Deuteronomul 4
4
Fidelitatea față de Domnul: exemplul de la Báal-Peór
1Acum, Israél, ascultă hotărârile și judecățile pe care te învăț să le împliniți pentru ca să trăiți, să ajungeți și să intrați în stăpânirea țării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinților voștri!#4,1 Acest verset este o expresie tipică stilului deuteronomic, cu un clar caracter parenetic. „Ascultă” („šᵊmaʿ”) introduce un discurs de tip liturgic. Sintagma „hotărârile și judecățile” apare ca o formulă structurală și în Dt 5,1; 12,1 și 26,16. „Hotărârile și judecățile” sunt o locuțiune care se referă în mod global la lege, la Torah, cu sensul primar de orientare în viață. Îmbrățișează conduita umană atât în ambient cultual, cât și în viața obișnuită, animată de revelația lui Dumnezeu și de conștiința vie a alianței pe care el a stabilit-o și continuă s-o stabilească cu poporul său. 2Nu adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu și nu scoateți nimic din ele, ci păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu! 3Ochii voștri au văzut ce a făcut Domnul la Báal-Peór: Domnul Dumnezeul tău i-a nimicit din mijlocul tău pe toți aceia care l-au urmat pe Báal-Peór#4,3 Este un episod de represiune violentă a idolatriei istorisit în Num 25,1-18. Baàl-Peòr este o localitate moabită, cf. Dt 3,29.. 4Dar voi care v-ați alipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteți toți vii astăzi. 5Iată, vă învăț hotărâri și judecăți după cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniți astfel în țara în care intrați ca s-o luați în stăpânire! 6Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi aceste hotărâri și vor spune: «Numai acest popor este înțelept și priceput. Este un neam mare»! 7Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm?#4,7 Mereu gata să asculte rugăciunile poporului său (cf. Ps 145,18). Poate fi și o aluzie la coborârea lui Dumnezeu pe muntele Sinài (v. 10 șu). Simțământul acesta al apropierii lui Dumnezeu străbate toată teologia deuteronomică și pregătește în mod minunat întruparea Cuvântului. 8Și care este neamul acela atât de mare, încât să aibă hotărâri și judecăți atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
9Numai fii atent la tine și păzește-ți cu grijă sufletul, ca să nu uiți#4,9 Deuteronòmul pune în gardă, cu insistență, poporul împotriva pericolului de a-l uita pe Domnul (Dt 6,12; 8,11.14.19; 26,13; 32,18) și evenimentele de la Hòreb (4,9.23) și din pustiu (Dt 9,7). Cu aceeași insistență Deuteronòmul îndeamnă poporul să-și amintească de Domnul (Dt 8,18), de sclavia din Egipt din care a fost eliberat (Dt 5,15; 7,18-19; 15,15; 16,3; 24,18) și de experiențele bogate în învățături pe care le-a trăit în pustiu (Dt 8,2; 9,7; 24,9; 25,17; cf. 32,7). Prin aceste două teme paralele, predica deuteronomică intenționează nu doar să păstreze memoria evenimentelor de care generațiile ulterioare sunt din ce în ce mai îndepărtate în timp. Ele au ca scop să facă poporul să devină conștient de încărcătura mereu actuală a ceea ce Domnul a făcut odată pentru toți în timpul exodului. lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi și ca să nu-ți iasă din inimă în toate zilele vieții tale și să le transmiți fiilor tăi și fiilor fiilor tăi, 10în ziua când ai stat înaintea Domnului Dumnezeului tău la Hóreb, când Domnul mi-a zis: «Adună poporul la mine, căci vreau să-i fac să audă cuvintele mele#4,10 Pe Sinài, Dumnezeul invizibil se revelează numai prin cuvânt. În felul acesta, se impune în Deuteronom o teologie a cuvântului lui Dumnezeu., ca să învețe să se teamă de mine tot timpul cât vor trăi pe pământ și să-i învețe și pe fiii lor». 11Voi v-ați apropiat și ați stat la poalele muntelui. Muntele ardea într-un foc până în inima cerului. Era întuneric, nori și negură#4,11 LXX are: „până la cer: întuneric, negură, vijelie, sunet puternic”.. 12Domnul v-a vorbit din mijlocul focului, iar voi ați auzit sunetul cuvintelor lui, dar n-ați văzut nicio înfățișare: ați auzit doar un glas. 13El v-a vestit alianța sa pe care v-a poruncit să o păziți – cele zece cuvinte – și le-a scris pe două table de piatră. 14În acel timp, Domnul mi-a poruncit să vă învăț hotărâri și judecăți, ca să le împliniți în țara în care mergeți ca să o luați în stăpânire.
