Romani 13
13
Supunerea față de stăpânire
1„Supuși dar, stăpânirilor,
Să fiți, mereu, voi, fraților,
Căci nici o stăpânire nu-i
Fără de voia Domnului.
Deci, stăpânirile ce sânt,
Pe fața-ntregului pământ,
Sunt rânduite, tot mereu,
Numai de către Dumnezeu.
2Acela cari se-mpotrivește
La stăpâniri, se dovedește
A fi-mpotriva Domnului,
Precum și-a rânduielii Lui.
Iar cel care s-a-mpotrivit,
Are să fie osândit.
3Toți dregătorii, de știut
Este, că nu sunt de temut,
Pentru o faptă săvârșită,
Care drept bună-i dovedită.
Nu vrei să ai vreo tresărire,
De frică, pentru stăpânire?
Fă binele și-atuncea ea,
Doar laude, o să îți dea.
4Să știi că orice dregător
Este un simplu slujitor
Al Domnului, pus, pentru tine –
Adică pentru al tău bine.
Dacă faci rău, de bună seamă,
Tu trebuie ca să ai teamă,
Căci nu degeaba – vei vedea –
Că el își poartă sabia.
El este-n slujba Domnului,
Iar printre sarcinile lui,
Se află și cea cari impune
Că trebuie să Îl răzbune
Și, de asemeni, pedepsește
Pe cel ce, rele, săvârșește.
5De-aceea, trebuie să știți,
Neîncetat, supuși să fiți,
Nu pentru că sunteți speriați
Dacă pedeapsă căpătați,
Ci numai din îndemnul care
Al vostru cuget doar, îl are.
6Tot din acest motiv, să știți
Și dările, să le plătiți,
Căci iată, niște slujitori
Sunt toți cei care-s dregători –
În slujba Domnului aflați –
Și care fost-au așezați,
Să împlinească, necurmat,
Slujba ce li s-a-ncredințat.
7Deci fraților, mereu, să dați –
La toți – ceea ce datorați:
Cui datorați birul, să știți
Că trebuie să îi plătiți;
La cel ce vamă-i datorați,
Vamă va trebui să-i dați;
Cui frica-i datorați apoi,
Frică să știți să îi dați voi;
Iar dacă cinste-i datorați,
Atuncea cinste să îi dați.”
Dragostea este împlinirea Legii
8„De-aceea, iată sfatul meu,
Pe care să-l urmați, mereu:
Nimica deci, dragii mei frați,
La nimeni, să nu datorați.
Neîncetat, să vă iubiți,
Unii pe alții, căci să știți:
Cel cari pe altul îl iubește,
Acela, Legea, împlinește.
9Iată, de fapt: „Să nu curvești,
Să nu furi și să nu mințești,
Să nu poftești”, sau orișicare
Altă poruncă Legea are,
Într-una singură – firește –
Că fiecare se-mplinește;
Și-aceasta spune: „Să-ți iubești
Aproapele, precum tu ești
Iubit, mereu, de către tine.”
10Dragostea face numai bine;
Nicicând, ea nu va face rău,
Ci bine, seamănului său.
Căci dragostea, vă dau de știre,
Că este-a Legii împlinire.”
Veghere și curăție
11„Și, cu atât mai mult, acum,
Când știți că pe al nostru drum,
De mântuire, ne-ncetat,
Iată că ne-am apropiat.
Ea-i mai aproape – ați văzut –
Decât atunci când am crezut.
E timpul ca să vă treziți
Din somn, stând gata, pregătiți,
Căci orișicine-a prins de veste
În ce împrejurare este.
12Noaptea, aproape, a trecut.
Aproape, ziuă s-a făcut.
De-aceea, haideți să-ncercăm,
Cu toții, să ne dezbrăcăm
De faptele întunecate,
Căci trebuie a fi luate,
Acuma, armele pe care,
Lumina zilei doar, le are.
13Frumos, ca-n timpul zilei, noi
Trebuie să trăim apoi,
Nu doar în chefuri și-n beții,
În fapte rele și curvii,
În certuri, pizmă și rușine.
14Acum, luați dar seama bine,
Și îmbrăcați-vă frumos,
În Domnul nost’, Iisus Hristos.
Grijă, de-acum, dragii mei frați,
Nu trebuie să mai purtați
Față de firea pământească,
Să nu-i treziți pofta firească.”
