Iuda 1
1
1Iuda, slujitor al lui Isus Cristos și frate al lui Iacov,
către cei chemați, care sunt iubiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru Isus Cristos:
2Mila, pacea și dragostea să vă fie înmulțite!
Condamnarea învățătorilor falși
3Preaiubiților, în timp ce doream cu toată ardoarea să vă scriu despre mântuirea de care avem parte împreună, m-am văzut nevoit să vă scriu și să vă încurajez să luptați pentru credința care le-a fost încredințată sfinților o dată pentru totdeauna. 4Căci s-au strecurat între voi unii oameni, scriși de multă vreme pentru condamnarea aceasta, oameni lipsiți de evlavie, care schimbă harul Dumnezeului nostru în depravare și-L neagă pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Cristos.
5Doresc să vă aduc aminte, deși voi știți toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Și-a salvat poporul din țara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei care n-au crezut. 6Iar pe îngerii care nu și-au păstrat poziția de autoritate, ci și-au părăsit propria locuință, El i-a păstrat în lanțuri veșnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecății. 7Tot astfel, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejur, care, la fel ca îngerii aceștia, comiseseră imoralități și se duseseră după un alt fel de trup, sunt arătate acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veșnic.
8Tot așa și oamenii aceștia, ca urmare a viselor lor, pângăresc trupul, resping autoritatea și îi blasfemiază pe cei glorioși. 9Nici chiar arhanghelul Mihail, când îl înfrunta pe diavol și discuta aprins cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui vreo acuzație blasfemiatoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“#1:9 Incidentul descris de Iuda nu se regăsește nicăieri în Biblie, iar părerile privind proveniența acestui citat sunt împărțite. Unii exegeți sunt de părere că Iuda citează dintr-o carte apocrifă numită Testamentul lui Moise. Ei consideră că referirea la această carte neinclusă în canonul biblic nu afectează cu nimic credibilitatea epistolei lui Iuda, deoarece și Pavel citează din poeții greci pentru a-și susține argumentele (vezi F.A. 17:28). Potrivit acestor exegeți, faptul că Iuda citează dintr-o scriere apocrifă nu înseamnă neapărat că aceasta trebuie considerată a fi în totalitate inspirată divin. Alți exegeți susțin că Iuda preia o informație care s-a transmis prin tradiția orală sau prin cea scrisă. O ultimă categorie de exegeți afirmă că această informație i-a fost revelată lui Iuda pe cale supranaturală, de către Același Duh Sfânt Care l-a inspirat să scrie întreaga scrisoare.. 10Aceștia însă blasfemiază ceea ce nu cunosc și sunt nimiciți tocmai prin lucrurile pe care le știu din instinct, ca viețuitoarele fără rațiune. 11Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain. S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată și au pierit ca în răzvrătirea lui Core. 12Ei sunt niște pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără rușine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înșiși. Sunt niște nori fără apă, purtați de vânt, niște pomi tomnatici neroditori, de două ori morți, dezrădăcinați, 13niște valuri sălbatice ale mării, spumegându-și rușinile, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată pe vecie bezna întunericului.
14Și despre aceștia a profețit Enoh, al șaptelea de la Adam, zicând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinți ai Săi, 15ca să facă judecată împotriva tuturor și să dovedească vinovat orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au săvârșit în lipsa lor de evlavie, și pentru toate cuvintele grele pe care acei păcătoși lipsiți de evlavie le-au rostit împotriva Lui“#1:15 Iuda citează din Cartea lui Enoh, o scriere care, deși nu a fost inclusă în canon, se bucura de o largă acceptare atât în contextul iudaic, cât și în cel creștin (mulți dintre Părinții Bisericii o citează în scrierile lor). Unii teologi sunt de părere că această carte a fost scrisă în sec. al IV-lea î.Cr.. 16Ei sunt niște oameni nemulțumiți și critici, care trăiesc după poftele lor. Gura lor rostește lăudăroșenii, și lingușesc#1:16 Lit.: admiră fețe. Cu referire la faptul că aceștia apelează la lingușiri în relația cu cei preocupați de cosmetică. În lumea antică exista o mare preocupare pentru înfățișare, atât la bărbați, cât și la femei, în special între aristocrați și cei bogați. Cei care își manifestau admirația pentru înfățișarea acestora se puteau bucura de diverse favoruri sociale sau materiale. oamenii pentru propriile foloase.
Îndemnuri pentru cei credincioși
17Însă voi, preaiubiților, amintiți-vă cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18Ei vă spuneau că, în vremea din urmă, vor fi batjocoritori care vor trăi potrivit cu propriile lor pofte nelegiuite. 19Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt stăpâniți de firea pământească și nu au Duhul. 20Însă voi, preaiubiților, să vă consolidați sufletește pe credința voastră preasfântă și să vă rugați prin Duhul Sfânt. 21Mențineți-vă pe voi înșivă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Isus Cristos, spre viață veșnică. 22Aveți milă de cei ce se îndoiesc; 23pe alții salvați-i, smulgându-i din foc; de alții aveți milă, dar cu teamă, urând până și cămașa pătată de carne.#1:23 Aluzie la faptele, deciziile sau compromisurile naturii păcătoase, care pot păta reputația omului.
24Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere și să vă facă să stați fără cusur și cu bucurie înaintea gloriei Lui, 25a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie gloria, măreția, puterea și autoritatea, înaintea oricărui veac, acum și pentru toți vecii! Amin.
Currently Selected:
Iuda 1: NTR
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Biblia, Noua Traducere Românească™ NTR™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc.
Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
The Bible, New Romanian Translation™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.