Geneza 11
11
Turnul Babel
1În vremile de mult apuse,
Pământul nostru cunoscuse,
Pe toată suprafața lui,
Numai o limbă. Omului
I-a fost ușor să se-nțeleagă
Cu semenii-i din lumea-ntreagă.
2Oameni-au mers spre răsărit,
Iar în Șinear, ei au găsit
Un șes întins, bun de-așezat,
Și-acolo au descălecat.
3S-au adunat, s-au sfătuit –
S-au mai certat – dar au găsit
Că toți, de muncă, sunt avizi:
„Haideți să facem cărămizi,
Și să le ardem bine-n foc!” –
Au zis. Și ele-au ținut loc
De piatră, iar smoala, de var.
Că nu le-au făcut în zadar,
Îndată o să dovedim:
4„Haideți, cetate să zidim,
Și-un turn cari cerul să-l învingă,
Cu al său vârf, să îl atingă” –
S-au îndemnat – „s-avem un nume,
Să nu fim risipiți în lume!”
5Domnul, din ceruri, a venit
Și la lucrare a privit,
6Zicând: „Cu toți sunt un popor.
Au doar o limbă și-acum vor,
Cetăți și turn, să construiască!
Nimic n-are să îi oprească!
7Haidem, măsuri ca să luăm,
Și limba să le-o încurcăm –
Să nu poată să se-nțeleagă –
De lucru, praful să se-aleagă!”
8Domnul, atunci, i-a-mprăștiat
Și-n patru zări i-a alungat.
Munca, îndată, s-a oprit –
Iar turnul nu s-a construit.
9Cetății, nume, i s-a dat
„Babel”, și-nseamnă „Încurcat”,
Iar numele acesta, iată,
Că două lucruri ne arată:
Întâi că Domnul i-a oprit,
Iar planul s-a zădărnicit
Și-apoi, aici au apărut
Limbile ce s-au cunoscut.
STRĂMOȘII POPORULUI ISRAEL de la Avraam până la Iosif
Urmașii lui Sem
10Deci spița neamului lui Sem,
Haidem acum, să o vedem.
Un secol, Sem când a avut,
Pe Arpacșad el l-a născut –
După doi ani, de la potop.
11A mai trăit, în acel loc,
Încă vreo cincisute de ani.
12Pe la treizeci și cinci de ani,
Pe Șela, Arpacșad născu,
13Și patru veacuri mai făcu,
La care s-a mai pus trei ani.
14La vârsta de treizeci de ani,
Șelah, pe Eber, l-a primit;
15Apoi, Șelah a mai trăit
Fix patrusute și trei ani.
16Avea treizeci și patru ani
Eber, când Peleg a venit;
17În urmă, a mai viețuit
Cam patrusute treizeci ani.
18Când a-mplinit treizeci de ani,
Peleg, pe Reu, l-a zămislit,
19Iar după-aceea, a trăit
Două sute și nouă ani.
20Pe la treizeci și doi de ani,
Reu, îl născuse pe Serug
21Și-a coborât, înspre amurg,
Cam două sute șapte ani.
22La vârsta de treizeci de ani,
Serug, născuse pe Nahor;
23A mai trăit, după fecior,
Exact două sute de ani.
24Când douăzeci și nouă ani,
Nahor avea, i s-a născut
Terah și-apoi, a mai avut
25O sută și nouășpe ani.
Împlinind șaptezeci de ani,
26Terah născu, în acel an,
Pe-Avram, Nahor și pe Haran.
Familia lui Terah
27Terah ajunse un neam mare –
Avram, Nahor, Haran – din care,
În urmă, Lot s-a pomenit.
28Haran e cel care-a murit
În Ur, adică în Haldeea.
Acolo, în țara aceea,
Terah, fiul, și-a îngropat,
29Iar viața, cursul și-a urmat.
Avram alese de soție,
Sprijin și ajutor să-i fie,
Pe Sarai; iar Nahor – la fel –
Nevastă și-a luat și el;
A lui soție a fost Milca,
Iar sora ei se cheamă Isca.
Haran fusese tatăl lor,
Adică tatăl fetelor.
30Sarai nu a avut copii,
Căci fiind stearpă, ea, de fii,
Nu se putuse bucura
Și-n sinea ei, tristă era.
31Terah și-a strâns avutul tot.
Cu-Avram, Haran – tatăl lui Lot –
Și cu Sarai – cu nora s-a –
S-a hotărât de a lăsa
Ținutul Ur. Ei au ieșit
Deci, din Haldeea, și-au pornit
La drum, mergând spre Canaan.
Ajuns-au doar până-n Haran,
Unde apoi s-au stabilit.
32Terah, în urmă a trăit
Cam două veacuri și cinci ani.
Apoi, împovărat de ani,
El, în Haran, a și murit,
Acolo unde-a locuit.
Избрани в момента:
Geneza 11: BIV2014
Маркирай стих
Споделяне
Копиране
Искате ли вашите акценти да бъдат запазени на всички ваши устройства? Регистрирайте се или влезте
Copyright © 2014 Ioan Ciorca