YouVersion Logo
Search Icon

Psalmii 68

68
Către mai marele pe care,
Ceata de cântăreți îl are.
Psalmul acesta, negreșit,
De David e alcătuit;
Psalmul acesta, totodată,
Drept o cântare se arată
1Atunci când Domnul Se ridică,
Se risipesc, cuprinși de frică,
Vrăjmașii Lui și-I fug din cale.
Pier dinaintea Feței Sale!
2Cum este fumul dus de vânt,
Tu-i risipești pe cei ce-Ți sânt
Vrăjmași. Cum se topește-n foc
Ceara, pier și cei răi, pe loc,
Din fața Domnului. Dar cei
3Care-s neprihăniți – doar ei –
Saltă mereu, de veselie
Și nu mai pot de bucurie.
4Lui Dumnezeu să Îi cântați
Și al Lui Nume-L lăudați!
Faceți un drum, pe cari să vie
Cel care trece pe câmpie.
„Domnul” e numele ce-l are;
Vă bucurați dar, fiecare!
5Tată le e orfanilor
Și-Apărător văduvelor,
El – Dumnezeu – cari Se vădește
Că în locaș sfânt locuiește.
6Celor care sunt părăsiți,
Le dă familii. Fericiți,
Se află prinșii de război,
Căci El îi izbăvește-apoi.
Aceia cari se răzvrătesc,
În loc uscat doar locuiesc.
7Când cu poporul ai ieșit,
Doamne, și-n frunte ai pornit
Și ai trecut peste câmpie
Pe drumurile din pustie,
8Pământul s-a cutremurat;
S-a topit ceru-nspăimântat,
Sinaiu-ntreg s-a zguduit
Atunci când Domnul S-a ivit
Și L-au văzut pe Cel pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are.
9O ploaie-ai dat Tu, peste noi
Și-astfel ai întărit apoi,
Ceea ce Ți se arăta
A fi drept moștenirea Ta
Care, atunci, era vădită
Că de puteri este sleită.
10Oamenii Tăi, astfel, intrară
Și-au locuit apoi în țară,
Căci ea fusese pregătită
Prin bunătatea Ta vădită.
11Femeile, de peste fire,
Se-adună în mare oștire
Și vor aduce daruri bune,
Când Domnul un cuvânt va spune.
12Aceia care-s împărați
Ai oștilor, toți fug speriați
Iar celei care-acasă șade,
Să-mpartă prada i se cade.
13Pe când în staule ședeți
Cu toții și odihnă-aveți,
Pe-aripile de porumbel
Argint s-a pus; are pe el,
Pene de-un galben auriu.
14Când Cel care e veșnic viu
Și-Atotputernic a pornit
Prin țară și i-a risipit
Pe împărați, mi se părea
Că, în Țalmon, parcă ningea.
15Munți ai lui Dumnezeu, și voi
Munți ai Basanului apoi –
Cu piscuri multe-mpodobiți –
16Oare de ce îl pizmuiți
Pe muntele lui Dumnezeu,
Ales fiind spre-a fi mereu,
Locaș împărătesc? Se știe
Că Domnul, pentru veșnicie,
În el are să locuiască
Și are să împărățească.
17Carele Domnului, apoi,
Se numără – să știți dar voi –
Cu douăzecile de mii
Și-asemenea cu mii de mii,
Iar Dumnezeu Se dovedește
Că-n al lor mijloc se găsește
Când din Sinai, pe-aripi de vânt,
Se-ndreaptă spre locașul sfânt.
18Suit-ai pe-nălțimi apoi,
Unde-ai luat prinși de război;
Și oameni ai luat în dar.
Cei răzvrătiți veni-vor iar,
Ca lângă Domnul Dumnezeu
Să locuiască, tot mereu.
19Să fie binecuvântat
Al nostru Domn cari, ne-ncetat,
Poartă povara noastră grea
Și mântuire-o să ne dea.
20El, pentru-ntregul Său popor,
E Domnul izbăvirilor.
De grijă, El o să ne poarte
Și-apoi ne va scăpa de moarte.
21Da, Dumnezeu o să zdrobească
Dușmanii și-o să-i nimicească.
Zdrobește creștetul celor
Robiți de făr’delegea lor.
22Domnul a glăsuit apoi:
„Îi voi aduce înapoi,
Chiar din Basan și am să pot,
Din fundul mării, să îi scot,
23Ca să-ți cufunzi al tău picior
În sânge, iar a câinilor
Limbă să poată să își ia
Partea ce i se cuvenea
Din carnea celor care – iată –
A fi ai tăi vrăjmași se-arată.”
24Ei văd cum intră Dumnezeu –
Cari este Împăratul meu –
În sfântul Său locaș, din munte.
25Toți cântăreții merg în frunte,
Iar lângă ei se-alăturau
Cei care instrumente au,
În mijlocul fecioarelor
Care dau glas timpanelor.
26Să-L binecuvântați, mereu –
În adunări – pe Dumnezeu!
Cei cari sunteți din Israel
Să-L binecuvântați, pe El!
27Iată-i pe toți cei care vin:
Întâi, tânărul Beniamin,
Cari stăpânește peste ei.
Iată-i apoi și pe acei
Care în Iuda sunt mai mari,
Cu ceata lor. Apoi cei cari
Peste Neftali stăpânesc
Și peste Zabulon domnesc.
28Iată că al tău Dumnezeu,
Puternic te-a făcut, mereu.
Doamne, să întărești apoi,
Tot ce-ai făcut Tu pentru noi,
În Templul Tău. Prea bine știm
29Că daruri, la Ierusalim,
Au să-Ți aducă cei aflați
Peste popoare-ncoronați.
30Fiara din trestii, înfricată,
Precum și-a taurilor ceată
Având alăturea de ei
Pe ai popoarelor viței,
Calcă-n picioare pe cel care,
Plăcerea, în argint, își are.
Popoarele care iubesc
Războaiale, se risipesc!
31Vin din Egipt aceia cari
Se dovedesc a fi mai mari,
Iar Etiopia își ține
Mâinile-ntinse-atunci când vine
Și-aleargă către Dumnezeu.
32Cântați-I Domnului, mereu,
Voi împărați de pe pământ!
Să-L lăudați pe Cel Prea Sfânt!
33Cântați Celui ce Se vădește
Că peste ceruri călărește!
Din înălțimea cerului,
Se-aude glasul Domnului.
34Slavă să-I dați lui Dumnezeu,
Căci măreția Lui, mereu,
E peste Israel aflată
Și-n ceruri este așezată
Puterea Lui, neîncetat.
35Vai, cât ești Tu de-nfricoșat,
În sfântul Tău locaș. Mereu,
Poporului Său, Dumnezeu
Îi dă putere și tărie.
Binecuvântat, Domnul fie!

Currently Selected:

Psalmii 68: BIV2014

Highlight

Share

Copy

None

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in

Free Reading Plans and Devotionals related to Psalmii 68

YouVersion uses cookies to personalize your experience. By using our website, you accept our use of cookies as described in our Privacy Policy