Currently Selected:
Romani 13: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Romani 13
13
Supunerea față de stăpânire
1„Supuși dar, stăpânirilor,
Să fiți, mereu, voi, fraților,
Căci nici o stăpânire nu-i
Fără de voia Domnului.
Deci, stăpânirile ce sânt,
Pe fața-ntregului pământ,
Sunt rânduite, tot mereu,
Numai de către Dumnezeu.
2Acela cari se-mpotrivește
La stăpâniri, se dovedește
A fi-mpotriva Domnului,
Precum și-a rânduielii Lui.
Iar cel care s-a-mpotrivit,
Are să fie osândit.
3Toți dregătorii, de știut
Este, că nu sunt de temut,
Pentru o faptă săvârșită,
Care drept bună-i dovedită.
Nu vrei să ai vreo tresărire,
De frică, pentru stăpânire?
Fă binele și-atuncea ea,
Doar laude, o să îți dea.
4Să știi că orice dregător
Este un simplu slujitor
Al Domnului, pus, pentru tine –
Adică pentru al tău bine.
Dacă faci rău, de bună seamă,
Tu trebuie ca să ai teamă,
Căci nu degeaba – vei vedea –
Că el își poartă sabia.
El este-n slujba Domnului,
Iar printre sarcinile lui,
Se află și cea cari impune
Că trebuie să Îl răzbune
Și, de asemeni, pedepsește
Pe cel ce, rele, săvârșește.
5De-aceea, trebuie să știți,
Neîncetat, supuși să fiți,
Nu pentru că sunteți speriați
Dacă pedeapsă căpătați,
Ci numai din îndemnul care
Al vostru cuget doar, îl are.
6Tot din acest motiv, să știți
Și dările, să le plătiți,
Căci iată, niște slujitori
Sunt toți cei care-s dregători –
În slujba Domnului aflați –
Și care fost-au așezați,
Să împlinească, necurmat,
Slujba ce li s-a-ncredințat.
7Deci fraților, mereu, să dați –
La toți – ceea ce datorați:
Cui datorați birul, să știți
Că trebuie să îi plătiți;
La cel ce vamă-i datorați,
Vamă va trebui să-i dați;
Cui frica-i datorați apoi,
Frică să știți să îi dați voi;
Iar dacă cinste-i datorați,
Atuncea cinste să îi dați.”
Dragostea este împlinirea Legii
8„De-aceea, iată sfatul meu,
Pe care să-l urmați, mereu:
Nimica deci, dragii mei frați,
La nimeni, să nu datorați.
Neîncetat, să vă iubiți,
Unii pe alții, căci să știți:
Cel cari pe altul îl iubește,
Acela, Legea, împlinește.
9Iată, de fapt: „Să nu curvești,
Să nu furi și să nu mințești,
Să nu poftești”, sau orișicare
Altă poruncă Legea are,
Într-una singură – firește –
Că fiecare se-mplinește;
Și-aceasta spune: „Să-ți iubești
Aproapele, precum tu ești
Iubit, mereu, de către tine.”
10Dragostea face numai bine;
Nicicând, ea nu va face rău,
Ci bine, seamănului său.
Căci dragostea, vă dau de știre,
Că este-a Legii împlinire.”
Veghere și curăție
11„Și, cu atât mai mult, acum,
Când știți că pe al nostru drum,
De mântuire, ne-ncetat,
Iată că ne-am apropiat.
Ea-i mai aproape – ați văzut –
Decât atunci când am crezut.
E timpul ca să vă treziți
Din somn, stând gata, pregătiți,
Căci orișicine-a prins de veste
În ce împrejurare este.
12Noaptea, aproape, a trecut.
Aproape, ziuă s-a făcut.
De-aceea, haideți să-ncercăm,
Cu toții, să ne dezbrăcăm
De faptele întunecate,
Căci trebuie a fi luate,
Acuma, armele pe care,
Lumina zilei doar, le are.
13Frumos, ca-n timpul zilei, noi
Trebuie să trăim apoi,
Nu doar în chefuri și-n beții,
În fapte rele și curvii,
În certuri, pizmă și rușine.
14Acum, luați dar seama bine,
Și îmbrăcați-vă frumos,
În Domnul nost’, Iisus Hristos.
Grijă, de-acum, dragii mei frați,
Nu trebuie să mai purtați
Față de firea pământească,
Să nu-i treziți pofta firească.”
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca