Neemia 2:1-5
Neemia 2:1-5 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat în luna Nisan, în anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxes, că era vin înaintea lui; și am luat vinul și l-am dat împăratului. Și, nu fusesem mai înainte trist în prezența lui. De aceea împăratul mi-a spus: De ce este înfățișarea ta tristă, văzând că nu ești bolnav? Aceasta nu este nimic altceva decât tristețe a inimii. Atunci m-am înfricoșat foarte tare, Și am spus împăratului: Veșnic să trăiască împăratul, de ce să nu fie înfățișarea mea tristă, când cetatea, locul mormintelor părinților mei, șade risipită și porțile ei au fost mistuite de foc? Atunci împăratul mi-a spus: Ce cauți? Astfel, m-am rugat Dumnezeului cerului. Și am spus împăratului: Dacă place împăratului și dacă servitorul tău ar găsi favoare înaintea feței tale, să mă trimiți în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, să o construiesc.
Neemia 2:1-5 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
În luna Nisan, în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, l‑am luat și i l‑am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist în prezența lui. Împăratul mi‑a zis: „De ce ai fața tristă? Nu ești bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m‑a apucat o mare frică și i‑am răspuns împăratului: „Veșnic să trăiască împăratul! Cum să n‑am fața tristă când cetatea în care sunt mormintele părinților mei este în ruină și porțile ei sunt arse de foc?” Și împăratul mi‑a zis: „Ce anume ceri?” Eu m‑am rugat Dumnezeului cerurilor și i‑am răspuns împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale și dacă robul tău îi este plăcut, trimite‑mă în Iuda, la cetatea în care sunt mormintele părinților mei, ca s‑o rezidesc!”
Neemia 2:1-5 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În luna Nisan, în anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul și i l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică și i-am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am fața tristă când cetatea în care sunt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sunt arse de foc?” Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor și i-am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou!”
Neemia 2:1-5 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În luna Nisan, în al douăzecilea an al guvernării regelui Artaxerxes, în timp ce vinul fusese pus în fața lui, am luat din el și l-am servit. Nu mai fusesem trist niciodată de când slujeam înaintea regelui. El mi-a zis: „De ce ai fața atât de tristă? Constat că (totuși) nu ești bolnav. Deci nu poate fi decât o întristare care provine din inimă!” Atunci mi-a fost foarte frică; și i-am răspuns regelui: „Să trăiască regele pentru totdeauna! Cum să nu am fața tristă, când orașul unde sunt mormintele strămoșilor mei, este în ruine, iar porțile lui au fost distruse de foc?!” Regele m-a întrebat: „Ce dorești să fac pentru tine?” Atunci m-am rugat Dumnezeului cerului; și i-am zis regelui: „Dacă regele consideră că este posibil și dacă slujitorul tău este agreat, permite-mi să merg până în teritoriul numit Iuda, în care există orașul unde sunt mormintele strămoșilor mei, ca să îl reconstruiesc.”
Neemia 2:1-5 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când Artaxerxe împlinea Ani douăzeci de când domnea, Eram paharnic așezat În slujbă, pentru împărat. În șirul lunilor din an, Se potrivea luna Nisan. Vinu-n pahare, eu l-am pus Și împăratului l-am dus. De câte ori vin îi duceam, În față-i, trist, nu m-arătam; Însă atuncea, m-a zărit Și-a înțeles că sunt mâhnit. De-aceea, m-a și întrebat: „Dar pentru ce ești întristat? Nu ești bolnav, dar mi se-arată Că îți e inima-ntristată.” De-ndată ce l-am auzit, O mare frică am simțit Și i-am răspuns, înspăimântat: „Trăiască marele-mpărat, De-acum și până-n veșnicie! Cum ar putea ca să nu fie Obrajii mei, plini de-ntristare, Dacă cetatea cea în care Își au mormântul toți acei Care au fost părinții mei, E dărâmată, la pământ, Iar ale ei porți, arse, sânt?” „Ce vrei să-mi ceri?”– a întrebat, Îndată, al meu împărat. Atuncea, Dumnezeului Cari este Domn al cerului, În mare grabă, m-am rugat Și-apoi am zis către-mpărat: „Dacă-ndurare am primit Și trecere am dobândit În fața înălțimii tale, Te rog ca să găsești o cale, Să mă trimiți la Iuda-n țară, Unde să pot să zidesc iară, Cetatea-n care îngropați Îmi sunt părinții și-ai mei frați.”
Neemia 2:1-5 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În luna Nisán, în al douăzecilea an al regelui Artaxérxes, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul și l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. Regele mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă, deși nu ești bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristețea inimii”. Atunci mi-a fost foarte mare teamă. I-am răspuns regelui: „Să trăiască regele în veci! Cum să nu am fața tristă când cetatea în care sunt mormintele părinților mei este pustiită și porțile ei sunt mistuite de foc?”. Regele mi-a zis: „Ce vrei să ceri?”. Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor și i-am răspuns regelui: „Dacă este un [lucru] bun pentru rege și dacă slujitorul tău a aflat har în ochii tăi, trimite-mă în cetatea mormintelor părinților mei ca s-o reconstruiesc!”.
Neemia 2:1-5 Noua Traducere Românească (NTR)
În luna nisan, în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes, după ce vinul fusese adus înaintea lui, am luat vin și l-am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui. Împăratul mi-a zis: ‒ De ce ai fața așa tristă? Nu ești bolnav; deci nu poate fi decât o întristare a inimii! Atunci m-am temut foarte tare și i-am răspuns împăratului: ‒ Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am fața tristă când cetatea unde se află mormintele strămoșilor mei este în ruine, iar porțile ei au fost distruse de foc? Împăratul mi-a zis: ‒ Ce anume ceri? M-am rugat Dumnezeului cerurilor, apoi i-am zis împăratului: ‒ Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoșilor mei, ca s-o reconstruiesc.
Neemia 2:1-5 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică și am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am fața tristă când cetatea în care sunt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sunt arse de foc?” Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou.”