Những câu Kinh Thánh phổ biến từ Luca 14

Chia sẻ

Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe nevastă și pe copii și pe frați și pe surori și chiar și sufletul său însuși, nu poate fi ucenic al meu.

Oricine nu‐și poartă crucea sa însuși și vine după mine, nu poate să fie ucenic al meu.

Pentru că oricine se înalță pe sine va fi smerit; și cine se smerește pe sine va fi înălțat.

Astfel deci, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenic al meu.

Căci cine dintre voi voind să zidească un turn nu stă întâi și socotește cheltuiala dacă are pentru isprăvire? Ca nu cumva după ce a pus o temelie și nu este în stare să sfârșească, toți privitorii să înceapă a‐l lua în râs, zicând: Omul acesta a început să zidească și n‐a fost în stare să sfârșească.

Ci când faci ospăț, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și fericit vei fi, pentru că ei n‐au cu ce să‐ți răsplătească: căci ți se va răsplăti la învierea drepților.

Sarea, deci, este bună; dar dacă și sarea se strică, cu ce va fi îndreptată? Nu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru gunoi: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.