15Păziți-vă cu grijă sufletele, căci nu ați văzut nicio înfățișare în ziua în care v-a vorbit Domnul Dumnezeul vostru pe Hóreb, din mijlocul focului, 16ca să nu greșiți și să vă faceți vreun chip cioplit, o înfățișare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau al vreunei femei 17sau chipul vreunui animal de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri 18sau chipul vreunei târâtoare de pe pământ sau chipul vreunui pește care este în apele de sub pământ; 19ca nu cumva să-ți ridici ochii spre cer și să vezi soarele, luna și stelele, toată oștirea cerurilor și să fii amăgit să te închini înaintea lor și să le slujești [acestor lucruri] pe care Domnul Dumnezeul tău le-a împărțit tuturor popoarelor de sub toate cerurile! 20Dar pe voi Domnul v-a luat și v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului ca să-i fiți un popor de moștenire, cum este astăzi.
Perspective de pedeapsă și de convertire
21Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră și s-a jurat că eu nu voi trece Iordánul și nu voi intra în țara aceea bună pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca moștenire. 22Eu voi muri deci în țara aceasta și nu voi trece Iordánul; dar voi îl veți trece și veți lua în stăpânire țara aceea bună. 23Păziți-vă să nu uitați alianța pe care Domnul Dumnezeul vostru a încheiat-o cu voi și să nu vă faceți vreun chip cioplit sau vreo înfățișare, după cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău! 24Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
25Când vei avea copii și copii ai copiilor tăi și vei fi de mult timp#4,25 Lit.: „vei îmbătrâni”. în țară, dacă veți greși și vă veți face vreun chip cioplit sau vreo înfățișare, dacă veți face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru ca să-l mâniați, 26– iau astăzi martori împotriva voastră cerul și pământul – veți pieri repede din țara spre care treceți Iordánul ca s-o luați în stăpânire; nu veți sta multe zile în ea, căci veți fi nimiciți cu siguranță. 27Domnul vă va împrăștia printre popoare și veți rămâne oameni [ușor] de numărat printre națiunile la care vă va duce Domnul 28și veți sluji acolo unor dumnezei care sunt lucrare făcută de mâini omenești, din lemn și din piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroase.
29Dacă de acolo îl vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, îl vei găsi, dacă-l vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău. 30În strâmtorarea ta, când te vor ajunge toate aceste lucruri, în zilele de pe urmă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău și vei asculta glasul lui. 31Căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi și nu te va nimici. El nu uită alianța cu părinții tăi pe care le-a jurat-o.
Dumnezeu a vorbit Israélului, poporul său
32Întreabă timpurile de la început care au fost înaintea ta, din ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ, de la o margine până la alta a cerului: a fost ceva ca lucrul acesta mare sau s-a mai auzit ceva asemănător: 33a fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, și să fi rămas viu? 34Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-și ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică și braț întins, cu fapte mari înfricoșătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voștri?
35Doar ție ți s-a dat să vezi, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este un altul în afară de el#4,35 Afirmație explicită a inexistenței altor zei (cf. Is 43,10-11; 44,6; 45,5 etc.). Decalogul interzicea cultul zeilor străini. Mult timp aceștia au fost considerați ca inferiori Domnului, neputincioși și de disprețuit. Acum începe o nouă etapă: acești zei străini nu există.; 36din cer te-a făcut să auzi glasul lui ca să te învețe; și pe pământ te-a făcut să vezi focul lui cel mare și ai auzit cuvintele lui din mijlocul focului. 37Și pentru că i-a iubit pe părinții tăi și a ales descendența lor, te-a scos din Egipt în prezența lui, cu puterea lui cea mare. 38Ca să alunge dinaintea ta popoare mai mari și mai puternice decât tine, ca să te ducă să iei țara lor ca moștenire, cum este astăzi.
39Să știi astăzi și meditează în inima ta#4,39 Lit.: „să faci să se întoarcă spre inima ta!”. că Domnul este Dumnezeu sus în cer și jos pe pământ și nu este altul! 40Păzește hotărârile și poruncile lui pe care ți le dau astăzi, ca să-ți fie bine ție și copiilor tăi după tine și ca să-ți fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă pentru totdeauna!”#4,40 Lit.: „în toate zilele”..
Cetățile de refugiu
41Atunci Moise a ales trei cetăți dincoace de Iordán, spre răsăritul soarelui, 42ca să poată fugi acolo ucigașul care l-a ucis pe aproapele său fără voie#4,42 Lit.: „fără să știe”., fără să-l fi urât mai înainte#4,42 Lit.: „ieri și alaltăieri”.: să fugă în una dintre aceste cetăți și să trăiască. 43Și anume: Béțer, în pustiu, în podiș, pentru cei din [tribul] lui Rubén; Ramót, în Galaád, pentru cei din [tribul] lui Galaád; și Gólan, în Basán, pentru cei din [tribul] lui Manáse.
II. AL DOILEA DISCURS AL LUI Moise
44Aceasta este legea pe care a prezentat-o Moise înaintea fiilor lui Israél. 45Acestea sunt învățăturile, hotărârile și judecățile pe care le-a spus Moise fiilor lui Israél după ieșirea lor din Egipt, 46dincoace de Iordán, într-o vale, față în față cu Bet-Peór, în țara lui Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón și care a fost lovit de Moise și de fiii lui Israél după ieșirea lor din Egipt. 47Au luat în stăpânire țara lui și țara lui Og, regele din Basán. Acești doi regi ai amoréilor erau dincoace de Iordán, spre răsăritul soarelui, 48de la Aroér, care este pe malurile râului Arnón, până la muntele Sión, adică Hermón#4,48 Este singura dată când Hermòn este numit astfel. Nu trebuie confundat cu Siònul de la Ierusalím, care este scris altfel.. 49Toată [regiunea] Arabáh de dincoace de Iordán, spre răsărit, până la marea Arabáh, de sub poalele [muntelui] Pisgá. #6,4; Lev 18,5 #5,22; 13,1; Qoh 3,14; Ap 22,18-19 #29,3 #Num 25,1-9 #1,10 #29,9-12; 31,12; Ios 24,1 #5,22; Ex 20,21 #4,36; Ex 19,16; Evr 12,18-19 #5,22; 9,9-17; 10,1-4; Ex 24,12; 31,18 #5,8; Ex 20,4; 32,1; Rom 1,23 #17,3; Gen 2,1 #2Rg 17,7 #7,6 #1,10 #1,37 #1,25 #c. 34 #4,9 #9,3; Evr 12,29 #28,15-68 #9,18; 31,29; 32,16.21 #30,19; 31,28; 32,1 #4,40 #28,62 #28,36.64; 29,16; Ps 115,4-8; Ier 2,27-28; Is 44,9-20 #6,5 #31,17 #13,18; 30,3; Ex 33,19; 34,6 #30,4 #7,6-8 #5,24-26 #Ex 20,18-20 #7,19; 26,8; 29,2; 34,11; Ex 7–12 #1,30 #29,3 #32,39; Mt 12,32 #6,4 #8,5; 11,2 #7,8-13; 6,5; 23,6 #7,7 #1,10 #19,1-13; Ex 21,13; Num 35,9-34 #1,1-5 #3,29 #2,26–3,17 #3,27
Currently Selected:
Deuteronomul 4: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Deuteronomul 4
4
Fidelitatea față de Domnul: exemplul de la Báal-Peór
1Acum, Israél, ascultă hotărârile și judecățile pe care te învăț să le împliniți pentru ca să trăiți, să ajungeți și să intrați în stăpânirea țării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinților voștri!#4,1 Acest verset este o expresie tipică stilului deuteronomic, cu un clar caracter parenetic. „Ascultă” („šᵊmaʿ”) introduce un discurs de tip liturgic. Sintagma „hotărârile și judecățile” apare ca o formulă structurală și în Dt 5,1; 12,1 și 26,16. „Hotărârile și judecățile” sunt o locuțiune care se referă în mod global la lege, la Torah, cu sensul primar de orientare în viață. Îmbrățișează conduita umană atât în ambient cultual, cât și în viața obișnuită, animată de revelația lui Dumnezeu și de conștiința vie a alianței pe care el a stabilit-o și continuă s-o stabilească cu poporul său. 2Nu adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu și nu scoateți nimic din ele, ci păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu! 3Ochii voștri au văzut ce a făcut Domnul la Báal-Peór: Domnul Dumnezeul tău i-a nimicit din mijlocul tău pe toți aceia care l-au urmat pe Báal-Peór#4,3 Este un episod de represiune violentă a idolatriei istorisit în Num 25,1-18. Baàl-Peòr este o localitate moabită, cf. Dt 3,29.. 4Dar voi care v-ați alipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteți toți vii astăzi. 5Iată, vă învăț hotărâri și judecăți după cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniți astfel în țara în care intrați ca s-o luați în stăpânire! 6Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi aceste hotărâri și vor spune: «Numai acest popor este înțelept și priceput. Este un neam mare»! 7Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm?#4,7 Mereu gata să asculte rugăciunile poporului său (cf. Ps 145,18). Poate fi și o aluzie la coborârea lui Dumnezeu pe muntele Sinài (v. 10 șu). Simțământul acesta al apropierii lui Dumnezeu străbate toată teologia deuteronomică și pregătește în mod minunat întruparea Cuvântului. 8Și care este neamul acela atât de mare, încât să aibă hotărâri și judecăți atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
9Numai fii atent la tine și păzește-ți cu grijă sufletul, ca să nu uiți#4,9 Deuteronòmul pune în gardă, cu insistență, poporul împotriva pericolului de a-l uita pe Domnul (Dt 6,12; 8,11.14.19; 26,13; 32,18) și evenimentele de la Hòreb (4,9.23) și din pustiu (Dt 9,7). Cu aceeași insistență Deuteronòmul îndeamnă poporul să-și amintească de Domnul (Dt 8,18), de sclavia din Egipt din care a fost eliberat (Dt 5,15; 7,18-19; 15,15; 16,3; 24,18) și de experiențele bogate în învățături pe care le-a trăit în pustiu (Dt 8,2; 9,7; 24,9; 25,17; cf. 32,7). Prin aceste două teme paralele, predica deuteronomică intenționează nu doar să păstreze memoria evenimentelor de care generațiile ulterioare sunt din ce în ce mai îndepărtate în timp. Ele au ca scop să facă poporul să devină conștient de încărcătura mereu actuală a ceea ce Domnul a făcut odată pentru toți în timpul exodului. lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi și ca să nu-ți iasă din inimă în toate zilele vieții tale și să le transmiți fiilor tăi și fiilor fiilor tăi, 10în ziua când ai stat înaintea Domnului Dumnezeului tău la Hóreb, când Domnul mi-a zis: «Adună poporul la mine, căci vreau să-i fac să audă cuvintele mele#4,10 Pe Sinài, Dumnezeul invizibil se revelează numai prin cuvânt. În felul acesta, se impune în Deuteronom o teologie a cuvântului lui Dumnezeu., ca să învețe să se teamă de mine tot timpul cât vor trăi pe pământ și să-i învețe și pe fiii lor». 11Voi v-ați apropiat și ați stat la poalele muntelui. Muntele ardea într-un foc până în inima cerului. Era întuneric, nori și negură#4,11 LXX are: „până la cer: întuneric, negură, vijelie, sunet puternic”.. 12Domnul v-a vorbit din mijlocul focului, iar voi ați auzit sunetul cuvintelor lui, dar n-ați văzut nicio înfățișare: ați auzit doar un glas. 13El v-a vestit alianța sa pe care v-a poruncit să o păziți – cele zece cuvinte – și le-a scris pe două table de piatră. 14În acel timp, Domnul mi-a poruncit să vă învăț hotărâri și judecăți, ca să le împliniți în țara în care mergeți ca să o luați în stăpânire.
15Păziți-vă cu grijă sufletele, căci nu ați văzut nicio înfățișare în ziua în care v-a vorbit Domnul Dumnezeul vostru pe Hóreb, din mijlocul focului, 16ca să nu greșiți și să vă faceți vreun chip cioplit, o înfățișare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau al vreunei femei 17sau chipul vreunui animal de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri 18sau chipul vreunei târâtoare de pe pământ sau chipul vreunui pește care este în apele de sub pământ; 19ca nu cumva să-ți ridici ochii spre cer și să vezi soarele, luna și stelele, toată oștirea cerurilor și să fii amăgit să te închini înaintea lor și să le slujești [acestor lucruri] pe care Domnul Dumnezeul tău le-a împărțit tuturor popoarelor de sub toate cerurile! 20Dar pe voi Domnul v-a luat și v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului ca să-i fiți un popor de moștenire, cum este astăzi.
Perspective de pedeapsă și de convertire
21Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră și s-a jurat că eu nu voi trece Iordánul și nu voi intra în țara aceea bună pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca moștenire. 22Eu voi muri deci în țara aceasta și nu voi trece Iordánul; dar voi îl veți trece și veți lua în stăpânire țara aceea bună. 23Păziți-vă să nu uitați alianța pe care Domnul Dumnezeul vostru a încheiat-o cu voi și să nu vă faceți vreun chip cioplit sau vreo înfățișare, după cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău! 24Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
25Când vei avea copii și copii ai copiilor tăi și vei fi de mult timp#4,25 Lit.: „vei îmbătrâni”. în țară, dacă veți greși și vă veți face vreun chip cioplit sau vreo înfățișare, dacă veți face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru ca să-l mâniați, 26– iau astăzi martori împotriva voastră cerul și pământul – veți pieri repede din țara spre care treceți Iordánul ca s-o luați în stăpânire; nu veți sta multe zile în ea, căci veți fi nimiciți cu siguranță. 27Domnul vă va împrăștia printre popoare și veți rămâne oameni [ușor] de numărat printre națiunile la care vă va duce Domnul 28și veți sluji acolo unor dumnezei care sunt lucrare făcută de mâini omenești, din lemn și din piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroase.
29Dacă de acolo îl vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, îl vei găsi, dacă-l vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău. 30În strâmtorarea ta, când te vor ajunge toate aceste lucruri, în zilele de pe urmă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău și vei asculta glasul lui. 31Căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi și nu te va nimici. El nu uită alianța cu părinții tăi pe care le-a jurat-o.
Dumnezeu a vorbit Israélului, poporul său
32Întreabă timpurile de la început care au fost înaintea ta, din ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ, de la o margine până la alta a cerului: a fost ceva ca lucrul acesta mare sau s-a mai auzit ceva asemănător: 33a fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, și să fi rămas viu? 34Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-și ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică și braț întins, cu fapte mari înfricoșătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voștri?
35Doar ție ți s-a dat să vezi, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este un altul în afară de el#4,35 Afirmație explicită a inexistenței altor zei (cf. Is 43,10-11; 44,6; 45,5 etc.). Decalogul interzicea cultul zeilor străini. Mult timp aceștia au fost considerați ca inferiori Domnului, neputincioși și de disprețuit. Acum începe o nouă etapă: acești zei străini nu există.; 36din cer te-a făcut să auzi glasul lui ca să te învețe; și pe pământ te-a făcut să vezi focul lui cel mare și ai auzit cuvintele lui din mijlocul focului. 37Și pentru că i-a iubit pe părinții tăi și a ales descendența lor, te-a scos din Egipt în prezența lui, cu puterea lui cea mare. 38Ca să alunge dinaintea ta popoare mai mari și mai puternice decât tine, ca să te ducă să iei țara lor ca moștenire, cum este astăzi.
39Să știi astăzi și meditează în inima ta#4,39 Lit.: „să faci să se întoarcă spre inima ta!”. că Domnul este Dumnezeu sus în cer și jos pe pământ și nu este altul! 40Păzește hotărârile și poruncile lui pe care ți le dau astăzi, ca să-ți fie bine ție și copiilor tăi după tine și ca să-ți fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă pentru totdeauna!”#4,40 Lit.: „în toate zilele”..
Cetățile de refugiu
41Atunci Moise a ales trei cetăți dincoace de Iordán, spre răsăritul soarelui, 42ca să poată fugi acolo ucigașul care l-a ucis pe aproapele său fără voie#4,42 Lit.: „fără să știe”., fără să-l fi urât mai înainte#4,42 Lit.: „ieri și alaltăieri”.: să fugă în una dintre aceste cetăți și să trăiască. 43Și anume: Béțer, în pustiu, în podiș, pentru cei din [tribul] lui Rubén; Ramót, în Galaád, pentru cei din [tribul] lui Galaád; și Gólan, în Basán, pentru cei din [tribul] lui Manáse.
II. AL DOILEA DISCURS AL LUI Moise
44Aceasta este legea pe care a prezentat-o Moise înaintea fiilor lui Israél. 45Acestea sunt învățăturile, hotărârile și judecățile pe care le-a spus Moise fiilor lui Israél după ieșirea lor din Egipt, 46dincoace de Iordán, într-o vale, față în față cu Bet-Peór, în țara lui Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón și care a fost lovit de Moise și de fiii lui Israél după ieșirea lor din Egipt. 47Au luat în stăpânire țara lui și țara lui Og, regele din Basán. Acești doi regi ai amoréilor erau dincoace de Iordán, spre răsăritul soarelui, 48de la Aroér, care este pe malurile râului Arnón, până la muntele Sión, adică Hermón#4,48 Este singura dată când Hermòn este numit astfel. Nu trebuie confundat cu Siònul de la Ierusalím, care este scris altfel.. 49Toată [regiunea] Arabáh de dincoace de Iordán, spre răsărit, până la marea Arabáh, de sub poalele [muntelui] Pisgá. #6,4; Lev 18,5 #5,22; 13,1; Qoh 3,14; Ap 22,18-19 #29,3 #Num 25,1-9 #1,10 #29,9-12; 31,12; Ios 24,1 #5,22; Ex 20,21 #4,36; Ex 19,16; Evr 12,18-19 #5,22; 9,9-17; 10,1-4; Ex 24,12; 31,18 #5,8; Ex 20,4; 32,1; Rom 1,23 #17,3; Gen 2,1 #2Rg 17,7 #7,6 #1,10 #1,37 #1,25 #c. 34 #4,9 #9,3; Evr 12,29 #28,15-68 #9,18; 31,29; 32,16.21 #30,19; 31,28; 32,1 #4,40 #28,62 #28,36.64; 29,16; Ps 115,4-8; Ier 2,27-28; Is 44,9-20 #6,5 #31,17 #13,18; 30,3; Ex 33,19; 34,6 #30,4 #7,6-8 #5,24-26 #Ex 20,18-20 #7,19; 26,8; 29,2; 34,11; Ex 7–12 #1,30 #29,3 #32,39; Mt 12,32 #6,4 #8,5; 11,2 #7,8-13; 6,5; 23,6 #7,7 #1,10 #19,1-13; Ex 21,13; Num 35,9-34 #1,1-5 #3,29 #2,26–3,17 #3,27
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași