Neemia 5:1-19
Neemia 5:1-19 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Bărbați care aparțineau poporului, împreună cu soțiile lor, au prezentat o mare reclamație formulată împotriva fraților lor iudei. Erau unii care spuneau: „Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâu, ca să avem ce să mâncăm; și astfel, să putem trăi!” Alții ziceau: „Ne punem garanție terenurile agricole, viile și casele – ca să avem grâu în timpul foametei!” Și mai erau unii care ziceau: „Am fost obligați să împrumutăm argint. Astfel, noi ne-am dat terenurile agricole și viile în schimbul taxelor imperiale. Deși aparținem aceluiași popor și fiii noștri sunt ca ai lor, constatăm acum că suntem determinați să ne dăm fiii și fiicele să meargă în sclavie… Câteva dintre fetele noastre au fost deja luate ca sclave. Nu putem să facem nimic (pentru schimbarea acestei situații); iar terenurile agricole și viile noastre aparțin altora!” M-am mâniat foarte mult când le-am auzit reclamațiile prezentate. După ce m-am gândit, am certat pe cei care aveau o situație materială bună și pe administratori. Le-am spus: „Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?!” Am convocat o mare adunare împotriva lor; și le-am zis: „Noi, conform posibilităților noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei care fuseseră vânduți celorlalte popoare! Iar acum, voi vă vindeți frații chiar nouă?!” Ei tăceau, pentru că nu aveau ce să răspundă. Eu am mai zis: „Ce faceți voi, nu este bine! Oare nu ar trebui să umblați în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu ajungeți ridicoli în fața popoarelor care ne dușmănesc? Atât eu, cât și frații și slujitorii mei, le-am împrumutat argint și grâu. Și am stabilit ulterior să le iertăm această datorie! Dați-le înapoi astăzi terenurile agricole, viile, măslinii și casele. Să le dați și a suta parte din argintul, din grâul, din mustul și din uleiul pe care le-ați cerut de la ei ca dobândă!” Ei au răspuns: „Le vom da înapoi; și nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face exact cum ai zis.” Atunci i-am chemat pe preoți și i-am pus să jure înaintea lor că vor face așa cum au promis. Mi-am scuturat mantaua și am zis: „Așa să scuture Dumnezeu din familia lui și din proprietatea lui pe orice om care nu își va respecta cuvântul! Așa să fie scuturat și lăsat fără nimic!” Toată adunarea a răspuns: „Amin!” Și L-au lăudat pe Iahve. Poporul a făcut exact cum a promis. Din ziua în care am fost desemnat guvernatorul lor în teritoriul numit Iuda – adică din al douăzecilea an al guvernării regelui Artaxerxes și până în al treizeci și doilea an al guvernării acestuia – au trecut doisprezece ani. În toată această perioadă, nici eu și nici frații mei nu am trăit din veniturile de guvernator. Înainte de mine, primii guvernatori exploatau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șecheli de argint. Chiar și slujitorii lor practicau exploatarea poporului. Dar eu nu am procedat astfel – din frică de Dumnezeu. Am fost preocupat de lucrarea refacerii acestui zid; și nu mi-am cumpărat terenuri agricole. De fapt, toți slujitorii mei erau adunați acolo ca să participe la lucrare. În plus, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre administratori, în afară de cei care veneau acolo și aparțineau de popoarele din jur. În fiecare zi mi se pregătea: un bou, șase oi alese și păsări; iar la fiecare zece zile, se aducea vin din abundență și de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am acceptat să primesc plata de guvernator – pentru că lucrarea (de reconstruire a zidului) apăsa mult acest popor. „Amintește-ți de mine – Dumnezeul meu – pentru binele pe care l-am făcut; și reține tot ce am realizat pentru acest popor!”
Neemia 5:1-19 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri împotriva fraților lor iudei. Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim.” Alții ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile și casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei.” Alții ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului. Și totuși carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sunt ca și copiii lor; și iată, supunem la robie pe fiii noștri și pe fetele noastre și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora.” M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile și cuvintele acestea. Am hotărât să mustru pe cei mari și pe dregători și le-am zis: „Ce, voi împrumutați cu camătă fraților voștri?” Și am strâns în jurul meu o mare mulțime și le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor, și voi să vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă? Și eu, și frații mei, și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și a suta parte din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care l-ați cerut de la ei ca dobândă.” Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoți, înaintea cărora i-am pus să jure că își vor ține cuvântul. Și mi-am scuturat mantaua zicând: „Așa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui și de averile lui pe orice om care nu-și va ține cuvântul și așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin!” Și au lăudat pe Domnul. Și poporul s-a ținut de cuvânt. Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului. Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut așa din frică de Dumnezeu. Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau la lucru. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. Mi se pregăteau în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări și, la fiecare zece zile, se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. Adu-Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!
Neemia 5:1-19 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și a fost un strigăt mare al poporului și al soțiilor lor împotriva fraților lor iudei. Fiindcă erau unii care spuneau: Noi, fiii noștri și fiicele noastre, suntem mulți; de aceea trebuie să luăm grâne pentru ei, ca să mâncăm și să trăim. Erau de asemenea unii care spuneau: Noi am ipotecat pământurile noastre, viile noastre și casele noastre, ca să cumpărăm grâne, din cauza foametei. Erau de asemenea alții care spuneau: Noi am împrumutat bani pentru tributul împăratului și aceasta pe pământurile noastre și viile noastre. Totuși acum carnea noastră este precum carnea fraților noștri, copiii noștri precum copiii lor; și, iată, noi ducem în robie pe fiii noștri și pe fiicele noastre ca să fie servitori și unele dintre fiicele noastre sunt duse deja în robie; și nu este în puterea noastră să le răscumpărăm, pentru că alți oameni au pământurile și viile noastre. Și m-am mâniat foarte tare când am auzit strigătul lor și aceste cuvinte. Și m-am sfătuit cu mine însumi și am mustrat pe nobili și pe conducători și le am spus: Voi stoarceți camătă fiecare de la fratele său. Și am adunat o mare adunare împotriva lor. Și le-am spus: Noi, după abilitatea noastră, am răscumpărat pe frații noștri iudei, care erau vânduți păgânilor; și voi să vindeți chiar pe frații voștri? Sau să ne fie ei vânduți? Atunci ei au tăcut și nu au găsit nimic să răspundă. De asemenea am spus: Nu este bine ceea ce faceți; nu ar trebui să umblați în teama de Dumnezeul nostru din cauza ocării păgânilor, dușmanii noștri? Eu de asemenea și frații mei și servitorii mei, am putea să stoarcem de la ei bani și grâne; vă rog, să lăsăm această camătă. Dați-le înapoi, vă rog, chiar în această zi pământurile lor, viile lor, grădinile lor de măslini și casele lor, de asemenea a suta parte din bani și din grâne, vinul și untdelemnul pe care l-ați stors de la ei. Atunci ei au spus: Le vom da înapoi și nu vom cere nimic de la ei; astfel vom face precum spui. Atunci am chemat preoții și am luat un jurământ de la ei, că vor face conform cu această promisiune. De asemenea mi-am scuturat poala și am spus: Astfel să scuture Dumnezeu pe fiecare om din casa lui și din munca lui, care nu împlinește această promisiune, chiar astfel să fie scuturat și golit. Și toată adunarea a spus: Amin, și au lăudat pe DOMNUL. Și poporul a făcut conform cu această promisiune. Mai mult, de când am fost rânduit să fiu guvernatorul lor în țara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci și doilea al împăratului Artaxerxes, adică, doisprezece ani, eu și frații mei nu am mâncat pâinea guvernatorului. Dar guvernatorii dinainte, care fuseseră înaintea mea, împovărau poporul și luaseră de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șekeli de argint; da, chiar și servitorii lor stăpâneau peste popor; dar eu nu am făcut astfel, din cauza fricii de Dumnezeu. Da, de asemenea am continuat în lucrarea acestui zid și nu am cumpărat vreun pământ; și toți servitorii mei erau adunați acolo la lucru. Mai mult, erau la masa mea o sută cincizeci dintre iudei și conducători, în afară de cei care veneau la noi dintre păgânii care erau în jurul nostru. Acum, ceea ce era pregătit pentru mine zilnic era un bou și șase oi alese; de asemenea păsări erau pregătite pentru mine și o dată la zece zile tot felul de vinuri; totuși, pentru toate acestea eu nu am cerut pâinea guvernatorului, pentru că robia era grea asupra acestui popor. Gândește-te la mine, Dumnezeul meu, spre bine, conform cu tot ce am făcut pentru acest popor.
Neemia 5:1-19 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s‑au ridicat mari plângeri împotriva fraților lor iudei. Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim!” Alții ziceau: „Noi punem gaj ogoarele, viile și casele noastre ca să avem grâu în timpul foametei!” Alții ziceau: „Noi am împrumutat argint pentru birul împăratului punând gaj ogoarele și viile noastre, deși avem același trup ca și frații noștri, iar copiii noștri sunt precum copiii lor; dar, iată, noi ne dăm ca robi fiii și fiicele și multe dintre fiicele noastre au fost deja date ca roabe; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora!” M‑am mâniat foarte tare când le‑am auzit strigătele și cuvintele acestea. După ce am socotit toate acestea în inima mea, i‑am mustrat pe nobili și pe mai‑marii poporului și le‑am zis: „Voi îi împrumutați cu camătă pe frații voștri!” Am strâns o mare adunare împotriva lor și le‑am zis: „Noi i‑am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor, iar voi să‑i vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine! Oare n‑ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor care ne sunt vrăjmașe? Și eu, și frații mei, și slujitorii mei îi împrumutăm cu argint și grâu. Totuși, haideți să renunțăm la camăta aceasta! Dați‑le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, precum și dobânda din argintul, grâul, mustul și uleiul pe care le‑ați cerut de la ei!” Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic; vom face cum ai zis!” Atunci i‑am chemat pe preoți, înaintea cărora i‑am pus să jure că își vor ține cuvântul. Și mi‑am scuturat mantaua zicând: „Așa să‑l scuture Dumnezeu de casă și de avere pe orice om care nu‑și va ține cuvântul; așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin!” Și L‑au lăudat pe DOMNUL. Și poporul s‑a ținut de cuvântul acesta. Din ziua când m‑a pus împăratul guvernator în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n‑am mâncat din veniturile cuvenite guvernatorului. Înainte de mine, cei ce au fost guvernatori împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Dar eu n‑am făcut așa, din frică de Dumnezeu. Ba mai mult, am lucrat la repararea zidului acestuia, n‑am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo pentru lucru. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și mai‑mari, pe lângă cei care veneau la noi dintre neamurile învecinate. Mi se pregăteau în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări și, la fiecare zece zile, se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n‑am cerut veniturile cuvenite guvernatorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra acestui popor. Adu‑Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeul meu, de tot ce am făcut pentru poporul acesta!
Neemia 5:1-19 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri împotriva fraților lor iudei. Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim!” Alții ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile și casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei.” Alții ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului. Și totuși, carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sunt ca și copiii lor, și iată, îi supunem la robie pe fiii noștri și pe fetele noastre și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora.” M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile și cuvintele acestea. Am hotărât să-i mustru pe cei mari și pe dregători și le-am zis: „Ce, voi împrumutați cu camătă fraților voștri?” Și am strâns în jurul meu o mare mulțime și le-am zis: „Noi i-am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor, și voi să-i vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă? Și eu, și frații mei, și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și a suta parte din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care l-ați cerut de la ei ca dobândă!” Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci i-am chemat pe preoți, înaintea cărora i-am pus să jure că își vor ține cuvântul. Și mi-am scuturat mantaua, zicând: „Așa să-l scuture Dumnezeu afară din casa lui și de averile lui pe orice om care nu-și va ține cuvântul și așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin!” Și L-au lăudat pe Domnul. Și poporul s-a ținut de cuvânt. Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului. Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, în afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut așa din frică de Dumnezeu. Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau la lucru. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și dregători, în afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. Mi se pregăteau în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări, și la fiecare zece zile se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. Adu-Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!
Neemia 5:1-19 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Din partea celor din popor, Precum și a nevestelor, Mari plângeri mi s-au ridicat, Plângeri care s-au îndreptat În contra celor ce-s Iudei. Unii din oamenii acei Au zis: „Noi și ai noștri fii, Cu fetele și cu soții, În număr mare ne vădim. Dați-ne grâu, ca să trăim!” Alții au spus: „Ogoarele Și viile și casele Zălog le punem, căci dorim, Grâu – pentru pâine – să primim Ca foametei să-i facem față Și să scăpăm cu toți, cu viață.” Alții au zis: „Noi am luat Argint și-n schimbul lui am dat Zălog – atunci – vii și ogoare, Ca să plătească fiecare Birul la care-i obligat, Față de-al nostru împărat. Cu toate-acestea, iată, noi – Ca ai noști’ frați – suntem apoi. Copiii noștri – negreșit – Ca și ai lor s-au dovedit. Suntem, cu toții, la robie. La fel ajuns-au ca să fie Copiii pe care-i avem. Fără putere, noi suntem, Căci viile ce le aveam Și-ogoarele ce le lucram Nu-s ale noastre, nicidecum, Ci-s ale altora acum.” Când aste vorbe-am ascultat, Îndată eu m-am supărat Și i-am mustrat pe-aceia cari Se dovedeau a fi mai mari. M-am dus la ei și le-am vorbit: „Dar nu cumva, v-ați pomenit Ca împrumuturi să le dați – Cu camătă – la ai voști’ frați?” Mare mulțime strâns-am eu, Atunci, pe dată-n jurul meu Și am vorbit astfel, apoi: „Iată, pe frații voștri, noi – Știți bine – i-am răscumpărat, Căci pe la neamuri s-au aflat A fi vânduți. Deci fiecare, După puterea ce o are, Răscumpărat-a pe acei Care se dovedeau Iudei. Acum, voi iarăși încercați Să-i vindeți pe ai voștri frați? Și cui să-i vindeți, mai apoi, Căci vreți să-i cumpărați chiar voi?” Ei n-au putut ca să-mi răspundă, Vrând – de rușine – să se-ascundă Din față-mi. Eu le-am zis apoi: „Nu-i bine dar, ce-ați făcut voi! Nu trebuia ca să umblați, În frica Domnului, dragi frați, Pentru a nu ajunge iară, A fi, la neamuri, de ocară? Eu însumi am împrumutat Argint și grâu, dar n-am luat Vreo camătă. Slujbașii mei – Și frați-apoi – au dat și ei Argint și grâu. Să terminăm! De datorie, să uităm! Iată, chiar astăzi vreau ca voi Să le dați casele-napoi, Ogoarele ce le-ați luat, Sau viile ce vi le-au dat, Măslinii ce i-ați dobândit De la ai voști’ frați, negreșit. De-asemeni, pentru-ai voștri frați, A suta parte să o dați, Din tot ceea ce e știut Că drept dobândă le-ați cerut. Dați-le grâu – eu vă îndemn – Dați-le must și untdelemn.” Ei au răspuns: „Iată că noi Le vom da totul, înapoi. Nimic, în schimb, nu le vom cere. Vom face după a ta vrere!” Preoți, atuncea, am chemat La mine, iar ei mi-au jurat În fața lor că, negreșit, Vor face precum au vorbit. În urmă, eu mi-am scuturat Mantaua și am cuvântat: „Așa să scuture, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu – Din Casa și averea Lui – Pe-acela cari în stare nu-i Ca să își țină-al său cuvânt Și va călca ăst jurământ! Cel care, vorba, n-o să-și ție, Cu mâna goală-n veci, să fie! Întreg poporul adunat, Prin „Amin!”, a încuviințat Și-L lăudară pe Cel Sfânt, Ținându-și toți, al lor cuvânt. Din ziua-n care, așezat, Fusesem eu, de împărat, Drept dregător peste Iudei, Nici eu și nici toți frații mei Nu am cerut poporului, Venitul dregătorului. Când Artaxerxe împlinea Ani douăzeci de când domnea, Eu am fost pus drept dregător, Peste Iudei și țara lor. În rangu-acesta, eu am stat Ani doisprezece, ne-ncetat, Iar Artaxerxe se vădea Că ani treizeci și doi făcea, De când fusese așezat Pe scaunul de împărat. În timpu-acela, n-am primit Ceea ce mi s-a cuvenit, Căci n-am voit ca să iau eu, Nimic, de la poporul meu. Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu. Mai mult de-atât, eu am lucrat La ziduri și n-am cumpărat Ogoare. Toți slujbași mei, Cu mine au lucrat și ei. Cei cari la masa mea mâncau, O sută cincizeci se vădeau. Erau Iudei și slujitori Și-asemenea și dregători. Apoi, alăturea de ei, Se adunau și toți acei Cari dintre neamuri se vădeau Și care, pe la noi, veneau. Iată dar, ce se pregătea Zilnic – atunci – la masa mea: Aveam un bou și păsări deci Și-asemenea șase berbeci. La zece zile se-aducea Tot vinul care trebuia. Cu toate-acestea, n-am cerut Venitul ce l-aș fi putut Cere – căci fost-am dregător – Să nu-l apăs pe-al meu popor Care – pe-atunci – s-a arătat A fi destul de-mpovărat. Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine, Pentru tot ceea ce-ai văzut, Pentru popor, că am făcut!”
Neemia 5:1-19 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
S-a ridicat un strigăt puternic din partea poporului și a soțiilor lor către frații lor iudei. Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; trebuie să facem rost de grâu ca să mâncăm și să trăim”. Alții ziceau: „Dăm drept garanție ogoarele noastre, viile și casele noastre ca să facem rost de grâu în timpul foametei”. Alții ziceau: „Am împrumutat argint, punând garanție ogoarele și viile noastre pentru tributul regelui. Deși carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, fiii noștri sunt ca fiii lor; iată, îi supunem pe fiii noștri și pe fiicele noastre ca sclavi – ba chiar sunt dintre fiicele noastre [care au fost] supuse –, iar mâinile noastre sunt fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora”. M-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor și cuvintele acestea. M-am hotărât să-i mustru pe nobili și pe guvernatori și să le spun: „Voi luați camătă de la frații voștri”. Și am pus împotriva lor o adunare mare și le-am zis: „Noi i-am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei care fuseseră vânduți neamurilor, iar voi îi vindeți pe frații voștri ca să ne fie vânduți nouă?”. Ei au tăcut și nu au găsit răspuns. Apoi le-am zis: „Nu este bun lucrul pe care îl faceți. Oare nu ar trebui să umblați în teama de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură pentru națiuni, dușmanii noștri? Și eu și frații mei și slujitorii mei i-am împrumutat cu argint și grâu. Să abandonăm, vă rog, camăta aceasta! Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și o sutime din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care le-ați cerut de la ei!”. Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic! Vom face așa cum ai zis”. I-am chemat pe preoți și i-am pus să jure că vor face după cuvântul acesta. Apoi mi-am scuturat poala [mantiei] și am zis: „Așa să scuture Dumnezeu din casa lui și din câștigul său pe oricine nu va împlini cuvântul acesta: așa să fie scuturat și golit!”. Toată adunarea a zis: „Amin!”. Și l-au lăudat pe Domnul. Iar poporul a făcut după cuvântul acesta. Din ziua în care m-a stabilit ca să fiu guvernator în țara lui Iúda, din anul al douăzecilea și până în anul al treizeci și doilea al regelui Artaxérxes, eu și frații mei nu am mâncat pâinea guvernatorului. Dar primii guvernatori care fuseseră înaintea mea au îngreunat poporul și au luat de la el pâine și vin în afară de cei patruzeci de [sícli de] argint; ba chiar și slujitorii lor stăpâneau peste popor. Dar eu nu am făcut așa pentru că mă tem de Dumnezeu. Ci am lucrat și la repararea acestui zid; nu am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și guvernatori, și cei care veneau la noi dintre popoarele dimprejurul nostru. Ceea ce se pregătea în fiecare zi erau un bou și șase berbeci aleși; pentru mine se pregăteau păsări, iar la fiecare zece zile, pentru toți, vin din belșug. Cu toate acestea, nu am cerut pâinea guvernatorului, pentru că lucrarea apăsa asupra acestui popor. Amintește-ți de mine, Dumnezeul meu, pentru tot binele pe care l-am făcut acestui popor!
Neemia 5:1-19 Noua Traducere Românească (NTR)
Cei din popor și soțiile lor au avut o mare plângere împotriva fraților lor iudei. Erau unii care ziceau: ‒ Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca și să trăim. Alții ziceau: ‒ Ne punem garanție terenurile, viile și casele, ca să avem grâne în timpul foametei. Mai erau încă unii care ziceau: ‒ A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne terenurile și viile în schimbul tributului imperial. Deși suntem carne din carnea fraților noștri, iar fiii noștri sunt ca și fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii și fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au și fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar terenurile și viile noastre aparțin altora! M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea și cuvintele acestea. După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili și pe dregători, zicându-le: ‒ Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri? Am strâns o mare adunare împotriva lor și le-am zis: ‒ Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei, care fuseseră vânduți națiunilor. Iar acum voi vă vindeți frații, ca apoi să ne fie dați chiar nouă de vânzare? Ei tăceau, neavând ce să răspundă. Atunci eu am zis: ‒ Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în teamă de Dumnezeul nostru, ca să nu fiți de rușinea națiunilor, a dușmanilor noștri? Atât eu, cât și frații și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâne. Să le iertăm, vă rog, datoria aceasta! Vă rog, dați-le înapoi astăzi terenurile, viile, măslinii și casele, precum și a suta parte din argintul, din grânele, din mustul și din uleiul pe care le-ați cerut de la ei ca dobândă. Ei au răspuns: ‒ Le vom da înapoi și nu vom mai cere nimic de la ei. Vom face întocmai precum ai zis. Atunci am chemat preoții și i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. Mi-am scuturat mantaua și am zis: ‒ Așa să scuture Dumnezeu din familia lui și din proprietatea lui pe orice om care nu se va ține de cuvânt! Așa să fie scuturat și lăsat fără nimic! Toată adunarea a răspuns: ‒ Amin! Și L-au lăudat pe DOMNUL. Poporul a făcut întocmai cum a promis. Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în țara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes și până în al treizeci și doilea an al său, deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei nu am trăit din veniturile de guvernator. Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șecheli de argint. Chiar și slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut așa, din teamă de Dumnezeu. Ba încă, am stăruit în lucrarea de restaurare a acestui zid și nu mi-am cumpărat terenuri. De altfel, toți slujitorii mei erau adunați acolo pentru lucrare. Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre națiunile care erau în jurul nostru. În fiecare zi mi se pregătea un bou, șase oi alese și păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belșug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor. Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!