1 Petru 3
3
1„Tot astfel, voi, nevestelor,
Supuse fiți, bărbaților,
Căci dacă fi-vor, printre ei,
Unii cari sunt dintre acei
Ce nu ascultă de Cuvânt,
Să poată – chiar așa cum sânt –
Să fie câștigați apoi,
Fără cuvânt, ci doar prin voi,
2Când vor vedea în ce fel știți,
Întotdeauna, să trăiți.
Deci, să aveți un trai curat,
În temere, neîncetat.
3Podoaba voastră, bunăoară,
Să nu vă fie cea de-afară,
Ce șade-n felu-n care știți
Ca părul să vi-l împletiți,
În felu-n care vă-mbrăcați,
Sau precum știți ca să purtați
Scule de aur mai apoi,
4Ci drept podoabă, s-aveți voi,
Omul din interior, pe care,
L-ascunde-n inimi, fiecare,
În curăția sănătoasă,
Nepieritoare și frumoasă,
A unui duh blând, liniștit,
Care de Domnu-i prețuit.
5În felu-acesta, bunăoară,
Se-mpodobeau, odinioară,
Femeile care erau
Sfinte, și cari nădăjduiau,
În Dumnezeu, fiind supuse
Soților lor. Așa făcuse
6Sara, care, soț, îl avea,
Pe-Avram, pe care îl numea
Chiar „domn” al ei. Iar voi, de vreți,
Fiice-ale ei să fiți, puteți,
Făcând doar bine, fără teamă
De cineva, de bună seamă.
7Bărbaților, la fel, și voi,
Cu-nțelepciune, vreau, apoi,
Cu soațele, să vă purtați,
Știind deci, cinste, ca să dați
Femeii, ca uneia care
E-un vas mai slab, dar care are
Să moștenească mai apoi,
Darul veșnicei vieți, cu voi,
Ca să nu fie-mpiedicată
A voastră rugă, înălțată.
8Încolo, toți, la fel să fiți:
Aceleași gânduri să nutriți,
Simțind cu alții și iubind
Pe frați și-apoi, miloși fiind,
Întotdeauna, și smeriți.
9Răul, să nu îl răsplătiți
Cu rău; de-asemenea, vreau iară,
Să nu răspundeți cu ocară
Celor care, ocări, rostesc,
Ci dimpotrivă, eu doresc
Ca voi să binecuvântați,
Căci la aceasta-ați fost chemați:
Să moșteniți – vă e chemarea –
Cu toții, binecuvântarea.
10„Căci cel ce viața o iubește
Și zile bune își dorește,
Să știe, limba, să-și strunească
Și, de la rău, să și-o oprească.
Apoi, ferească-și fiecare,
De vorbele înșelătoare,
Buzele lui. În drumul său,
11Îndepărteze-se de rău,
Căutând pacea s-o găsească
Și tot mereu, s-o urmărească.
12Peste toți cei neprihăniți,
Întotdeauna, ațintiți
Se află ochii Domnului,
Și-aminte ia urechea Lui,
La rugăciunile pe care
Ei I le fac, fără-ncetare.
Întoarsă-i fața Domnului,
Doar împotriva omului
Cari face răul.” Însă, cine –
13Când plini de râvnă, pentru bine,
Vă dovediți – are să poată,
Ca să vă facă rău, vreodată?
14Când doar pentru neprihănire,
Veți suferi, să aveți știre,
Cum că ferice e de voi!
„De ei, să n-aveți teamă-apoi,
Și, tulburați, voi să nu fiți!
15În inimi, doar, să Îl sfințiți,
Domn, pe Hristos.” Mereu să stați
Gata, răspunsuri, ca să dați –
În adevăr, fără sfială –
Oricui vă cere socoteală,
Pentru nădejdea ce e-n voi.
Răspunsul vostru dat, apoi,
Să fie dar, de bună seamă,
Plin de sfială și de teamă.
16Păstrați-vă, neîncetat,
Al vostru cuget, nepătat,
Căci astfel, cei ce vă bârfesc,
În ceea ce ei vă vorbesc
De rău, să fie rușinați,
Văzându-vă cum vă purtați,
Cum în Hristos – toți, împreună –
Aveți, mereu, purtare bună;
17Căci vreau să știe orișicine,
Precum că este mult mai bine
Să suferi – de vrea Dumnezeu –
Că faci doar bine, tot mereu,
Decât dacă ai suferit,
Când lucruri rele-ai săvârșit!
18Și cu Hristos a fost la fel,
Pentru că știți prea bine, El,
Cel care e neprihănit,
Pentru păcate-a suferit –
Pentru toți cei nelegiuiți –
Ca ei să fie mântuiți,
Ca să ne poată-aduce-apoi,
La Dumnezeu Tatăl, pe noi.
Dar trebuit-a ca Iisus
Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,
19Apoi, la duhurile care
Erau aflate-n închisoare,
Unde a propovăduit
20La duhuri cari s-au răzvrătit
De mult, pe când lunga răbdare,
A Domnului, în așteptare,
Încă, pe-atunci, se mai găsea –
Pe când Noe își construia
Corabia, de-au fost salvate,
Prin ea, opt suflete de toate.
21Și ce este aceasta, oare?
Icoana închipuitoare
Care, acum, vă mântuiește;
Ea, prin botez, se definește,
Prin care nu te curățești
De-ntinăciunile trupești,
Ci el trebuie ca să fie
A sufletului mărturie –
E mărturia ce s-a dat
De către cugetul curat,
În fața Domnului – prinos –
Prin învierea lui Hristos
22Cari după ce S-a înălțat
La ceruri, sus, S-a așezat,
Apoi, la dreapta Domnului
Și Și-a supus tăriei Lui,
Puteri, și orice stăpânire,
Pe îngeri și întreaga fire.”
Currently Selected:
1 Petru 3: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca