Psalmii 106
106
1Aduceți laude, mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu,
Căci îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!
2Dar cine poate spune, oare,
Mărețele isprăvi pe care
Le-a făcut Domnul? Cine poate
A-I vesti laudele toate?
3Ferice, celor ce-mplinesc –
Mereu – dreptatea și păzesc
Porunca Legii! Domnul meu,
4Aminte să-Ți aduci, mereu,
De mine și dă-mi ajutor,
Căci Tu ești bun cu-al Tău popor.
Doamne, arată-mi dar, și mie,
5Neprețuita bucurie,
Pe care Tu, mereu, o dai,
Aleșilor pe care-i ai.
Arată-mi fericirea lor,
Lăsată pentru-al Tău popor,
Să pot a mă mândri și eu,
Cu moștenirea Ta, mereu!
6Iată că am păcătuit
Și lucruri rele-am săvârșit,
Precum în vremea ce-a trecut,
Părinții noștri au făcut.
7Când în Egipt au locuit,
Părinții noști’ nu s-au gândit
La semnele ce le făceai
Și la-ndurarea ce-o aveai
Față de ei. Răuvoitor,
Precum și neascultător –
La Marea Roșie aflat –
Poporul nost’ s-a aratat.
8Din pricina Numelui Lui,
Domnul a dat, poporului,
Izbândă și l-a ajutat,
Puterea, când Și-a arătat.
9La Marea Roșie strigase
Domnul, iar marea se uscase,
Încât poporul a putut,
Prin ea, în urmă, de-a trecut,
Ca prin pustiu. El l-a scăpat,
10De-al său dușman înverșunat
Și astfel fost-a izbăvit,
De cel care l-a urmărit.
11Apele mări-i înghițiră
Pe cei care îl urmăriră,
Încât nici unul n-a scăpat,
Căci valurile i-a-nnecat.
12Atunci, poporul L-a crezut
Pe Dumnezeu, căci a văzut
Felul în care a lucrat
Și laude I-a înălțat.
13Dar repede au fost uitate
Lucrările Lui minunate,
Și nimeni n-a mai așteptat
Al Său plan să se fi-ncheiat.
14De poftă, au ajuns să fie
Cuprinși cu toții, în pustie,
Și pe-al lor Domn L-au ispitit.
15Domnul le-a dat ce și-au dorit,
Însă o molimă-a trimis
Și pe mulți, astfel, i-a ucis.
16În tabără când s-au aflat,
Geloși apoi s-au arătat
Pe Moise și Aron. Atunci,
17La ale Domnului porunci,
Pământul – gura – și-a deschis
Ca să cufunde în abis
Pe Abiram cu a lui ceată
Și pe Datan. Focul, de-ndată,
18Le-a cuprins ceata și-au pierit
Cei care răi s-au dovedit.
19Era-n Horeb poporu-acel,
Când își făcuse un vițel.
Ei și-au făcut un chip turnat
Și-n fața lui s-au închinat.
20Au schimbat slava Domnului,
Atunci, pe chipul boului
Care cu iarbă se hrănește.
21Lucrul acesta dovedește
Că au uitat de Dumnezeu –
Mântuitorul lor, mereu –
Cel cari minuni a săvârșit
Când în Egipt au locuit
22Și erau în a lui Ham țară,
Sau când speriați se îndreptară
Spre Marea Roșie, mânați
De-ai lor dușmani înverșunați.
23Să-i nimicească, a voit
Domnul, dar Moise-a mijlocit
Între popor și Dumnezeu.
24Ei au nesocotit, mereu,
Țara aceea minunată,
Care urma a le fi dată.
Nu au crezut Cuvântul Lui,
25Cârtind în contra Domnului.
26Atuncea, El Și-a ridicat
Mâna în sus, și a jurat
Că în pustie au să cadă,
Urmând ca morții să-i dea pradă,
27Căci risipită-avea să fie,
Apoi, întreaga seminție,
În țările neamurilor.
28Ei s-au lipit de Bal-Peor
Și au mâncat, astfel, din vite
Cari morților erau jertfite.
29Prin felu-n care s-au purtat,
Pe Dumnezeu L-au mâniat
Și au făcut, astfel, să vie,
Asupra lor a Lui urgie.
30Fineas s-a ridicat, de-ndată,
Și a făcut o judecată.
Atunci, urgia s-a oprit,
31Iar fapta lui s-a socotit
Drept stare de neprihănire,
Iar după cum s-a dat de știre,
Din neam în neam avea să ție,
Căci se întinde pe vecie.
32Pe Domnul, ei L-au mâniat
Când la Meriba s-au aflat.
Atunci, pentru păcatul lor,
Moise-a ajuns răspunzător,
33Pentru că ei s-au răzvrătit,
Iar felu-n care a vorbit
Moise cu ei, L-a supărat
Pe Domnul, căci s-a arătat
Că Moise, când a glăsuit,
Chip ușuratic a vădit.
34În urmă, ei nu au făcut
După cum Domnul le-a cerut,
Pentru că nu au nimicit
Popoarele ce le-au găsit,
În țara care le-a fost dată.
Porunca Lui a fost călcată,
35Fiindcă s-au amestecat
Cu neamuri și au învățat
Faptele rele – ale lor –
36Slujind, apoi, idolilor
Cari pentru ei s-au dovedit
A fi o cursă. I-au jertfit,
37Pe fiii și fiicele lor,
Pe-altarele idolilor.
38Sângele cel nevinovat
Al fiilor, ei l-au vărsat
În cinstea zeilor pe care
Țara Canaanului îi are
Și cu omoruri ei spurcară
Moșia ce o căpătară.
39Prin fapta lor, ei s-au spurcat
Și desfrânare-au arătat.
40Atunci, pe-ntreg poporul Său,
Domnul Se mânia-Se rău
Și l-a urât. Apoi l-a dat
41La neamuri, care-au apucat
Să stăpânească peste el.
42Vrăjmașii au ajuns, astfel,
Să-l stăpânească pe popor,
Smerindu-l prin puterea lor.
43Dar Dumnezeu l-a izbăvit,
Deși poporul a vădit
Neascultare și-a făcut,
Mereu, așa precum a vrut.
Însă a lui nelegiuire
Ia adus doar nenorocire.
44Când a ajuns în strâmtorare,
Domnul i-a dat ajutorare,
45Pentru că El Și-a amintit
De legământ și a vădit
Că este plin de îndurare.
46În bunătatea Lui cea mare,
A stârnit mila tuturor
Celor cari, pe al Său popor,
Îl țineau drept prins de război,
Pentru a-l izbăvi apoi.
47Scapă-ne Doamne, tot mereu,
Căci ești al nostru Dumnezeu
Și dintre neamuri, înapoi
Adună-ne Doamne pe noi,
Pentru ca astfel, pe pământ
Să-Ți lăudăm Numele Sfânt!
48Să fie binecuvântat
Al nostru Domn, neîncetat
Și binecuvântat să fie,
Din veșnicie-n veșnicie,
Al lui Israel Dumnezeu!
Poporul să zică, mereu:
„Amin! Pe Domnu-L lăudați
Și-apoi Îl binecuvântați!”
Currently Selected:
Psalmii 106: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca