2 Cronici 6
6
1Atunci, Solomón a zis:
„Domnul a zis că vrea să locuiască în norul dens#6,1 Lit.: „întuneric”, indicând Sfânta Sfintelor, care nu avea nicio fereastră. Este și o aluzie la Ex 20,21, unde Dumnezeu apare pe muntele Hòreb în întuneric..
2Eu ți-am zidit o casă înaltă,
un sălaș unde să locuiești
pentru totdeauna”.
Discursul lui Solomón în fața poporului#6,3 Solomòn amintește înaintea poporului promisiunea făcută de Dumnezeu lui Davíd (v. 3-11), apoi înalță o lungă rugăciune către Domnul pentru sine și pentru popor, ținând cont de condițiile timpului său și de cele din viitor (v. 12-39). ConclUzía este formată din câteva versete luate din Ps 132. În tot capitolul, autorul Cronicilor urmează îndeaproape 1Rg 8,12-50, aducând unele modificări prin adăugări și omisiuni care scot în evidență ideile timpului său. Referințele la exil și întoarcere exprimate în ultima parte a rugăciunii indică în mod clar o eventuală compoziție din perioada exilului. De aici și emfaza arătată față de templu ca loc de rugăciune, mai mult decât loc de sacrificiu. Unele părți ale rugăciunii pot fi considerate ca având o semnificație nouă pentru membrii comunității post-exilice. Întrucât autorul se folosește de ele, se poate vedea prin ochii comunității care vorbește despre necesități în continuă schimbare.
3Regele și-a întors fața și a binecuvântat#6,3 Exegeții nu sunt de acord în determinarea naturii acestei binecuvântări. Pentru unii, este vorba de o simplă dorință de prosperitate; pentru alții, este vorba de un act pe care regele îl săvârșește pe baza drepturilor sale cvasi-sacerdotale. toată adunarea lui Israél. Toată adunarea lui Israél stătea [în picioare]. 4Și a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care i-a vorbit cu gura tatălui meu, Davíd, și care a împlinit cu mâna lui [ceea ce a spus]#6,4 Oracolul care urmează nu este întâlnit nicăieri în Biblie, dar ideile se găsesc în 2Sam 5,2 (= 1Cr 11,2); 2Sam 7,1-2 (= 1Cr 17,1-2); 1Cr 28,2.: 5«Din ziua când l-am scos pe poporul meu din țara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israél ca să-mi zidească o casă unde să fie numele#6,5 În templul din Ierusalím (pe care l-a construit Solomòn în locul tatălui său, Davíd) trebuie să locuiască numele Domnului. După o concepție larg răspândită în lumea veche, numele exprimă cu adevărat persoana și o reprezintă. Numele Domnului este o categorie teologică ce vrea să concilieze prezența locală a divinității în templu și imensitatea divină. Unde se găsește numele Domnului, acolo Dumnezeu este prezent în mod special, dar nu în manieră unică și nici exclusivă. meu și nu am ales pe nimeni ca să fie conducător peste poporul meu, Israél. 6Am ales Ierusalímul ca să fie numele meu în el și l-am ales pe Davíd ca să fie peste poporul meu, Israél».
7Tatăl meu, Davíd, avea de gând#6,7 Lit.: „era la inima lui”. să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél. 8Domnul i-a zis lui Davíd, tatălui meu: «Pentru că ai avut de gând să construiești o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând. 9Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieșit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu». 10Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul lui Davíd, tatăl meu, și am stat pe tronul lui Israél, după cum a spus Domnul. Eu voi zidi casa pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél. 11Am așezat în ea#6,11 Lit.: „acolo”. arca în care este alianța#6,11 Arca este atât de strâns asociată cu alianța, încât autorul se exprimă ca și cum această alianță ar fi conținută în arcă. Domnului pe care a încheiat-o cu fiii lui Israél”#6,11 În 1Rg 8,21 este: „cu părinții noștri când i-a scos din Egipt”. Autorul Cronicilor evită menționarea alianței de pe Sinai (cf. 2Cr 6,39; 3,1). Pentru hagiograf, marile evenimente ale istoriei Israèlului sunt alianța cu Abrahàm, subliniată în 1Cr 16,14-18, și promisiunea făcută lui Davíd. Pentru el, promisiunea și alianța încheiată cu Abrahàm, părintele lui Israèl, își atinge desăvârșirea nu în Moise, care abia este menționat, ci în Davíd, regele mesianic. Acest fapt arată că autorul Cronicilor nu este fidel în exclusivitate instituțiilor mozaice pe baza cărora trăiau contemporanii săi, ci subliniază demnitatea mai mare a promisiunii libere făcute de Dumnezeu lui Abrahàm, cel care a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca dreptate (Rom 4,22). Aceasta fundamentează încrederea hagiografului că descendentul lui Davíd, viitorul Mesia, va fi cel care va realiza noua împărăție a lui Dumnezeu..
