Popular Bible Verses from Deuteronomul 30

Share

Azi, cerul și acest pământ, Martori, în contra voastră-mi sânt, Că înainte v-am adus Și-n fața ochilor v-am pus Viață și moarte, după care Blestem și binecuvântare. Alegeți viața, să trăiți Voi și ai voștri, fericiți, Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”

Căci azi, poruncă vă dau eu, Ca să-L iubiți pe Dumnezeu Și să umblați pe calea Lui, Păzind porunca Domnului Și legile ce vă sunt date Și rânduielile lăsate De către El. Atunci, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, O să fiți binecuvântați În țara ce-o s-o căpătați Și-n număr, astfel, o să fiți – Neîncetat – apoi, sporiți.

„Priviți dar, cu luare-aminte: Astăzi, vă pun eu, înainte, Viață și bine, după care Moarte și rău, la fiecare.

Ea, dimpotrivă, să știi bine Că foarte-aproape e, de tine; Iar dacă o vei căuta, E-n gura și-n inima ta, Pentru ca tu să o păzești, Neîncetat, și s-o-mplinești.”

Inima vă va fi tăiată, Atuncea, împrejur, căci iată, Al vostru Domn și Dumnezeu Dorește să-L iubiți mereu, Din toată inima apoi, Și din tot sufletul, ca voi, În țara voastră, să trăiți.

Cu bunătăți, al vost’ popor, De Dumnezeu, va fi umplut. În urmă, El va fi făcut Să propășească, ne-ncetat, Tot ceea ce veți fi lucrat, Rodul din pântece ieșit, Rodul din turme provenit Și roadele pământului. Apoi, în bunătatea Lui, Al vostru Domn și Dumnezeu O să se bucure, mereu, De fericirea căpătată, Precum se bucurau odată – De fericirea ce-o aveau – Ai tăi părinți, pe când trăiau.

În inimi, de vă veți abate De la poruncile lăsate – Ca să slujiți alți dumnezei Și să vă închinați la ei – Vă spun dar, clar astăzi: să știți Că voi, atunci, o să pieriți! Peste Iordan, când, stăpânire, Pe țara care moștenire, O s-o primiți, veți pune voi, Să știți că zile multe-apoi, Nu veți putea ca să trăiți Și veți ajunge să pieriți.

„Astă poruncă, pe cari vreau, Ca astăzi, ție, să ți-o dau, Nu e departe-acum, de tine, Și nici peste puteri, nu-ți vine.

Ea nu-i în ceruri, ca să zici: „Cine, din cei ce sunt aici, O să se suie-n cer apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”

Ea nu-i nici dincolo de mare, Ca să poți zice: „Cine, oare, Va trece marea, mai apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”