Faptele apostolilor 21
21
Pavel își ia rămas bun de la ucenicii din Tir
1Smulgându-ne din brațul lor,
Plecat-am, pe a apelor
Cărare, ajungând la Cos,
Și-a doua zi pân’ la Rodos
Și la Patara. În sfârșit,
2Altă corabie-am găsit –
Corabie care pornea
La drum, către Fenicia.
Pe-aceasta, noi ne-am îmbarcat.
3În stânga noastră, am lăsat
Insula Cipru, iar apoi,
Spre Siria plecarăm noi.
Ajunși cu bine-n Tir, ne-am dat
Cu toți – jos – căci, la descărcat,
Intră corabia. Aici,
4Găsitu-i-am pe ucenici,
Și șapte zile-am stat la ei.
Lui Pavel, ucenici-acei,
Prin Duh, i-au spus să nu suim,
Cumva, către Ierusalim.
5Când zilele s-au împlinit,
Pe drumul nostru am pornit,
Iar ucenicii, cu soții,
Precum și cu ai lor copii,
Venit-au de ne-au însoțit,
Până cetate-am părăsit.
6Apoi, rămas bun, ne luarăm
Și, pe corabie, urcarăm.
Pavel la Ptolemaida și la Cezareea – Prorocia lui Agab
7Călătoriile pe mare
Se terminară, după care,
Din Tir, la drum, din nou plecarăm
Și-n Ptolemaida intrarăm.
Aici, de bine, am urat
La frați, și-o zi, la ei, am stat.
8A doua zi, iar am pornit
Și la Cezaria-am sosit,
Unde, popas, noi am făcut
La Filip – cel ce-i cunoscut
Ca și evanghelist și care,
Printre cei șapte, e – ca stare.
9Acesta, patru fete-avea
Și fiecare prorocea.
10Ședeam, de-un timp, în casa ‘ceea,
Când coborât-a, din Iudeea,
Un om – proroc – ce s-a numit
Agab. Acesta a venit,
11La noi, iar după ce-a luat
Brâul lui Pavel, și-a legat,
Cu el, de-ndat’, picioarele,
Iar după-aceea, mâinile,
Rostind, apoi, acest cuvânt:
„Așa vorbește Duhul Sfânt:
„În acest fel va fi legat
Și cel cari brâul a purtat,
Chiar la Ierusalim, de cei
Care-s de-un neam cu el, Iudei.
Iar după ce va fi legat,
La neamuri o să fie dat.”
12Când lucru-acesta îl aflarăm,
Noi toți, pe Pavel, îl rugarăm
Să nu meargă-n Ierusalim.
El așteptat-a să sfârșim,
13Și ne-a răspuns: „Dragii mei frați,
De ce plângeți și mă-ntristați,
Rupându-mi inima? Să mor,
Sunt pregătit eu, fraților,
Nu doar să fiu legat, cum știm
Că fi-voi, la Ierusalim.
Să mor, sunt gata, cum v-am spus,
Pentru al Domnului Iisus
14Sfânt Nume.” Dacă am văzut
Cum că nimic nu-i de făcut,
Am zis, lăsând pe placul lui:
„Facă-se voia Domnului!”
15Ne-am pregătit a merge-apoi,
Către Ierusalim. Cu noi,
16Au mai plecat la drum, de-aici,
Atunci, și patru ucenici,
Veniți de la Cezaria.
Un ucenic ce se trăgea
Din Cipru și cari s-a numit
Mason, la el, ne-a găzduit.
Pavel la Ierusalim în Templu
17Când ne văzură că sosim,
Cu bine, la Ierusalim,
Toți frații ne-au întâmpinat,
Cu bucurie, de îndat’.
18A doua zi, Pavel, cu noi,
A mers la Iacov, unde-apoi,
Prezbiterii s-au adunat.
19După ce ziua bună-am dat,
Pavel, pe larg, le-a povestit
Tot ceea ce a-nfăptuit,
Când, printre Neamuri, s-a aflat,
Domnul, prin slujba ce i-a dat.
20Când vorbele i-au auzit,
Pe Dumnezeu L-au proslăvit
Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei?
Văzut-ai câte mii, din ei,
Crezură și s-au dovedit,
De râvnă, plini, necontenit,
Pentru această Lege? Ei
21Au auzit că, pe Iudei –
Pe cei care-ntre Neamuri sânt,
Azi, răspândiți pe-acest pământ –
Tu îi înveți că, ne-apărat,
Trebuie Moise lepădat
Și că le-ai spus la cei din jur
Cum că nu trebuie-mprejur
Să îi mai taie pe-ai lor prunci,
Iar datina de pân-atunci,
Să n-o mai țină – să sfârșească,
Asemeni ei, să viețuiască.
22Acuma, ce e de făcut?
Fii sigur că ai fost văzut
De mulți, iar vestea s-a lățit,
Și mâine-aicea, negreșit,
Mulțimea are să se-adune.
23Deci, tu să faci cum îți vom spune.
Avem, aici, patru bărbați;
De-o juruință, sunt legați.
24Ia-i și cu ei, te curățește
Și, pentru ei, te cheltuiește
Să-și radă capul. Imediat,
Că nu-i nimic adevărat –
Din toate câte-au auzit
Că despre tine s-au zvonit –
Vedea-vor toți. De-asemenea,
În felu-acesta, vor vedea
Că umbli după rânduială
Și ții Legea, fără-ndoială.
25Acum, cu cei care-au crezut –
Din Neamuri – iată ce-am făcut:
Le-am scris că trebuie ferit
De ceea ce a fost jertfit
La idoli și ca nu cumva,
Sânge, s-atingă cineva,
Sau dobitoace sugrumate.
Apoi, după aceste toate,
Le-am scris că trebuie să știe
Să se ferească de curvie.”
26Pavel, pe oameni, i-a luat,
S-a curățit și a intrat
În Templu, unde a vestit
Că timpul ce-a fost hărăzit,
De curățire, s-a-ncheiat;
În urmă, el a așezat
O anumită zi, în care
S-aducă, pentru fiecare,
Jertfa, de lege rânduită,
Când curățirea e sfârșită.
Prinderea lui Pavel
27Când șapte zile sorocite,
Aproape că au fost sfârșite,
Mai mulți Iudei, din Asia,
Văzând pe Pavel cari ședea
În Templu, au întărâtat
Întreg norodul adunat,
Și-au pus mâna pe el, zoriți,
28Strigând: „Bărbați Israeliți!
Dați-ne, grabnic, ajutor!
Iată, acest înșelător,
E cel cari propovăduiește,
În toată lumea, și vorbește,
Mereu, contra norodului
Și împotriva Legii lui
Și a locașului în care
Ne-am strâns acum, cu mic, cu mare.
Ba, mai mult încă: a băgat,
În Templu, Greci; și a spurcat
Locașul sfânt.” Ei au văzut,
29Într-adevăr, că a trecut
Pavel, cu un însoțitor,
‘Nainte, prin cetatea lor;
Știau căci cel ce-l însoțise
Pe Pavel, din Efes venise
Și că, Trofim, el s-a numit.
De-aceea, ei toți s-au gândit
Cum că la Templu, l-a adus.
30La vorba lor, pe loc, s-a pus
Toată cetatea, în mișcare.
S-a strâns norodul, după care,
Pavel fu scos, din Templu-afară,
Iar ușile le încuiară.
31Să îl omoare, au voit,
Dar vestea, iute, s-a lățit
Și, pretutindeni, a pătruns,
Astfel încât ea a ajuns
La căpitanul oastei, care
Aflat-a despre tulburare.
32Ostași, acesta a luat,
Câțiva sutași, și-a alergat
La Templu. Toți, când l-au văzut,
Pe Pavel nu l-au mai bătut;
33Iar căpitanu-a poruncit
Să fie-apoi înlănțuit,
Cu două lanțuri, și-a-ntrebat
Ce a făcut acel bărbat.
34Dar unii, într-un fel, strigau;
Iar alții, altceva, spuneau,
Încât, nimic, n-a priceput,
Din zarva care s-a făcut.
Atunci, ostașilor, le-a spus
Că Pavel trebuie-a fi dus
În cetățuie, imediat.
35Grabnic, aceștia au plecat,
Cu Pavel, iar când au suit
Pe trepte, ei au trebuit
A-l duce – căci nu mai putea –
Fiindcă lumea-l îmbulzea.
36Întărâtat, norodu-acel
Striga: „Vrem moarte, pentru el!”
Pavel cere voie să vorbească
37Chiar când era a fi băgat
În cetățuie, l-a-ntrebat
Pavel, pe căpitan: „Socot
Să te întreb acum, de pot
Să-ți spun ceva. Mi-e-ngăduit?”,
Iar căpitanul l-a privit,
Mirat, auzind cum vorbește,
Și-l întrebă: „Tu știi grecește?
38Nu ești tu Egipteanu-acel
Care-n pustiu, a dus, cu el,
Atuncea când s-a răsculat,
Pe mulți tâlhari? Cum am aflat,
Erau mai mulți de patru mii.”
39„Nu sunt acel, așa să știi!
Eu sunt Iudeu, iar țara mea,
E Tarsul din Cilicia” –
Răspunse el – „dintr-o cetate
Cari nu-i fără însemnătate.
Deci, să te rog, eu îndrăznesc:
Mă lasă, gloatei, să-i vorbesc.”
40După ce, voie, a primit,
Pavel, pe trepte, s-a suit
Făcând semne, norodului,
S-asculte cuvântarea lui.
Îndată, o tăcere mare
Cuprinse gloata, peste care,
Pavel, privirea, și-a rotit
Și-n evreiește, a vorbit:
Currently Selected:
Faptele apostolilor 21: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
