Exodul 21
21
Despre slobozenie și viață
1„Vei duce-ntregului popor,
Aceste legi, cari le dau lor.
2De cumpăra-va cineva,
Un rob, care-i evreu, cumva,
Doar șase ani, rob să îl țină.
Când anul șapte va să vină,
Va trebui să-l slobozească,
Fără ca robul să plătească
Ceva, ca drept despăgubire.
3De-asemenea, să aveți știre
Că dacă singur a intrat
Ca rob, singur va fi lăsat,
Atunci, să iasă din robie.
De a intrat cu-a lui soție,
Și ea va fi eliberată,
Cu cel ce fost-a rob, deodată.
4Dacă stăpânul său i-a dat
Nevastă, de s-a însurat –
Și ea, copii, i-a zămislit –
Doar robul fi-va slobozit,
Iar soața și copiii lui
Rămâne-vor stăpânului.
5Dacă va zice robul: „Eu
Iubesc pe-acest stăpân al meu.
Iubesc și pe soția mea –
Pe-ai mei copiii de-asemenea –
De-aceea, n-am să-i părăsesc
Și, să fiu liber, nu voiesc”,
6Atunci, stăpânul robului,
Să-l ia-naintea Domnului;
De ușă-l va apropia
Sau de-al ei stâlp, precum va vrea,
Și-apoi, o sulă să găsească,
Cu care să îi găurească
Urechea, robului acel.
De va lucra, în acest fel,
Robul acela o să fie,
În a sa slujbă, pe vecie.
7De cumva întâmpla-se-va
Că fiica-și vinde cineva –
Ca roabă – ea nu va putea
Să iasă-apoi asemenea,
Precum ies robii, din robie.
8Mai trebuie ca să se știe,
Că dacă ea nu va plăcea
Stăpânului ce-o va avea
Drept soață, datorie are
Atunci, a ei răscumpărare,
Să o-nlesnească de îndată.
Nu va putea fi cumpărată
Femeia care nu-i plăcută,
Căci ea nu poate fi vândută,
Nicicum, străinului cari vine,
Chiar dacă n-a putut a-și ține –
Stăpânul ei – cuvântul dat.
9Dacă se va fi întâmplat
S-o dea fiului său, să-i fie –
Acea femeie – drept soție,
Ea, în fața stăpânului,
Va avea dreptul fiicei lui.
10Altă nevastă dacă-și ia
Stăpânul, drept nu va avea
Ca primei pe care o are,
Să îi oprească din mâncare
Și-asemeni, din îmbrăcăminte.
Stăpânul ei să ia aminte,
Că el este dator să știe
Să îi dea dreptul de soție.
11De lucrurile-acestea trei
Nu le-a făcut stăpânul ei,
Ea va putea să-l părăsească,
Fără să îl despăgubească –
Fără să îi dea bani; iar el
N-o va opri, în nici un fel.”
Legi în privința uciderii
12„Atunci când unul, bunăoară,
Lovind pe altul, îl omoară,
Acela care a lovit
Cu moartea fi-va pedepsit.
13Dar dacă lațul, nu i-a-ntins
Și dacă-n mâna sa l-a prins –
Pentru că Domnul a făcut
Lucrul acest de s-a putut –
Atuncea își va fi gătit
Un loc, unde adăpostit –
Prin fugă – acel om să fie.
14Însă dacă, cu viclenie
Și răutate a lucrat
Acela care a umblat –
Pe altul, ca să îl omoare –
Pentru acela nu-i scăpare.
Chiar dacă acel om, cumva,
L-al Meu altar afla-se-va,
Să-l smulgeți de lângă altar
Și să-l ucideți pe tâlhar.”
Necinstirea părinților
15„Acela care și-a lovit
Tatăl sau mama, pedepsit
Va fi cu moartea, imediat.
16Acela care a furat
Un om, și-n urmă l-a vândut –
Sau dacă, la el, l-a ținut –
Cu moartea, fi-va pedepsit.
17Acela care a rostit
Blesteme-n contra tatălui –
Sau împotriva mamei lui –
Are să fie pedepsit
Și morții, el va fi sorit.”
Legi privitoare la vătămarea trupului
18„Doi inși de au să se sfădească,
Iar unul are să-l lovească
Pe celălalt, fiind furios,
Cu piatra ce o ia de jos –
Sau pumnul de-o să-și folosească –
Dar fără să-i pricinuiască
Moarte, celui ce-a fost lovit,
Ci doar la pat fiind silit –
După tot ce s-a petrecut –
19Să stea, cel care l-a bătut
Nu va putea fi pedepsit
Dacă se scoală cel lovit
Și dacă va putea să iasă
Singur apoi, din a sa casă,
Fără să fie însoțit,
Ci în toiag doar, sprijinit.
Acela care l-a bătut –
Pentru ceea ce i-a făcut –
Va trebui ca să plătească.
El are să-l despăgubească,
Pe timpu-n care a zăcut,
Când – să lucreze – n-a putut.
De-asemenea, în grijă-l are,
Pân’ la deplina vindecare.
20Un băț de o să folosească
Stăpânul, ca să își lovească
Un rob care-i la el aflat –
Fie femeie sau bărbat –
Dacă sub mână i-a murit,
Stăpânul fi-va pedepsit.
21Dar dacă robul se vădește –
O zi sau două – că trăiește,
Stăpânul său va fi iertat,
Căci robul îi era argat.
22Dacă se ceartă doi bărbați,
Lovind – fiind încăierați –
Pe o femeie-nsărcinată
Care, din lovitura dată,
Va naște făr’ ai fi venit
Sorocul pentru zămislit –
Și dacă, din acea lovire,
Nu-i vine vreo nenorocire –
Cei doi să fie pedepsiți.
Ei trebuie a fi siliți,
Atunci, o gloabă să plătească,
Pe care o s-o stabilească
Soțul celei ce-a fost lovită.
Gloaba va trebui plătită
După cum hotărăște cel
Cari judecă în Israel.
23Atunci când o nenorocire
Se va-ntâmpla, tu să ai știre
Cum trebuie să îi faci față:
Vei da deci, viață pentru viață,
Ochi pentru ochi; și să ții minte
24Ca să dai dinte pentru dinte.
De-asemenea, grijă să ai,
Mână la mână, ca să dai.
Va trebui ca tuturor,
Să dai, picior pentru picior.
25Vei face totul, cu măsură:
Arsură dai pentru arsură;
Rana, cu rană răsplătești,
Iar vânătaia o plătești
Cu vânătaie mai apoi.
26Dacă un om aflat la voi,
Lovește ochiul robului
Care-i aflat în slujba lui –
Fie femeie sau bărbat –
Și dacă se va fi-ntâmplat
Să-și piardă ochiul robu-acel,
Atunci stăpânul – pentru el –
Va trebui, drumul, să-i dea,
Iar robul său nu va avea
Vreo obligație, prin care,
Plata pentru răscumpărare,
S-o dea apoi stăpânului.
E liber, pentru ochiul lui.
27De-i face-un dinte a-i cădea,
El, robului aceluia –
Fie bărbat, fie femeie –
Va trebui, drumul, să-i deie.
28Atuncea când un bou va-mpunge
Un om, și-acesta va ajunge
Să moară, din împunsătură,
Tu vei lua astă măsură:
Ucizi cu pietre bou-ndată,
Iar carnea nu-i va fi mâncată.
Stăpânul boului acel,
Nu-i pedepsit, în nici un fel.
29Dacă ‘nainte, bou-avea
Ăst obicei și împungea,
Însă nimic nu a făcut
Stăpânul său care-a știut
Lucrul acest și nu l-a-nchis,
Cu pietre trebuie ucis
Boul care a înțepat
Un om – femeie sau bărbat.
De-asemenea, stăpânul lui –
Proprietarul boului –
Are să fie pedepsit
Și morții fi-va el sortit.
30Dacă, însă, stăpânului –
Pentru-a lui viață – preț îi pui,
O să plătească prețul care
Cerut e, drept răscumpărare.
31Așa va trebui lucrat,
Când bou-mpunge un bărbat,
Sau când împunge o femeie:
Această lege să se ieie.
32Dar dacă boul va ajunge
Ca pe un rob de a-l împunge –
Fie bărbat, fie femeie –
Va trebui ca să se deie
Trei sicli de argint, celui
Cari e stăpânul robului;
Iar boul trebuie lovit
Cu pietre, pân’ va fi pierit.
33O groapă, dacă cineva
O s-o descopere, cumva –
Sau cineva de a săpat
O groapă și-apoi a uitat
Să o acopere din nou –
Și-n groapă va cădea un bou,
Sau o să cadă un măgar,
34Stăpânul gropii așadar,
La plată, este obligat.
Argint, el va avea de dat
Stăpânului ce l-a avut
Vita ce-n groapă a căzut.
Argintul e despăgubire,
Pentru a vitei lui, pieire.
Apoi, vita care-a murit,
Rămâne-a celui ce-a plătit.
35Dacă acolo se ajunge
Și-un bou, pe alt bou, îl împunge,
Iar cel ce-mpuns e, bunăoară –
În urmă – va avea să moară,
Iată ce trebuie făcut:
Boul cel viu va fi vândut,
Iar banii se-mpărțesc apoi,
Între stăpânii celor doi –
De-asemeni, fi-va împărțit
Și boul care a murit.
36Dar dacă însă, s-a știut
Că și-nainte a avut –
Boul – năravu-acesta rău
Și nu l-a-nchis stăpânul său,
Stăpânul lui are să dea
Bou pentru bou. Va rămânea
Apoi, cu boul ce-a pierit,
Cari fost-a, de al său, lovit.”
Currently Selected:
Exodul 21: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
