2 Petru 2
2
Denunțarea învățătorilor falși
(Iúda 4-13)
1De fapt, în popor au fost profeți falși; tot așa și între voi vor fi învățători falși care vor răspândi erezii distrugătoare și, negându-l pe Stăpânul care i-a răscumpărat, își vor atrage o pieire neîntârziată. 2Mulți se vor lua după desfrâul lor și, din cauza lor, calea adevărului va fi defăimată. 3Din lăcomie, vor căuta să profite de voi prin discursuri înșelătoare; dar condamnarea îi așteaptă de mult, iar pieirea lor stă la pândă.
4Căci dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care păcătuiseră, ci i-a alungat în iad#2,4 Lit.: „Tartar”., în adâncurile întunericului#2,4 Multe manuscrise au: „în fântânile întunericului”., ca să fie ținuți pentru judecată; 5dacă nu a cruțat lumea din vechime, ci l-a păstrat pe Nóe, împreună cu alți șapte#2,5 Lit.: „al optulea”., ca vestitor al dreptății în timp ce a dezlănțuit potopul peste lumea celor nelegiuiți; 6dacă a condamnat cetățile Sodóma și Gomóra#2,6 Unele manuscrise adaugă: „printr-o catastrofă”. și le-a prefăcut în cenușă, dând un exemplu pentru cei care aveau să trăiască în nelegiuire; 7dacă l-a salvat pe dreptul Lot, îndurerat de purtarea desfrânată a celor nelegiuiți, 8pentru că dreptul care trăia între ei era zi de zi chinuit în sufletul lui cinstit la vederea și auzul faptelor lor nelegiuite, 9atunci Domnul știe să-i salveze din încercare pe cei evlavioși, iar pe cei nedrepți să-i țină până în ziua judecății ca să-i pedepsească, 10mai ales pe aceia care urmează poftele necurate ale trupului, disprețuind autoritatea Domnului.
Îndrăzneți, încrezuți, ei nu se sfiesc #2,10 Lit.: „nu tremură”.să insulte ființele mărețe#2,10 Lit.: „mărețiile”. Din context și comparând cu Iuda v. 9, reiese că este vorba de îngeri cu anumite funcții. În îngâmfarea lor, învățătorii falși se cred superiori îngerilor., 11în timp ce îngerii, deși mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului#2,11 Multe manuscrise omit: „înaintea Domnului”. nicio judecată blasfemă împotriva lor. 12Dar aceștia, ca niște animale fără minte#2,12 Se poate traduce și: „fără glas”., sortite din fire capturării și pieirii, defăimând cele ce nu cunosc, vor pieri de aceeași pieire ca și ele, 13îndurând nedreptatea ca plată a nedreptății. Ei consideră o fericire#2,13 Lit.: „plăcere”. destrăbălarea în plină zi; murdari și infami, ei își găsesc desfătarea în seducțiile#2,13 Unele manuscrise au: „în banchetele lor”. lor când petrec cu voi. 14Le curg ochii#2,14 Lit.: „au ochii plini”. după desfrânate și nu se satură de păcat; seduc sufletele șovăitoare; inima lor este deprinsă la lăcomie. Copii blestemați#2,14 Lit.: „copii ai blestemului”.! 15Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit urmând calea lui Balaám al lui Bosór#2,15 Multe manuscrise au „Beòr”. Aluzia la Balaàm se explică prin imaginea întunecată pe care iudaismul târziu o are despre acest prezicător. El a fost făcut răspunzător de seducerea israeliților de către fiicele Moàbului la Bàal Peòr (Num 31,16)., care s-a lăsat ademenit de plata unei nelegiuiri, 16dar a fost mustrat pentru fapta sa nelegiuită: un animal de povară, mut, vorbind cu grai omenesc, a oprit nebunia profetului.
17Aceștia sunt fântâni fără apă, nori purtați de furtună; lor le este păstrată bezna întunericului#2,17 Expresia este o metaforă pentru iad. Șeolul este imaginat ca o fântână întunecoasă în adâncurile pământului., 18pentru că debitând vorbe umflate și goale, ei ademenesc, prin poftele desfrânate ale trupului, pe cei care abia#2,18 În loc de: „abia”, este, în unele manuscrise vechi, „cu adevărat”. fugiseră de cei ce trăiesc în rătăcire, 19promițându-le libertatea, pe când ei sunt sclavi ai corupției, pentru că cineva este sclavul aceluia de care este învins#2,19 Astfel de acuzații făceau parte în mod obișnuit din argumentele unui avocat care vrea să distrugă reputația adversarului. Grecii au fost întotdeauna maeștri în arta retoricii și a invectivelor (sunt renumite discursurile lui Demostène împotriva lui Eschíne). Dar autorul este îngrozit de gravitatea recăderii celor convertiți la creștinism din cauza influenței învățătorilor falși..
20Într-adevăr, dacă, după ce au fugit de întinările lumii prin cunoașterea Domnului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos, sunt din nou înlănțuiți și învinși de acestea, starea de pe urmă devine pentru ei mai rea decât cea dintâi. 21Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese încredințată. 22Cu ei s-a întâmplat ca în proverbul adevărat:
„Câinele s-a întors
la ceea ce a vomat,
iar scroafa spălată s-a întors
să se tăvălească în mocirlă”. #2Tes 2,3-12 #Mc 13,21-23 #1Tim 4,1 #Fap 5,17; 26,5 #Fap 9,2; 19,9.23 #Iúda 4 #Is 52,5 #Iúda 6 #1Pt 3,20 #Gen 19 #Iúda 7 #2Tes 1,5 #Sir 16,7-10 #Lc 17,29 #Iúda 6 #1Cor 10,13 #Iúda 7-8 #Iúda 9 #Iúda 10 #Iúda 12 #Num 22,7 #Iúda 11 #Num 22,28 #Iúda 12.13 #Iúda 16 #In 8,34 #Mt 12,45 #Iúda 3 #Prov 26,11 #Lc 12,47-48
Currently Selected:
2 Petru 2: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași