Matheu 18
18
CAP. XVIII.
1Tru açea óră s’aprochiară de Iisusŭ discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră: Care éste óre cama mare tru amirărilĭea çeruluĭ? 2Iară Iisusŭ clĭemă unŭ m̄icŭ feciorŭ, și lŭ apuse nolgica lorŭ, Și ḑise: 3Dealihea vĕ ḑicŭ, s’fure că nu vĕ turnațĭ și s’vĕ façețĭ ca feciorĭlĭi aeștĭ, nu va s’intrațĭ tru amirarilĭea çerŭluĭ. 4Că açelŭ çe va ’șĭ plécă vetea luĭ ca aestu feciorŭ, açelŭ éste cama mare tru amirărărilĭea çerŭluĭ. 5Și açelŭ çe va s’ascéptă unŭ ahtare feciorŭ, in numa mea, pe mine ascéptă. 6Ma açelŭ çe va să scandaliséscă unŭ din miçĭlĭi aestĭ, carĭ credu în mine, cama ghine éste tra nĕsŭ să lĭ se spĕnḑură ună chétră de móră pre gușa luĭ, și să se afundă în apele a marilĭeĭ.
7Cavaĭ a lumelĭeĭ de scandale; că lipsésce s’v̄ină scandalĕle, ma cavaĭ de açelŭ omŭ, de la care vine scandalŭlu. 8Și s’fure că mâna‐țĭ, ică cicioru‐țĭ te scanliséză, talĭe‐le și arucă le de la tine. Cama ghine‐țĭ éste s’întri tru bană scliopŭ ică ologŭ, de câtu s’aĭ dóuĕ mânĭ dóuĕ cicióre, și s’hĭi arŭcatŭ în focŭlu eternŭ.
9Și s’éste că oclĭulŭ a tĕu te scandalisésce, scóte‐lŭ și arucă‐lŭ de la tine; că cama ghine tĭ éste cu unŭ oclĭu să întri tru bană, de câtŭ cu doĭ oclĭi, și s’hĭi arŭcatŭ în gheena foculuĭ.
10Aferițĭ‐vĕ s’nu mutrițĭ na rĕuluĭ vêrnu de aesti m̄içĭ; că vĕ ḑicŭ a vóuĕ că anghelĭi a lorŭ în çerŭ, tot‐una vedŭ fața a tată‐m̄euĭ care éste în çerŭ. 11Că hilĭlu a omuluĭ are venită s’ascapă cherdutŭlu. 12Çe vĕ se pare? Cându unŭ omŭ are ună sută de oĭ, și s’cherdure ună din ele, nu alasă açéle nóuĕ‐ḑeçĭ și nóuĕ, și s’duçe pre tru munțĭ s’caftă açea cherdută? 13Și s’fure că o află, de alihea vĕ ḑicŭ că se bucură tră nĕsă cama multu de câtŭ tră açéle nóuĕ‐ḑeçĭ și nóuĕ, çe nu suntu cherdute. 14Ași nu éste vrérea Tatăluĭ a vostru din çerŭ, ca s’chéră unŭ de aeștĭ m̄içĭlĭi. 15Și s’fure că frate tĕu stepsésce çeva contra ta, dute și spune‐lĭ stépsurĭle d’înaintea ta și a luĭ singurŭ; s’te ascultare, amintașĭ pre frate‐tĕu. 16Ma s’nu te ascultare, lĭa cu tine nică unŭ ică doĭ, tra să s’asigură içe‐do graiŭ, prin gura a doĭ ică a trei martorĭ.
17Și s’fure că nu lĭ ascultă nĕșĭ, spune a Biséricălĭeĭ; și s’éste că nu ascultă niçi bisérica, la s’țĭ hibă ca pângănŭlu și vameșŭlu. 18Dealihea vĕ ḑicŭ: câte va s’legațĭ preste locŭ, legate va s’hibă și în çerŭ; și câte va s’deslegațĭ preste locŭ, deslegate va s’hibă și în çerŭ. 19Iară vĕ ḑicŭ a vóuĕ; că s’fure că doĭ din voĭ s’unescŭ preste locŭ tră ice‐do lucru çe va s’caftă, va s’lĕ se da de la Tatălŭ a meu açelŭ din çerŭ. 20Că iu sŭntu adunațĭ doi ică treĭ în numa mea, acolo escu și eu niḑă de elĭ.
21Atunçea s’aprochie de elŭ Petru și ’lĭ ḑise: Dómne de câte orĭ ma s’ mĭ stepséscă frate‐m̄eu și s’lu lĭertŭ? De sépte orĭ? 22Isusŭ lĭ ḑise: nu țĭ ḑicŭ până la șépte ori, ma până la sépte‐ḑecĭ‐șépte de orĭ, câte șépte. 23Tr’açea unzésce amirărilĭea çerŭluĭ cu unŭ omŭ amiră, care vru s’facă cuitélă cu servitorĭlĭi a luĭ. 24Și cându înçepu s’facă cuitéla ’lĭ se aduse unŭ datorŭ de ḑéçe milĭ de talante. 25Și decara nu avea elŭ cu çe s’plătéscă, dimândă Domnu‐sĕu, să se vindă elŭ și mulĭérea‐sa, și fumélĭa luĭ, și tute câte avea, și să se p’ătéscă datoria. 26Atunçea căḑu servitorŭlu, se ruga la elŭ și ḑiçea: Dómne aĭ răbdare câtră mine și tute va s’țĭ le plătescu. 27Și îlĭ fu milă a Domnu‐sĕuĭ de açelŭ servitorŭ, lŭ alăsă și îlĭ lĭertă împrumutŭlu. 28Și cându eși açelŭ servitorŭ, află unŭ din soçĭlĭi a luĭ, care ’lĭ avea tră dare ună sută de dinarĭ; și lŭ acață și ’lŭ sŭgruma și ’lĭ ḑiçea: plătea‐m̄ĭ açea ce ’m̄ĭ aĭ tră dare. 29Și ași servitorŭlu soçŭlu a luĭ, ’lĭ căḑu la ciciorĭle a luĭ, și lŭ ruga ḑicênda‐luĭ: Aĭ răbdare câtrĕ mine, și tute va s’țĭ le plătescu. 30Iară elŭ nu vrea, ma s’duse și lŭ băgă tru înclĭsóre, până cându s’lĭ plătéscă datoria. 31Ma cându veḑură servitorĭlĭi soçĭlĭi a luĭ açéle çe s’féçeră, se înverinară vêrtosŭ și viniră și spuseră a Domnuluĭ a lorŭ, tute câte s’avea faptă. 32Atunçea lu clĭemă Domnu sĕu, și’lĭ ḑise: servitorŭ rĕu; eŭ țĭ lĭertaĭ tută datoria açea, că me rugașĭ. 33Nu prindea și tine s’m̄iluesci pre servitorŭlu soçŭlu a tĕu, cumŭ te m̄iluĭ și eu pre tine? 34Și s’nâiri Domnu sĕu, și’lŭ prédede la açelĭ çe pedepsescu, până cându s’plătéscă tuta datoria luĭ. 35Ași va s’facă și Tatălŭ a m̄eu açe ŭ din çerŭ, fure çă și voĭ nu lĭertațĭ din inimĭle a vóstre, stepsurĭle a frațĭlorŭ a voștrorŭ.
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.
Matheu 18
18
CAP. XVIII.
1Tru açea óră s’aprochiară de Iisusŭ discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră: Care éste óre cama mare tru amirărilĭea çeruluĭ? 2Iară Iisusŭ clĭemă unŭ m̄icŭ feciorŭ, și lŭ apuse nolgica lorŭ, Și ḑise: 3Dealihea vĕ ḑicŭ, s’fure că nu vĕ turnațĭ și s’vĕ façețĭ ca feciorĭlĭi aeștĭ, nu va s’intrațĭ tru amirarilĭea çerŭluĭ. 4Că açelŭ çe va ’șĭ plécă vetea luĭ ca aestu feciorŭ, açelŭ éste cama mare tru amirărărilĭea çerŭluĭ. 5Și açelŭ çe va s’ascéptă unŭ ahtare feciorŭ, in numa mea, pe mine ascéptă. 6Ma açelŭ çe va să scandaliséscă unŭ din miçĭlĭi aestĭ, carĭ credu în mine, cama ghine éste tra nĕsŭ să lĭ se spĕnḑură ună chétră de móră pre gușa luĭ, și să se afundă în apele a marilĭeĭ.
7Cavaĭ a lumelĭeĭ de scandale; că lipsésce s’v̄ină scandalĕle, ma cavaĭ de açelŭ omŭ, de la care vine scandalŭlu. 8Și s’fure că mâna‐țĭ, ică cicioru‐țĭ te scanliséză, talĭe‐le și arucă le de la tine. Cama ghine‐țĭ éste s’întri tru bană scliopŭ ică ologŭ, de câtu s’aĭ dóuĕ mânĭ dóuĕ cicióre, și s’hĭi arŭcatŭ în focŭlu eternŭ.
9Și s’éste că oclĭulŭ a tĕu te scandalisésce, scóte‐lŭ și arucă‐lŭ de la tine; că cama ghine tĭ éste cu unŭ oclĭu să întri tru bană, de câtŭ cu doĭ oclĭi, și s’hĭi arŭcatŭ în gheena foculuĭ.
10Aferițĭ‐vĕ s’nu mutrițĭ na rĕuluĭ vêrnu de aesti m̄içĭ; că vĕ ḑicŭ a vóuĕ că anghelĭi a lorŭ în çerŭ, tot‐una vedŭ fața a tată‐m̄euĭ care éste în çerŭ. 11Că hilĭlu a omuluĭ are venită s’ascapă cherdutŭlu. 12Çe vĕ se pare? Cându unŭ omŭ are ună sută de oĭ, și s’cherdure ună din ele, nu alasă açéle nóuĕ‐ḑeçĭ și nóuĕ, și s’duçe pre tru munțĭ s’caftă açea cherdută? 13Și s’fure că o află, de alihea vĕ ḑicŭ că se bucură tră nĕsă cama multu de câtŭ tră açéle nóuĕ‐ḑeçĭ și nóuĕ, çe nu suntu cherdute. 14Ași nu éste vrérea Tatăluĭ a vostru din çerŭ, ca s’chéră unŭ de aeștĭ m̄içĭlĭi. 15Și s’fure că frate tĕu stepsésce çeva contra ta, dute și spune‐lĭ stépsurĭle d’înaintea ta și a luĭ singurŭ; s’te ascultare, amintașĭ pre frate‐tĕu. 16Ma s’nu te ascultare, lĭa cu tine nică unŭ ică doĭ, tra să s’asigură içe‐do graiŭ, prin gura a doĭ ică a trei martorĭ.
17Și s’fure că nu lĭ ascultă nĕșĭ, spune a Biséricălĭeĭ; și s’éste că nu ascultă niçi bisérica, la s’țĭ hibă ca pângănŭlu și vameșŭlu. 18Dealihea vĕ ḑicŭ: câte va s’legațĭ preste locŭ, legate va s’hibă și în çerŭ; și câte va s’deslegațĭ preste locŭ, deslegate va s’hibă și în çerŭ. 19Iară vĕ ḑicŭ a vóuĕ; că s’fure că doĭ din voĭ s’unescŭ preste locŭ tră ice‐do lucru çe va s’caftă, va s’lĕ se da de la Tatălŭ a meu açelŭ din çerŭ. 20Că iu sŭntu adunațĭ doi ică treĭ în numa mea, acolo escu și eu niḑă de elĭ.
21Atunçea s’aprochie de elŭ Petru și ’lĭ ḑise: Dómne de câte orĭ ma s’ mĭ stepséscă frate‐m̄eu și s’lu lĭertŭ? De sépte orĭ? 22Isusŭ lĭ ḑise: nu țĭ ḑicŭ până la șépte ori, ma până la sépte‐ḑecĭ‐șépte de orĭ, câte șépte. 23Tr’açea unzésce amirărilĭea çerŭluĭ cu unŭ omŭ amiră, care vru s’facă cuitélă cu servitorĭlĭi a luĭ. 24Și cându înçepu s’facă cuitéla ’lĭ se aduse unŭ datorŭ de ḑéçe milĭ de talante. 25Și decara nu avea elŭ cu çe s’plătéscă, dimândă Domnu‐sĕu, să se vindă elŭ și mulĭérea‐sa, și fumélĭa luĭ, și tute câte avea, și să se p’ătéscă datoria. 26Atunçea căḑu servitorŭlu, se ruga la elŭ și ḑiçea: Dómne aĭ răbdare câtră mine și tute va s’țĭ le plătescu. 27Și îlĭ fu milă a Domnu‐sĕuĭ de açelŭ servitorŭ, lŭ alăsă și îlĭ lĭertă împrumutŭlu. 28Și cându eși açelŭ servitorŭ, află unŭ din soçĭlĭi a luĭ, care ’lĭ avea tră dare ună sută de dinarĭ; și lŭ acață și ’lŭ sŭgruma și ’lĭ ḑiçea: plătea‐m̄ĭ açea ce ’m̄ĭ aĭ tră dare. 29Și ași servitorŭlu soçŭlu a luĭ, ’lĭ căḑu la ciciorĭle a luĭ, și lŭ ruga ḑicênda‐luĭ: Aĭ răbdare câtrĕ mine, și tute va s’țĭ le plătescu. 30Iară elŭ nu vrea, ma s’duse și lŭ băgă tru înclĭsóre, până cându s’lĭ plătéscă datoria. 31Ma cându veḑură servitorĭlĭi soçĭlĭi a luĭ açéle çe s’féçeră, se înverinară vêrtosŭ și viniră și spuseră a Domnuluĭ a lorŭ, tute câte s’avea faptă. 32Atunçea lu clĭemă Domnu sĕu, și’lĭ ḑise: servitorŭ rĕu; eŭ țĭ lĭertaĭ tută datoria açea, că me rugașĭ. 33Nu prindea și tine s’m̄iluesci pre servitorŭlu soçŭlu a tĕu, cumŭ te m̄iluĭ și eu pre tine? 34Și s’nâiri Domnu sĕu, și’lŭ prédede la açelĭ çe pedepsescu, până cându s’plătéscă tuta datoria luĭ. 35Ași va s’facă și Tatălŭ a m̄eu açe ŭ din çerŭ, fure çă și voĭ nu lĭertațĭ din inimĭle a vóstre, stepsurĭle a frațĭlorŭ a voștrorŭ.
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.