Proverbe 9
9
Strigarea prietenoasă a înțelepciunii
1Înțelepciunea și-a zidit
O casă-n care-a potrivit
Cei șapte stâlpi. A junghiat
2Vite, vin a amestecat
Și masă mare-a așternut.
3Apoi, slugilor le-a cerut
Să se zorească a pleca
Către cetăți și a urca
Pe vârful înălțimilor
De unde-apoi, oamenilor,
Să poată a le striga, tare,
Ca să își afle ascultare:
4„Cine e prost și vindecat
Se vrea, să vină imediat!”
Cei de pricepere lipsiți
5Au fost chemați și ei: „Veniți,
Ca să mâncați din carnea mea
Și al meu vin să-l puteți bea.
6Lăsați prostia și veniți
La mine, de vreți să trăiți!
Priceperea să o urmați,
Pe calea ei doar să umblați!”
7Mustrând pe batjocoritor,
Ți-atragi, din partea tuturor,
Numai dispreț. Dacă cumva,
Pe un om rău, vrea cineva
Să îl îndrepte, se alege
Doar cu ocări. Deci înțelege:
8Nu îl mustra pe omul care
Batjocorește, căci el are
Să te urască. Mai deștept
Este să-l cerți pe înțelept
Și ai să fii, de el, iubit:
9Să dai ce ai de dăruit
Celui ce este înțelept,
Căci se va face mai deștept!
Învață-l pe neprihănit
Și vei vedea că, negreșit,
El și mai mult are să-nvețe
Din ale tale mici povețe!
10Frica de Domnul – am văzut –
E-a-nțelepciunii început;
Și iată ce-i priceperea:
Știința sfinților e ea.
11Prin mine, ți se înmulțesc
Zilele vieții și-ți sporesc
12Anii. Dacă ești înțelept,
Doar pentru tine ești deștept;
Dar batjocoritor de ești,
Tu singur ai să suferești.
Îndemn împotriva ademenirii nebuniei
13Referitor la nebunie:
Ea-i o femeie cari nu știe
Nimic; însă este țâfnoasă,
E proastă și gălăgioasă.
14Ea șade-n poarta casei sale,
Pe scaun, și pe-nălțimi ale
Cetăților strigând – din zori
15În noapte – către trecători –
La cei ce merg pe calea dreaptă.
Ea stă la pândă și-i așteaptă,
Ademenind pe mari și mici:
16„Hei, proștilor! Veniți aici!”
Pe cel care-i lipsit de minte,
Îl prinde cu-ale ei cuvinte:
17„Mai dulci sunt apele furate.
Mai bune-s pâinile luate
Pe întuneric, pe ascuns”.
18Și astfel omul e pătruns
De a ei spusă, dar nu știe
Că morții dat, are să fie,
Iar oaspeții ce-o însoțesc,
În valea morții locuiesc.
Currently Selected:
Proverbe 9: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca