1 Corinteni 4
4
Ce sunt apostolii
1„Iată cum trebuie să știți,
Pe noi, acum, să ne priviți:
Asemeni unor lucrători
Cari, în Hristos, sunt slujitori,
Ispravnicii tainei, pe care,
Al nostru Dumnezeu o are.
2Ispravnicul – neîndoios –
Găsit, trebuie, credincios,
În lucrul care i-a fost dat,
În tot ce i s-a-ncredințat.
3Mie – să știți – puțin îmi pasă
De judecata ce-o să iasă
Pe a mea seamă, printre voi,
Și nici de cea pe care-apoi,
Un scaun pentru judecată,
O va rosti, poate, vreodată;
4Căci împotriva mea, vă zic,
Precum că eu nu am nimic.
Dar totuși, eu, neprihănit,
Nu pentru-aceasta-s socotit.
Cel ce mă judecă, mereu,
E numai Domnul Dumnezeu.
5De-aceea, spun, dragii mei frați:
Nimica, să nu judecați,
Mai înainte ca să vie
Al nostru Domn, care-o să știe
Ca lucrurile nepătrunse
Și-n întuneric bine-ascunse,
Cum să le facă și să vină,
Să se arete, în lumină.
El va descoperi apoi,
Și gândurile-ascunse-n voi,
Iar de la Dumnezeu, să știți,
Că laude, o să primiți.
6Deci, fraților, tot ce v-am spus,
Acuma, iată că am pus
Într-o icoană de vorbire –
Icoană care-i cu privire
Și la Apolo și la mine –
Ca să învețe orișicine,
Prin noi – prin ceea ce v-am zis –
Că, „peste ceea ce e scris,
Nimeni, să nu mai treacă”. Voi
Să nu vă mai făliți, apoi,
Cu unu-n contra altuia;
De-aceea, seama, vreau, să ia,
La a mea vorbă, fiecare.
7Căci cine te va face, oare,
Pe tine, mai deosebit?
Ce ai, fără să fi primit?
Vreun lucru ai, cumva, pe care,
Să nu îl fi primit tu, oare?
Și dacă tu le-ai căpătat,
Atunci de ce te-ai lăudat
Cu lucrul astfel dobândit,
Ca și cum nu l-ai fi primit?”
Priveliștea apostolilor
8„O, iată-vă dar, săturați!
Iată-vă-ajunși chiar și bogați!
Iată-vă deci, ajunși, apoi,
A-mpărăți, fără de noi!
Și de-ați împărăți măcar,
Cu-adevărat, ca astfel dar,
Putință, să avem și noi,
De a împărăți cu voi!
9Căci parcă, iată, Dumnezeu,
Din noi, apostolii, mereu,
Ultimii oameni a făcut,
Bieți osândiți, buni de căzut
În plasa morții, negreșit;
Pentru că noi am devenit
Drept o priveliște, la care,
Se uită astă lume mare,
Îngeri și oameni, totodată.
10Pentru Hristos, acuma, iată,
Cum că nebuni ajuns-am noi,
Iar înțelepți, sunteți doar voi!
Astfel, drept slabi, suntem priviți,
În timp ce voi, tari, vă vădiți!
Numai în cinste, sunteți voi,
Și doar dispreț, căpătăm noi!
11Până în clipa cea de față,
Un chin, este a noastră viață:
Din loc, în loc, colindăm noi,
Neîncetat, desculți și goi,
Fiind, de foame, încercați
Și de al setei foc, uscați.
12Mereu, mereu, ne ostenim
Și cu-ale noastre mâini, muncim;
Când doar ocară căpătăm,
Atuncea binecuvântăm.
Răbdăm, când suntem prigoniți,
13Și-n urmă, ne rugăm, smeriți,
Pentru cei care se vădesc,
Căci doar de rele, ne vorbesc.
Noi am ajuns să fim priviți –
Până acum – și socotiți
Gunoi al lumii, fraților,
Lepădătura tuturor.
14N-am scris acestea, pentru voi,
Ca să vă rușinez apoi,
Ci numai pentru că doresc
Să pot ca să vă sfătuiesc,
La fel ca pe copiii mei,
Căci vă iubesc ca și pe ei.
15Chiar dacă întâmpla-se-va,
Ca în Hristos, s-aveți, cumva,
Învățători cari, numărați,
Să fie zece mii – dragi frați –
Totuși să știți că nu puteți,
Mai mulți părinți, ca să aveți.
Numai pe mine m-ați avut,
Căci, în Hristos, eu v-am născut,
Prin Evanghelia Sa, pe care,
Eu am vestit-o-n lumea mare.
16De-aceea, eu vă rog, dragi frați,
Pe a mea urmă, să călcați.
17Pentru aceasta – cum am zis –
Pe Timotei, vi l-am trimis,
Care, în Domnul, negreșit,
Este al meu copil, iubit
Și credincios. O să sosească
Și are să vă amintească
De felu-n care-n Hristos, eu
Știut-am să mă port, mereu,
De felu-n cari i-am învățat,
Pe oameni, când am colindat
Bisericile-nfiripate,
Luând cetate, cu cetate.”
Împărăția lui Dumnezeu
18„Așa precum eu am aflat,
Unii din voi s-au îngâmfat
Și și-au închipuit, apoi,
Că nu am să mai vin la voi.
19Dar dacă Domnul o să vrea,
Curând, curând, ne vom vedea
Și-atuncea, nu vreau ca s-ascult
Vorbe, ci vreau să văd mai mult:
Să văd puterea adunată,
De cei cu inima-ngâmfată.
20Căci iată-mpărăția care
Al nostru Dumnezeu o are,
Nu stă în vorbe, ci-n putere.
21Deci, ce voiți, acum, a-mi cere?
Vreți, cu nuiaua, ca să vin,
Sau, de iubire, să fiu plin
Și de acel duh de blândețe,
Prin care să vă dau povețe?”
Currently Selected:
1 Corinteni 4: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca