Neemia 6:1-19
Neemia 6:1-19 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat, când Sanbalat și Tobia și Gheșem arabul, și ceilalți dușmani ai noștri au auzit că eu construisem zidul și că nu mai era spărtură rămasă în el (deși în acel timp nu pusesem ușile la porți), Că Sanbalat și Gheșem au trimis la mine, spunând: Vino, să ne întâlnim împreună în unul din satele din câmpia Ono. Dar ei gândeau să îmi facă ticăloșie. Și le-am trimis mesageri, spunând: Eu fac o lucrare mare astfel încât nu pot să cobor; de ce să înceteze lucrarea, în timp ce o părăsesc și cobor la voi? Totuși ei au trimis la mine de patru ori în felul acesta; și eu le-am răspuns în același fel. Atunci a trimis Sanbalat pe servitorul său la mine, în felul acesta a cincea oară cu o scrisoare deschisă în mâna sa; În care era scris: Se aude printre păgâni, și Gașmu spune aceasta, că tu și iudeii gândiți să vă răzvrătiți; din care cauză tu construiești zidul; ca tu să fii împăratul lor, conform acestor cuvinte. Și tu de asemenea ai rânduit profeți să predice despre tine la Ierusalim, spunând: Este un împărat în Iuda; și acum se va face cunoscut împăratului conform acestor cuvinte. Vino de aceea acum și să ne sfătuim împreună. Atunci am trimis la el, spunând: Nu sunt făcute astfel de lucruri precum spui, ci tu le inventezi din inima ta. Pentru că toți ne-au înfricoșat, spunând: Mâinile lor vor fi slăbite de la lucrare și aceasta nu se va face. De aceea acum, O Dumnezeule, întărește mâinile mele. După aceasta eu am mers la casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care era închis; și el a spus: Să ne întâlnim în casa lui Dumnezeu, înăuntrul templului, și să închidem ușile templului, pentru că ei vor veni să te ucidă: da, noaptea vor veni ei să te ucidă. Și eu am spus: Ar trebui un astfel de om ca mine să fugă? Și cine, fiind precum sunt eu, ar intra în templu pentru a-și salva viața? Nu voi intra. Și, iată, am priceput că Dumnezeu nu îl trimisese; ci că el a vestit această profeție împotriva mea; fiindcă Tobia și Sanbalat îl angajaseră. Pentru aceasta a fost el angajat, ca să mă înfric și să fac astfel și să păcătuiesc, și ca ei să poată avea ceva de spus pentru o purtare rea, ca să mă poată ocărî. Dumnezeul meu, gândește-te la Tobia și la Sanbalat conform cu aceste lucrări ale lor și la profetesa Noadia și la restul profeților, care voiau să mă înfricoșeze. Astfel zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. Și s-a întâmplat că, atunci când toți dușmanii noștri au auzit despre aceasta și toți păgânii care erau în jurul nostru au văzut aceste lucruri, ei au fost mult doborâți în propriii lor ochi; fiindcă au priceput că această lucrare era făcută de la Dumnezeul nostru. Mai mult, în acele zile, nobilii lui Iuda au trimis multe scrisori la Tobia și scrisorile de la Tobia veneau la ei. Pentru că erau mulți în Iuda jurați lui, deoarece el era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah; și fiul său, Iohanan, luase pe fiica lui Meșulam, fiul lui Berechia. De asemenea ei făceau cunoscute, înaintea mea, faptele lui bune, și rosteau cuvintele mele către el. Și Tobia trimitea scrisori pentru a mă înfricoșa.
Neemia 6:1-19 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Sanbalat, Tobia, arabul Gheșem și ceilalți dușmani ai noștri au fost anunțați că am reconstruit zidul și că nu au mai rămas zone care să nu fie refăcute. Încă nu instalasem porțile în locurile de acces în oraș. Atunci Sanbalat și Gheșem mi-au trimis următorul mesaj: „Vino să ne întâlnim în unul dintre satele care sunt în valea Ono!” Ei intenționau să îmi facă rău. Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să vin. De ce să cauzez oprirea lucrului cât timp lipsesc ca să vin la voi?” Au trimis același mesaj de patru ori; iar eu le-am răspuns de fiecare dată la fel. A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis un mesaj prin slujitorul lui care ținea în mână o scrisoare deschisă. În ea scria: „Se spune printre popoare – iar Gheșem confirmă informația – că tu și iudeii planificați să vă revoltați; și în acest scop reconstruiești zidul. Conform aceluiași zvon, tu intenționezi să le fii rege; și chiar ai desemnat profeți să anunțe despre tine la Ierusalim și să zică: «Există un rege în (fostul teritoriul numit) Iuda!» Să fii convins că aceste lucruri vor fi cunoscute de rege. Deci vino să vorbim despre ele!” Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Cuvintele pe care le spui, nu sunt adevărate! Tu personal le-ai conceput!” Ei toți doreau să ne sperie; și își ziceau: „Vor abandona lucrarea. Ea nu se va finaliza!” Eu m-am rugat: „Întărește-mi brațele(, Doamne)!”. M-am dus la Șemaia – fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel – care se închisese în casă; și el mi-a zis: „Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului; apoi să închidem porțile Templului, pentru că vor veni să te omoare! Da, să știi că ei vor veni noaptea să te omoare!” „Eu i-am răspuns: «Un om ca mine să fugă și să intre în Templu, ca să își salveze viața?! Nu voi intra!»” Am înțeles că nu Dumnezeu îl trimisese; ci profețise astfel împotriva mea pentru că era plătit în acest scop de Tobia și de Sanbalat. Fusese mituit să mă sperie, ca să fac așa cum îmi spunea el și să păcătuiesc. Atunci ei ar fi vorbit rău despre mine, ca să mă facă de rușine. „Dumnezeul meu, amintește-Ți de Tobia și de Sanbalat; și nu uita aceste fapte ale lor! Amintește-Ți și de profetesa Noadia, ca și de ceilalți profeți care au vrut să mă sperie!” Zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul – în cincizeci și două de zile. Toți dușmanii noștri au auzit de acest lucru; și toate popoarele din jurul nostru s-au temut (de noi), s-au smerit foarte mult și au recunoscut că noi am făcut această lucrare cu ajutorul (Dumne)zeului nostru. În acele zile, mulți dintre cei care aveau o situație materială bună din teritoriul numit Iuda, îi trimiteau scrisori lui Tobia. Ei procedau astfel pentru că mulți din teritoriul numit Iuda erau legați cu el prin jurământ. Tobia era ginerele lui Șecania – fiul lui Arah; iar fiul lui numit Iehohanan era căsătorit cu fiica lui Meșulam, fiul lui Berechia. Aceștia lăudau faptele bune ale lui Tobia în prezența mea. Apoi se duceau la el și îl informau despre ce spuneam eu. Și Tobia îmi tot trimitea scrisori ca să mă sperie.
Neemia 6:1-19 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Nu pusesem încă ușile porților când Sanbalat, Tobia, Gheșem, Arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că zidisem zidul și că n-a mai rămas nicio spărtură. Atunci, Sanbalat și Gheșem au trimis să-mi spună: „Vino și să ne întâlnim în satele din valea Ono.” Își puseseră de gând să-mi facă rău. Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor; cât timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” Mi-au făcut în patru rânduri aceeași cerere, și le-am dat același răspuns. Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă. În ea era scris: „Se răspândește zvonul printre popoare și Gașmu spune că tu și iudeii aveți de gând să vă răsculați și că în acest scop zidești zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor și că ai pus chiar proroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Și acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino dar și să ne sfătuim împreună.” Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născocești!” Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Li se va înmuia inima, și lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întărește-mă! M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese și a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului, căci vin să te omoare și au să vină noaptea să te omoare.” Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!” Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint. Și, câștigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem și că am să urmez sfaturile lui și să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume ca să mă umple de ocară. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, de Tobia și de Sanbalat și de faptele lor! Adu-Ți aminte și de Noadia, prorocița, și de ceilalți proroci care căutau să mă sperie! Zidul a fost isprăvit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. Când au auzit toți vrăjmașii noștri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. În vremea aceea erau unii fruntași din Iudeea care trimiteau deseori scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori de la el. Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, și fiul său Iohanan luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. Vorbeau bine de el chiar în fața mea și-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoșeze.
Neemia 6:1-19 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când Sanbalat, Tobia, Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că refăcusem zidul și că n‑a mai rămas nicio spărtură în el (deși nu pusesem încă ușile porților), Sanbalat și Gheșem au trimis să‑mi spună: „Vino să ne întâlnim la Chefirim, în câmpia Ono!” Aveau de gând să‑mi facă rău. Le‑am trimis soli care să le spună: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor. De ce să se oprească lucrul câtă vreme m‑aș coborî la voi?” Mi‑au trimis în patru rânduri aceeași cerere și le‑am dat același răspuns. A cincea oară, Sanbalat mi‑a trimis solia aceasta prin slujitorul său, care avea în mână o scrisoare deschisă. În ea era scris: „Se răspândește zvonul printre popoare și Gașmu spune că tu și iudeii plănuiți să vă răsculați și că în acest scop refaci zidul. Potrivit acelorași zvonuri, tu vei deveni regele lor și ai rânduit chiar și profeți, ca să dea de veste despre tine în Ierusalim: «Avem rege în Iuda!» Și acum, lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino deci să ne sfătuim împreună!” I‑am trimis următorul răspuns: „Lucrurile despre care vorbești nu s‑au întâmplat; tu ai născocit toate acestea!” Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Le vor slăbi mâinile, iar lucrarea nu se va face!” Acum, Dumnezeule, întărește‑mi mâinile! M‑am dus în casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetavel. El se închisese și a zis: „Să ne întâlnim în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului, căci vin să te omoare; în timpul nopții vor veni să te omoare!” Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!” Și am înțeles că nu Dumnezeu îl trimitea, ci mi‑a profețit astfel fiindcă fusese plătit de Tobia și Sanbalat. A fost plătit ca eu să mă tem, să urmez sfaturile lui și să păcătuiesc. Atunci ei mi‑ar fi scos nume rău și m‑ar fi batjocorit. Adu‑Ți aminte, o, Dumnezeul meu, de Tobia și de Sanbalat după faptele lor! Adu‑Ți aminte și de profetesa Noadia și de ceilalți profeți care căutau să mă sperie! Zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. Toți vrăjmașii noștri au auzit, iar toate popoarele învecinate s‑au temut, s‑au smerit foarte mult și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. În vremea aceea erau unii nobili din Iudeea care îi trimiteau multe scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori de la el. Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, pentru că Tobia era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iohanan o luase în căsătorie pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. Se vorbea bine de el chiar de față cu mine și îi raportau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoșeze.
Neemia 6:1-19 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Nu pusesem încă ușile porților, când Sanbalat, Tobia, Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că zidisem zidul și că n-a mai rămas nicio spărtură. Atunci Sanbalat și Gheșem au trimis să-mi spună: „Vino să ne întâlnim în satele din valea Ono!” Își puseseră de gând să-mi facă rău. Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor; cât timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” Mi-au făcut în patru rânduri aceeași cerere și le-am dat același răspuns. Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă. În ea era scris: „Se răspândește zvonul printre popoare și Gașmu spune că tu și iudeii aveți de gând să vă răsculați și că în acest scop zidești zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor și că ai pus chiar proroci ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Și acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino dar să ne sfătuim împreună!” I-am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este așa; tu de la tine le născocești.” Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Li se va înmuia inima, și lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întărește-mă! M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese și a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului; să închidem ușile Templului, căci vin să te omoare și au să vină noaptea să te omoare!” Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra.” Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea, ci a prorocit așa pentru mine fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint. Și, câștigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem și că am să urmez sfaturile lui și am să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume ca să mă umple de ocară. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, de Tobia și de Sanbalat și de faptele lor! Adu-Ți aminte și de Noadia, prorocița, și de ceilalți proroci care căutau să mă sperie! Zidul a fost isprăvit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. Când au auzit toți vrăjmașii noștri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. În vremea aceea erau unii fruntași din Iudeea care îi trimiteau deseori scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori de la el. Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, și fiul său Iohanan o luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. Vorbeau bine de el chiar în fața mea și-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoșeze.
Neemia 6:1-19 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când încă nu am terminat Lucrarea – căci n-am așezat Nici ușile-n canatul lor, Aflat în zidul porților – Vestea că lucrul s-a sfârșit, Iute ca vântul, s-a lățit. Lucrul acesta fu aflat, Îndată, și de Sambalat, De Tobia și de cel care Arab fusese, din născare Și cari, Gheșem, fost-a numit. Aceștia toți au auzit Căci gata e zidul acel Și nu mai sunt spărturi în el. Atunci, Gheșem și Sambalat, Soli mi-au trimis și-au cuvântat: „Vino ca să ne întâlnim, Căci trebuie ca să vorbim. Vino în satele aflate, În valea Ono așezate.” Pentru că gând rău ei mi-au pus, Eu soli trimis-am și le-am spus: „Acum sunt prins cu o lucrare Ce se vădește foarte mare. Nu pot, la voi, să mă pogor, Să-mi părăsesc al meu popor, Căci știu că lucrul, negreșit – De voi pleca – va fi oprit.” De patru ori, ei m-au chemat, Însă mereu, răspuns, le-am dat, Că-mi pare rău, dar nicidecum Nu pot să mă pornesc la drum. A cincea oară, Sambalat Trimis-a soli, care mi-au dat, Atunci, scrisoarea cea deschisă, Care de el fusese scrisă. Prin ea, astfel, el mi-a vorbit: „Printre popoare s-a zvonit, Iar Gașmu spune că acei Ce se vădesc a fi Iudei – Avându-te pe tine-n frunte – Sunt gata ca să mă înfrunte. Voi să vă răsculați voiți Căci de aceea construiți Zidul acela. Tu dorești, Peste Iudei, să-mpărățești. Ba chiar proroci, tu ai adus, Pe care-n urmă, tu i-ai pus Ca la Ierusalim, de-ndat’, Să te numească împărat, Peste-a lui Iuda țară. Eu Voi scrie la-mpăratul meu, Despre aceste lucruri toate. Mai bine, stai și te socoate Și vino să ne întâlnim, Grabnic, și să ne sfătuim.” Când am citit, răspuns am dat, Scrisorilor lui Sambalat: „Ce-ai scris tu, în a ta scrisoare, E ceea ce ți se năzare. Nu e nimic adevărat Din ceea ce ai înșirat, Căci vorbele ce le-ai rostit, Tu însuți doar, le-ai născocit!” Oameni-aceștia căutau Să ne-nspăimânte, căci ziceau: „Li se înmoaie inima, Iar lucrul, nu și-l vor urma.” Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu întărește-mă, mereu! M-am dus, în grabă, la Șemaia, Care e fiul lui Delaia Și al lui Mehetabeel. El mi-a vorbit, în acest fel: „Haidem la Casa Domnului! În mijlocul Templului Lui, Vreau, amândoi, ca să ședem Și ușile să le-ncuiem, Căci noaptea, ei vor tăbărî Asupră-ți și te-or omorî.” Eu am răspuns: „Dar dragul meu, Cum pot fugi, la Templu, eu? Crezi că un om, asemeni mie, Poate – la Templu – ca să vie, Să intre să se-adăpostească Și-apoi – în urmă – să trăiască? În Templu, n-am să intru eu!” Știut-am că nu Dumnezeu E-Acela care l-a trimis, Iar vorbele ce mi le-a zis, Nu de la Domnul le-a primit, Ci el, așa, mi-a prorocit, Căci Tobia și Sambalat, O plată, în argint, i-au dat. Ei se gândeau în acest fel, Că de-l vor câștiga pe el, Am să mă tem și, negreșit, Voi face cum m-a sfătuit Și săvârși-voi un păcat, Pentru că ei au căutat, Pe mine, să mă defăimeze Și numele să mi-l păteze. De Tobia și Sambalat, Adu-Ți aminte, ne-ncetat, O Doamne, Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte, tot mereu, De prorocița ‘ceea care, Noadia, drept nume are Și de prorocii ce-au cătat Ca să mă sperie, ne-ncetat! Trecut-au două’șicinci de zile Din ale lunii Elul file, Când zidul fost-a isprăvit. Cincizeci și două s-au vădit Zilele-n care am lucrat, Până când zidul s-a-nălțat. Vrăjmașii noștri, când aflară Că am sfârșit, se-nspăimântară Și s-au smerit, căci au știut Că lucrurile s-au făcut Prin voia Celui cari, mereu, Este al nostru Dumnezeu. Pe-atuncea, mulți fruntași erau Dintre Iudei, cari trimiteau Scrisori la Tobia și-astfel, Primeau răspunsuri, de la el. Mulți din Iudei, dintre-ai noști’ frați, Prin jurământ erau legați De el, pentru că se vădea Drept rudă cu Șecania, Cari este-al lui Arah fecior. Știam de înrudirea lor, Căci Tobia ginere-i fuse. Fiul pe care îl avuse Fusese Iohanan chemat. Acel fecior s-a însurat, Iar fata care-a fost luată, Pe Meșulam, îl avea tată Și Meșulam e-acel care, Pe Berechia, tată-l are. Oameni-aceia se vădeau Cum că, de bine, îl vorbeau, Pe Tobia, în fața mea, Iar el, scrisori, îmi trimitea, Voind să mă intimideze, Mereu, și să mă-nfricoșeze.
Neemia 6:1-19 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când au auzit Sanbalát, Tobía, Ghéșem din Arábia și ceilalți dușmani ai noștri că reconstruisem zidul și că nu mai rămăsese nicio spărtură în el – deși nu fixasem încă ușile la porți –, atunci Sanbalát și Ghéșem au trimis să-mi spună: „Vino să ne întâlnim la Chefirím, în Valea Onó!”. Însă ei se gândeau să-mi facă rău. Dar eu am trimis mesageri la ei să le zică: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să cobor. De ce să înceteze lucrarea cât timp eu aș părăsi-o ca să cobor la voi?”. Au trimis la mine în acest mod de patru ori, iar eu le-am răspuns în aceeași manieră. Sanbalát l-a trimis la mine în același mod pe slujitorul său, care avea în mână o scrisoare deschisă. În ea era scris: „Se aude printre popoare – și Gașmú o spune – că tu și iudeii vă gândiți să vă răzvrătiți. De aceea construiești tu zidul. Și că, după aceste vorbe, tu vei deveni regele lor; că ai pus chiar profeți care să strige despre tine în Ierusalím: «Este un rege în Iúda». Regele va auzi aceste vorbe; acum, vino să ne sfătuim împreună!”. Dar eu am trimis să i se spună: „Vorbele acestea nu sunt cum le spui tu, pentru că tu le născocești din inima ta!”. Ei toți voiau să ne intimideze, zicând: „Le vor slăbi mâinile de la lucrare și ea nu se va termina”. Acum, [Doamne], întărește mâinile mele! M-am dus la casa lui Șemáia, fiul lui Deláia, fiul lui Mehetabeél, care era împiedicat. El a zis: „Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, în mijlocul templului! Să închidem ușile templului, căci ei vin să te ucidă ei vin noaptea să te ucidă!”. Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în templu și să trăiască? Nu voi intra”. Am recunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea, ci a rostit profeția împotriva mea fiind tocmit de Tobía și Sanbalát. L-au tocmit ca să mă sperie să fac așa, să păcătuiesc și să aibă cu ce să-mi facă nume rău ca să mă acuze. Adu-ți aminte, Dumnezeule, de Tobía și de Sanbalát, potrivit cu aceste fapte ale lor! Și de Noadía, profetesa, și de ceilalți profeți care voiau să mă sperie. Zidul a fost terminat în ziua a douăzeci și cincea a lunii Elúl, în cincizeci și două de zile. Când au auzit toți dușmanii noștri, s-au temut toate popoarele care erau în jurul nostru și au căzut foarte mult în ochii lor, căci de la Dumnezeul nostru a fost făcută lucrarea aceasta. Chiar în acel timp, nobilii au înmulțit scrisorile pe care i le trimiteau lui Tobía și acelea ale lui Tobía care ajungeau la ei. Căci mulți din Iúda erau legați prin jurământ de el, pentru că era ginerele lui Șecanía, fiul lui Aráh, iar Ionatán, fiul său, o luase pe fiica lui Meșulám, fiul lui Berechía. Vorbeau de lucrurile lui bune înaintea mea și cuvintele mele erau scoase către el. Iar Tobía trimitea scrisori ca să mă sperie.
Neemia 6:1-19 Noua Traducere Românească (NTR)
Sanbalat, Tobia, arabul Gheșem și ceilalți dușmani ai noștri au fost înștiințați că am reconstruit zidul și că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem ușile la porți). Atunci Sanbalat și Gheșem mi-au trimis următorul mesaj: „Vino să ne întâlnim într-unul dintre satele din Valea Ono!“. Aveau însă de gând să-mi facă rău. Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“. Au trimis același mesaj de patru ori și le-am răspuns la fel. A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă. În ea scria: „Se zvonește printre națiuni – iar Gheșem spune la fel – că tu și iudeii plănuiți să vă răsculați și de aceea reconstruiești zidul. Potrivit aceluiași zvon, tu plănuiești să fii regele lor și chiar ai numit profeți să facă un anunț despre tine în Ierusalim și să zică: «Este un rege în Iuda!». Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului, așa că vino să ne sfătuim!“. Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui. Tu le inventezi din inima ta“. Ei toți voiau să ne facă să ne temem, zicând: „Vor lăsa lucrarea din mâini și ea nu se va mai face“. Acum, te rog Dumnezeule: „întărește-mi brațele!“. M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese în casă, și el mi-a zis: ‒ Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem porțile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă! Eu i-am zis: ‒ Un om ca mine să fugă? Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața? Nu voi intra! Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeția împotriva mea pentru că fusese plătit de Tobia și de Sanbalat. El fusese plătit pentru ca, făcându-mă să mă tem, să urmez sfatul lui și să păcătuiesc. Atunci, ei mi-ar fi distrus reputația ca să mă facă de rușine. „Dumnezeul meu, adu-Ți aminte de Tobia și de Sanbalat, precum și de aceste fapte ale lor! Adu-Ți aminte și de profetesa Noadia, precum și de ceilalți profeți care au vrut să mă facă să mă tem!“ Zidul a fost încheiat în a douăzeci și cincea zi a lunii elul, în cincizeci și două de zile. Toți dușmanii noștri au auzit lucrul acesta și toate națiunile care erau în jurul nostru s-au temut, s-au smerit foarte mult și au recunoscut că lucrarea aceasta a fost făcută cu ajutorul Dumnezeului nostru. În acele zile, scrisorile multora dintre nobilii lui Iuda erau trimise lui Tobia, iar scrisorile lui Tobia ajungeau la ei. Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său, Iehohanan, era căsătorit cu fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. Aceștia vorbeau despre faptele lui bune în prezența mea, după care îl înștiințau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă facă să mă tem.