12[Solomón] a stat înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israél și și-a întins mâinile. 13Solomón a făcut un postament#6,13 Autorul este preocupat să sublinieze că Solomòn nu acționa de la altar, ca preot, uzurpând astfel funcțiile sacre ale sanctuarului, spre deosebire de epoca lui Davíd și a lui Solomòn, când regele se bucura de privilegii sacerdotale. Ez 46,2 i-a luat regelui aceste prerogative. de bronz și l-a pus în mijlocul curții: era lung de cinci coți, lat de cinci coți și înalt de trei coți. Și-a plecat genunchii în fața întregii adunări a lui Israél și și-a întins mâinile spre cer 14și a zis:
„Doamne Dumnezeul lui Israél#6,14 Este o rugăciune minunată, în stilul Deuteronòmului, în care este dezvoltată teologia alianței și a fidelității, doctrină centrală a Vechiului Testament. Menținându-și promisiunea față de templu, Domnul își va menține și promisiunea față de continuitatea dinastiei.,
nu este Dumnezeu ca tine
nici în ceruri, nici pe pământ#6,14 Este o profesiune clară a monoteismului fundamentat pe alianță.:
tu ții alianța#6,14 În acest verset, cuvântul „alianță” are două sensuri: 1) relația care îl unește pe Domnul cu poporul său; 2) prin extensiune, documentul care sigilează această unire, adică tablele legii închise în arca alianței (cf. Dt 10,5). și îndurarea#6,14 Îndurarea (cuvânt tradus deseori prin „fidelitate”) lui Dumnezeu în alianța sa este unul dintre articolele fundamentale ale credinței Israèlului (cf. Dt 7,9.12; Dan 9,4; Neh 1,5; 9,32).
față de slujitorii tăi
care umblă înaintea ta
din toată inima lor!
15Ai ținut ceea ce i-ai spus
slujitorului tău Davíd, tatăl meu:
ceea ce ai spus cu gura ta,
ai împlinit cu mâna ta,
cum este astăzi.
16Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél,
[împlinește] față de slujitorul tău
Davíd, tatăl meu,
ceea ce ai spus:
«Nu va lipsi din fața mea om
care să stea pe tronul lui Israél.
Numai să țină fiii tăi căile [mele],
umblând înaintea mea
așa cum ai umbat tu».
17Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél,
să se adeverească cuvintele tale
pe care le-ai rostit slujitorului tău Davíd!
18Căci într-adevăr locuiește
Dumnezeu cu oamenii pe pământ?
Iată, cerurile și cerurile cerurilor
nu pot să te cuprindă#6,18 Această afirmație a imensității lui Dumnezeu revelează caracterul înalt spiritual al religiei ebraice și vrea să împiedice o interpretare rudimentară a prezenței divine în templu, deseori asociată cu superstiția (cf. Is 66,1; Ier 23,24; Fap 7,48-49).!
Cu atât mai puțin această casă
pe care am construit-o.
19Întoarce-ți fața
spre rugăciunea slujitorului tău
și spre cererea lui,
Doamne Dumnezeul meu,
ca să asculți strigătul și rugăciunea
pe care ți-o adresează slujitorul tău!
20Să fie ochii tăi deschiși
spre casa aceasta zi și noapte,
spre locul despre care ai zis
că îți vei pune numele acolo,
ca să asculți rugăciunea
pe care ți-o va adresa slujitorul tău
în locul acesta!
21Ascultă cererile slujitorului tău
și ale poporului tău, Israél,
când se vor ruga în locul acesta!
Ascultă-i din sălașul locuinței tale,
din ceruri!
Ascultă și iartă!
22Dacă va păcătui cineva
împotriva aproapelui său
și se va pune asupra lui un jurământ
ca să-l facă să jure,
și jurământul va veni
înaintea altarului tău în casa aceasta,
23ascultă-l din ceruri și fă dreptate
slujitorilor tăi:
condamnă-l pe cel vinovat,
ca să întorci calea lui
asupra capului său,
și îndreptățește-l pe cel drept,
ca să-i dai după dreptatea lui!
24Dacă poporul tău, Israél,
va fi lovit de dușman
pentru că a păcătuit împotriva ta:
dacă se vor întoarce la tine
și vor mărturisi numele tău,
dacă se vor ruga și-ți vor adresa
cereri în casa aceasta,
25ascultă-i din ceruri, iartă păcatul
poporului tău, Israél,
și adu-i înapoi în țara#6,25 Lit.: „pământul”. pe care
le-ai dat-o lor și părinților lor!
26Când se va închide cerul
și nu va fi ploaie,
pentru că au păcătuit împotriva ta,
dacă se vor ruga în locul acesta
și vor mărturisi numele tău,
dacă se vor întoarce de la păcatele lor
pentru că i-ai umilit,
27ascultă-i din ceruri
și iartă păcatul slujitorilor tăi
și al poporului tău, Israél!
Învață-i [să meargă]
pe calea cea bună,
ca să meargă pe ea,
și dă ploaie peste țara ta
pe care ai dat-o poporului tău
ca moștenire!
28Când va fi foamete în țară,
când vor fi ciumă, tăciune,
mană, lăcuste, omizi,
când îi vor asedia dușmanii
în țara porților lor,
orice plagă, orice boală,
29orice rugăciune, orice cerere
făcută pentru fiecare om
și pentru tot poporul tău, Israél,
când își va recunoaște
fiecare rana suferinței
și își va întinde mâinile
spre casa aceasta,
30ascultă-l din ceruri,
din sălașul locuinței tale, și iartă-l;
dă fiecăruia după toate căile lui,
tu care cunoști inima lui
– pentru că tu, numai tu cunoști
inima tuturor fiilor oamenilor –
31ca să se teamă de tine
și să meargă pe căile tale
în toate zilele
cât vor trăi pe fața pământului
pe care l-ai dat părinților noștri.
32Când străinul care nu este
din poporul tău, Israél,
va veni dintr-o țară îndepărtată
pentru numele tău cel mare,
pentru mâna ta cea puternică
și pentru brațul tău
și va merge să se roage
în casa aceasta,
33ascultă-l din ceruri,
din sălașul locuinței tale,
și împlinește-i
după cum străinul a strigat către tine,
pentru ca să cunoască
toate popoarelepământului numele tău
și să se teamă de tine ca
și poporul tău, Israél,
și să se știe că numele tău
este invocat asupra acestei case
pe care am construit-o!#6,33 Este interesant că străinului, adică membrului unui popor diferit de cel ebraic, nu-i este impusă nicio condiție pentru a avea acces la templu și pentru ca rugăciunea lui să fie ascultată: nici profesiunea credinței monoteiste, nici mărturisirea păcatelor. Această concepție universalistă mai apare în unele fragmente cu conținut mesianic (cf. Is 56,6; 60,3-10; Ier 16,19.21; Zah 8,20-22).
34Când poporul tău va ieși la luptă
împotriva dușmanilor săi
pe drumul pe care îi vei trimite
și se vor ruga către tine
îndreptați spre cetatea aceasta
pe care ai ales-o
și spre casa pe care am construit-o
pentru numele tău,
35ascultă din ceruri rugăciunile
și cererile lor și fă-le dreptate!
36Când vor păcătui împotriva ta
– căci nu este om
care să nu păcătuiască#6,36 Conștiința vinovăției generale a oamenilor este simțită mai ales după încercarea exilului babilonian (Neh 9; Iob 4,17; 15,14-15; Qoh 7,20). –
și te vei mânia pe ei
și-i vei da în mâna dușmanului,
care-i va duce captivi într-o țară
îndepărtată sau apropiată,
37dacă vor pune la inimă în țara
unde vor fi captivi,
dacă se vor întoarce
și vor căuta bunăvoință la tine
în țara captivității, zicând:
«Am păcătuit, am săvârșit nelegiuire:
suntem vinovați!»,
38dacă se vor întoarce la tine
din toată inima lor
și din tot sufletul lor
în țara captivității
unde i-au dus în captivitate,
dacă se vor ruga îndreptați spre țara lor
pe care ai dat-o părinților lor,
spre cetatea pe care ai ales-o,
spre casa pe care am construit-o
pentru numele tău,
39ascultă din ceruri, din sălașul locuinței tale,
rugăciunile și cererile lor
și fă-le dreptate
și iartă-l pe poporul tău,
care a păcătuit împotriva ta!
40Acum, Dumnezeul meu,
să fie ochii tăi deschiși
și urechile tale atente
la rugăciunea din locul acesta!
41Doamne Dumnezeule,
ridică-te spre locul tău de odihnă,
tu și arca puterii tale!
Preoții tăi, Doamne Dumnezeule,
să se îmbrace cu mântuire
și sfinții tăi să se bucure de bine!
42Doamne Dumnezeule,
nu-ți îndepărta#6,42 Înseamnă: „a nu asculta rugăciunea”. fața de la unsul#6,42 Se înțelege aici Solomòn, dar ca figură a lui Mesia. Mai târziu va deveni expresie tehnică pentru a-l desemna pe Mesia. În Dt 9,26, îl indică pe marele preot. tău
și adu-ți aminte de îndurările
[arătate] lui Davíd, slujitorul tău!”. #1Rg 8,23-50 #1Rg 8,52; Ps 130,2; Neh 1,6; 2Cr 7,15 #Ps 132,8 #Ps 132,9.16 #Ps 132,10 #Is 55,3
Currently Selected:
2 Cronici 6: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași