Geneza 23
23
Moartea și îngroparea Sarei
1Când se-ntâmplau aceste fapte,
De-o sută douăzeci și șapte
De ani, sta Sara, pe pământ.
2Când o chemă la El, Cel Sfânt,
La Chiriat-Arba ședea –
Cari și Hebron se mai numea –
În țara Canaanului.
La căpătâiul soaței lui,
Veni Avram să se jelească,
Să plângă, să se necăjească.
3În urmă, moarta și-a lăsat,
Și de Hetiți, el s-a rugat:
4„Eu sunt străin și venetic;
Vreau un ogor – oricât de mic –
Să-mi dați, ca loc de-nmormântare,
Să-mi îngrop moarta, și pe care,
Eu am să-l cumpăr de la voi.”
5Hetiți-au zis: „Tu ești, la noi,
La fel ca și un domnitor
6Al Domnului, în ăst popor.
Îngroapă-ți moarta, după lege,
Și cel mai bun mormânt alege
Căci vei vedea cum, negreșit,
De nimeni nu vei fi oprit.
Deci, ia mormântul orișicui.”
7Atunci, în fața neamului –
A fiilor ce-ai lui Het sânt –
Avram, cu fața la pământ,
8Căzu și glăsui apoi:
„O, domnii mei, vă rog, pe voi,
Să mergeți la Efron – de vreți –
A lui Țohar, și – de puteți –
Pe lângă el să stăruiți,
9Iar peștera aceea – știți –
Macpela-i numele ce-l poartă –
Peșteră care-i așezată
Lângă al lui Efron ogor –
Să îl rugați dar, domnilor,
Să mi-o dea mie. O plătesc.
Cinstit, am să-l despăgubesc.
Vreau peștera, ca neamul nostru,
Să aibă, în mijlocul vostru,
10Loc de mormânt.” Dar Efron sta
Acolo, și îl asculta.
El a grăit, către Avram:
11„Acel ogor pe care-l am –
Pe care-i peștera aflată –
Ți-l dăruiesc, acuma. Iată,
Nu trebuie să mi-l plătești –
Ți-l dau, ca să îl folosești!”
Efron așa a glăsuit,
Și toți ai săi l-au auzit.
12Avram, atunci, s-a înclinat
În fața lui și-a cuvântat:
13„Te rog, ascultă, domnul meu:
Vreau să-ți plătesc ogorul. Eu
Îți dau prețul pe care-l crez’
Și-apoi, moarta-mi înmormântez.”
14Efron, în urmă, a vorbit:
15„Locul pe care l-ai voit –
Acea bucată de pământ
Ce-ți trebuie pentru mormânt –
Și în argint e patru sute
De sicli, poți să-l iei, și du-te
De-ți pune moarta, mai apoi.
Ce-s patru sute, între noi?”
16Efron, vorbirea, și-a sfârșit.
Avram, pe loc, a cântărit
Argintul ce i-a fost cerut
Și târgul, astfel, s-a făcut.
17Ogoru-n care se afla
Și peștera din Macpela,
Cu Mamre era față-n față.
Acea întreagă suprafață,
18S-a întărit dar, ca moșie
A lui Avram – ca să se știe –
În fața fiilor pe care,
Neamul lui Het, în lume-i are,
Și-n fața celor cari erau
Atunci, acolo, căci aveau
Treburi anume în cetate.
19Când fost-au rânduite toate,
Avram, pe Sara, a-ngropat-o
În peștera ce-a cumpărat-o,
Aflată în ogoru-acela,
Care era chemat Macpela;
I-a fost vândută de Efron,
Fiind în față la Hebron,
Sau Mamre – cum mai e numită –
Și în Canaan este găsită.
20Câmpul fusese dăruit
De-ai lui Het fii, și folosit
De-Avram, ca loc pentru mormânt,
În al Hetiților pământ.
Currently Selected:
Geneza 23: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Geneza 23
23
Moartea și îngroparea Sarei
1Când se-ntâmplau aceste fapte,
De-o sută douăzeci și șapte
De ani, sta Sara, pe pământ.
2Când o chemă la El, Cel Sfânt,
La Chiriat-Arba ședea –
Cari și Hebron se mai numea –
În țara Canaanului.
La căpătâiul soaței lui,
Veni Avram să se jelească,
Să plângă, să se necăjească.
3În urmă, moarta și-a lăsat,
Și de Hetiți, el s-a rugat:
4„Eu sunt străin și venetic;
Vreau un ogor – oricât de mic –
Să-mi dați, ca loc de-nmormântare,
Să-mi îngrop moarta, și pe care,
Eu am să-l cumpăr de la voi.”
5Hetiți-au zis: „Tu ești, la noi,
La fel ca și un domnitor
6Al Domnului, în ăst popor.
Îngroapă-ți moarta, după lege,
Și cel mai bun mormânt alege
Căci vei vedea cum, negreșit,
De nimeni nu vei fi oprit.
Deci, ia mormântul orișicui.”
7Atunci, în fața neamului –
A fiilor ce-ai lui Het sânt –
Avram, cu fața la pământ,
8Căzu și glăsui apoi:
„O, domnii mei, vă rog, pe voi,
Să mergeți la Efron – de vreți –
A lui Țohar, și – de puteți –
Pe lângă el să stăruiți,
9Iar peștera aceea – știți –
Macpela-i numele ce-l poartă –
Peșteră care-i așezată
Lângă al lui Efron ogor –
Să îl rugați dar, domnilor,
Să mi-o dea mie. O plătesc.
Cinstit, am să-l despăgubesc.
Vreau peștera, ca neamul nostru,
Să aibă, în mijlocul vostru,
10Loc de mormânt.” Dar Efron sta
Acolo, și îl asculta.
El a grăit, către Avram:
11„Acel ogor pe care-l am –
Pe care-i peștera aflată –
Ți-l dăruiesc, acuma. Iată,
Nu trebuie să mi-l plătești –
Ți-l dau, ca să îl folosești!”
Efron așa a glăsuit,
Și toți ai săi l-au auzit.
12Avram, atunci, s-a înclinat
În fața lui și-a cuvântat:
13„Te rog, ascultă, domnul meu:
Vreau să-ți plătesc ogorul. Eu
Îți dau prețul pe care-l crez’
Și-apoi, moarta-mi înmormântez.”
14Efron, în urmă, a vorbit:
15„Locul pe care l-ai voit –
Acea bucată de pământ
Ce-ți trebuie pentru mormânt –
Și în argint e patru sute
De sicli, poți să-l iei, și du-te
De-ți pune moarta, mai apoi.
Ce-s patru sute, între noi?”
16Efron, vorbirea, și-a sfârșit.
Avram, pe loc, a cântărit
Argintul ce i-a fost cerut
Și târgul, astfel, s-a făcut.
17Ogoru-n care se afla
Și peștera din Macpela,
Cu Mamre era față-n față.
Acea întreagă suprafață,
18S-a întărit dar, ca moșie
A lui Avram – ca să se știe –
În fața fiilor pe care,
Neamul lui Het, în lume-i are,
Și-n fața celor cari erau
Atunci, acolo, căci aveau
Treburi anume în cetate.
19Când fost-au rânduite toate,
Avram, pe Sara, a-ngropat-o
În peștera ce-a cumpărat-o,
Aflată în ogoru-acela,
Care era chemat Macpela;
I-a fost vândută de Efron,
Fiind în față la Hebron,
Sau Mamre – cum mai e numită –
Și în Canaan este găsită.
20Câmpul fusese dăruit
De-ai lui Het fii, și folosit
De-Avram, ca loc pentru mormânt,
În al Hetiților pământ.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca