În felu-acesta au gândit: „El e-mpăratul, negreșit. Mai mare decât este el, Nu-i altul peste Israel.” Încet, ei s-au apropiat, Spre a-l lovi pe Iosafat. Dar Iosafat, când i-a zărit, A scos un țipăt și-a fugit. Domnul, atunci, l-a ajutat Și pe dușmani i-a-ndepărtat. Cei care căpitani erau Și carele le conduceau, Au priceput că nu e el, Mai mare peste Israel, Și-atunci, în pace, l-au lăsat. Un om, arcul, și-a încordat, Trăgând cu el, la întâmplare, În vălmășagu-acela mare. Din arc, săgeata a țâșnit Și pe Ahab ea l-a lovit, La-ncheietura cea pe care Platoșa-mpărătească-o are. Către cel care i-a condus Carul, atunci, Ahab a spus: „Mă scoate-afară, negreșit, Căci iată că sunt greu rănit!” Războiul a continuat, În urmă, mai înverșunat. Ahab, rănit, a stat apoi – În carul său pentru război – În fața Sirienilor. Drept s-a ținut, ‘naintea lor, Până când seara a venit Și-abia atuncea a murit.
2 Cronici 18:9-34 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor. Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”. Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”. Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei și vorbește de bine!”. Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”. A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Mergeți, căci veți avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”. Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”. [Mihéia] a răspuns: „Văd tot Israélul risipit pe munți ca o turmă care nu are păstor. Domnul zice: «Aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”. Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui. Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb, regele lui Israél, ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel. A ieșit un duh, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?». El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!». Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”. Atunci Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”. Mihéia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”. Regele lui Israél a zis: „Luați-l pe Mihéia și duceți-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui, și spuneți-le: «Așa vorbește regele: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”. Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”. Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă. Regele lui Arám a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”. Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță, acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el. Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”. Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor până seara și a murit la apusul soarelui.