Naum 1
1
1Această prorocie, iată,
Către Ninive-i îndreptată.
Ea este cartea cea pe care,
Naum, cel din Ecloș, o are.
2Domnul este un Dumnezeu
Gelos, răzbunător, mereu.
El Se răzbună și se știe
Precum că e plin de mânie.
El se răzbună pe cei care
Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare
Mâna, pe cei ce se vădesc
Cum că I se împotrivesc.
3Domnul este îndurător
Și îndelung e răbdător,
Însă tăria ce o are
Este deosebit de mare.
Nu-l va lăsa nepedepsit
Pe cel cari, rău, s-a dovedit.
Umblă-n vârtej și în furtună,
Iar norii care se adună
Sunt numai praful cel pe care
Îl iscă ale lui picioare.
4El mustră marea și-o usucă,
Face ca apa să se ducă
Din râuri și le seacă-astfel.
Basanul și-ntregul Carmel
Tânjesc, iar floarea cea vestită –
Cea din Liban – e veștejită.
5Se clatină în fața Lui
Piscul semeț al muntelui.
Topite, dealurile sânt
‘Nainte-I, iar acest pământ –
Cu lumea și cu toți acei
Cari sunt locuitori ai ei –
În față-I stau înspăimântați,
De un cutremur secerați.
6Cine va sta, în fața Lui,
Răbdând urgia Domnului?
Dar cine poate, piept să ție,
Când vine-aprinsa Lui mânie?
Urgia Lui foc se vădește
Și stâncile le prăbușește.
7Domnul e bun, plin de-ndurare
Și este locul de scăpare,
Când ziua de necaz se-arată.
El îi cunoaște, de îndată,
Pe-aceia care se vădesc
Cum că în El nădăjduiesc.
8Dar niște valuri revărsate
Vor năvăli peste cetate
Și-n felu-acesta – negreșit –
Ninive fi-va nimicit.
Vrăjmașii Lui sunt nimiciți
Și până-n beznă urmăriți.
9Ce fel de planuri faceți voi,
În contra Domnului apoi?
El, însă, le zădărnicește!
Nenorocirea nu lovește,
De două ori. Căci ei fi-vor
10Precum mănunchiul spinilor –
Așa vor fi de încâlciți.
Când vor fi beți, vor fi-nghițiți
De foc, precum este mâncată
Miriștea care e uscată.
11Ninive, află – negreșit –
Cum că din tine a ieșit
Acela care se vădea
Că planuri rele doar urzea,
Față de Domnul, ne-ncetat.
12Domnul atunci a cuvântat:
„Oricât de mulți vă vădiți voi
Și-oricât de tari ați fi apoi,
Toți secerați aveți să fiți
Și-n acest fel o să periți.
Ierusalime, câteodat’,
Chiar dacă te-am mai întristat,
Nu am să te mai întristez…
13Sfarm jugul. Te eliberez
De legăturile cu care
Fost-ai ținut în strâmtorare…”
14Asur, ascultă – negreșit –
Ceea ce Domnu-a poruncit
În contra ta: „Nu vei avea
Urmași cari numele să-ți ia,
Căci nimeni nu va fi la voi,
Să-ți poarte numele apoi.
Din casa celui cari, mereu,
Fusese al tău dumnezeu,
Voi strânge chipurile toate
Care cioplite-s sau turnate.
Al tău mormânt va fi săpat,
Căci prea ușor, ai fost aflat.”
15Iată, pe vârful muntelui,
Se-arată pașii solului
Acela cari pacea vestește.
Acuma dar, îți prăznuiește
Iudo, acele zile care
Menite-ți sunt de sărbătoare
Și împlinește de îndat’,
Tot ceea ce tu ai jurat!
Află că prin mijlocul tău,
Acela care este rău
Nu va mai trece. Negreșit,
Acela fi-va nimicit…
Currently Selected:
Naum 1: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca