Evrei 9
9
Neputința cultului vechi
1Într-adevăr, și prima [alianță] avea rituri#9,1 Lit.: „cele drepte”. ale cultului și un sanctuar pământesc. 2Căci a fost construit#9,2 Lit.: „pregătit”. cortul; primul, în care erau candelabrul#9,2 Descrierea sanctuarului construit de Moise în pustiu după modelul arătat de Dumnezeu pe munte se află în Ex 25–26. Intrând în primul cort, în partea stângă, spre sud, se afla candelabrul cu șapte brațe („mᵊnôrâ”), în întregime din aur, pe care ardeau zi și noapte șapte candele. și masa cu pâinile punerii înainte#9,2 Masa cu pâinile pentru ofrandă sau „masa punerii înainte” sau „sfânta masă” se afla în dreapta candelabrului și era acoperită cu un strat de aur. Pe ea se expuneau, în două rânduri de câte șase, cele douăsprezece pâini consacrate, care reprezentau cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Aceste pâini erau reînnoite în fiecare sâmbătă și apoi consumate numai de preoți; erau oferite în fața lui Dumnezeu ca mulțumire pentru toate darurile sale, de unde și numele lor: „pâinile feței”., este numit Sfânta; 3după a doua catapeteasmă#9,3 La intrarea în primul cort (Sfânta) și la intrarea în al doilea cort (Sfânta Sfintelor) era câte o catapeteasmă. Cf. nota la Mc 15,38., era cortul numit Sfânta Sfintelor, 4care avea altarul de aur pentru tămâiere#9,4 „Altarul pentru tămâiere” era de formă paralelipipedică (de aprox. 45/45 cm, și înălțime, de 90 cm) din lemn de salcâm și acoperit cu aur. Pe altar se așeza vasul din aur pentru arderea tămâiei, tot din aur, plin cu cărbuni aprinși peste care se punea tămâia și mirodeniile. Cu acest vas intra marele preot în Sfânta Sfintelor o dată pe an, în Ziua Ispășirii. Fumul de tămâie devenea astfel o perdea ce îl proteja de vederea directă a arcei din care îi vorbea Dumnezeu., arca alianței acoperită peste tot cu aur, în care se afla un vas din aur cu#9,4 Lit.: „având”. mană, toiagul lui Aaròn ce înfrunzise și tablele alianței#9,4 „Arca alianței” era un fel de scrin de 1,25/0,75/0,75 m din lemn de salcâm, placat cu aur în interior și în exterior. Conținea: 1) un vas din aur plin cu mană (porția unei persoane pentru o zi), evocarea providenței lui Dumnezeu față de popor; 2) toiagul lui Aaròn, mărturie miraculoasă a alegerii sale ca preot; 3) cele două table de piatră pe care era gravat Decalogul. Unele tradiții ebraice târzii vorbesc despre Cartea Legii. Arca alianței a fost considerată întotdeauna ca locul în care se păstrează documentele care dovedesc alianța încheiată între Dumnezeu și Israel.. 5Deasupra lui erau heruvimii gloriei care umbreau capacul ispășirii#9,5 „Capacul ispășirii” sau „tronul milostivirii” era considerată placa de aur masiv care era deasupra arcei. Heruvimii de pe arcă, cu aripile desfăcute, făceau umbră peste „altarul ispășirii”, care era stropit cu sângele victimelor de către marele preot pentru a obține de la Dumnezeu iertarea păcatelor poporului. „Tronul milostivirii” era locul în care Dumnezeu se întâlnea cu poporul său și-i transmitea poruncile., despre care nu este acum [cazul] să vorbim separat.
6Fiind acestea astfel pregătite, preoții care împlinesc cultul intră mereu în cortul cel dintâi. 7Dar în cel de-al doilea intră numai marele preot o dată pe an, nu fără sânge pe care îl oferă pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8Duhul Sfânt revelează astfel că drumul spre Sfânta Sfintelor nu este încă descoperit cât timp rămâne primul cort. 9Aceasta este o parabolă pentru timpul de față, după care darurile și jertfele care se aduc nu pot desăvârși conștiința celui care aduce cult. 10Acestea sunt doar rituri trupești cu privire la mâncăruri, la băuturi și la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării.
Cultul ceresc al lui Cristos
11Dar Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare#9,11 Câteva manuscrise importante au: „al bunurilor realizate”., trecând#9,11 Deși nu este în original, este sugerat de prepoziția „dia”. printr-un cort mai mare și desăvârșit, care nu este făcut de mână [de om], adică nu este din această lume, 12a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și viței, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veșnică. 13Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de juncă cu care sunt stropiți cei întinați îi sfințește spre curăția trupului, 14cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veșnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră#9,14 Multe manuscrise au: „conștiința noastră”, iar câteva au: „conștiința lor”. de faptele moarte, pentru a aduce cult Dumnezeului celui viu#9,14 Sacrificiul lui Cristos nu este mai puțin real decât sacrificiile vechi: sângele a fost vărsat. Însă este incomparabil superior, întrucât este o angajare personală a unei ființe fără păcat, pe care o însuflețește Duhul Sfânt. De aici vine eficacitatea lui pentru purificarea conștiințelor și pentru unirea oamenilor cu Dumnezeu..
Noua alianță
15Și de aceea el este mijlocitorul unei alianțe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greșelile din timpul primei alianțe, cei chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice. 16De fapt, unde este un testament#9,16 Cuvântul grec „diatheké” înseamnă, în greaca biblică, „alianță” (v. 15.18-20), iar în greaca profană, „testament” (v. 16-17). Și într-un caz, și în altul era cerută folosirea sângelui (jertfă-sigiliu). Autorul se folosește de acest dublu sens pentru a arăta că Isus Cristos trebuia să moară pentru a încheia o nouă alianță, iar cei care cred devin moștenitori ai bunurilor divine., este necesar să fie dovedită moartea celui ce a făcut#9,16 Lit.: „a decretat”. [testamentul]. 17Căci testamentul devine valabil după moarte; nu are nicio putere cât timp trăiește cel ce l-a făcut#9,17 Lit.: „a decretat”.. 18De aceea, nici prima [alianță] nu a fost inaugurată fără sânge.
19Într-adevăr, după ce a rostit toate poruncile din Lege în fața poporului, Moise a luat sângele vițeilor și al țapilor#9,19 Multe manuscrise omit: „și al țapilor”., împreună cu apă, lână roșie și isop și a stropit însăși cartea și tot poporul, 20spunând: „Acestaeste sângele alianței pe care Dumnezeu a prescris-o#9,20 Sau „a poruncit-o”.pentru voi”. 21Și tot la fel a stropit cu sânge cortul și toate vasele de cult. 22De altfel, după Lege, aproape toate se purifică prin sânge și fără vărsare de sânge nu există iertare. 23Deci, dacă era necesar ca exemplele realităților#9,23 Lit.: „celor”. cerești să fie purificate astfel, înseși realitățile cerești trebuie să fie purificate#9,23 Exprimarea greacă este eliptică, de aceea este necesară reluarea ideii verbale din propoziția anterioară: „trebuie să fie purificate”. prin jertfe mai bune decât acestea.
Eficacitatea jertfei lui Cristos
24Căci Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână [de om], prefigurare#9,24 Lit.: „antitip”. a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se arate acum înaintea feței lui Dumnezeu în favoarea noastră, 25și nu ca să se aducă pe sine de mai multe ori, așa cum marele preot intră în sanctuar în fiecare an cu sângele altcuiva, 26căci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată ca să distrugă păcatul prin jertfa lui. 27Și după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata, 28tot la fel și Cristos, după ce s-a oferit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulți, se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru a-i mântui pe cei care îl așteaptă. #Ex 40,17-19.22-24 #Ex 26,33 #Ex 40,21 #Ex 16,34 #Num 17,23-25 #Ex 40,20 #1Rg 8,9 #Ex 25,18-22 #Lev 16,2.34 #10,19 #10,1-4.11 #13,9 #Lev 11,2 #8,1 #9,24-26 #5,9; 10,14 #Lev 16,14-16 #10,10 #1Pt 1,19 #1In 1,7 #6,1 #8,6-7 #Mt 26,28 #Gal 3,15 #Ex 24,3-8 #Lev 14,4-7 #Num 19 #Lev 17,11 #Num 35,53 #8,5 #8,2 #9,7 #1Pt 1,19-20 #Rom 2,5-10 #In 5,28-29 #Is 53,12 #1Pt 2,24 #1Tes 1,10 #Fil 3,20
Currently Selected:
Evrei 9: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Evrei 9
9
Neputința cultului vechi
1Într-adevăr, și prima [alianță] avea rituri#9,1 Lit.: „cele drepte”. ale cultului și un sanctuar pământesc. 2Căci a fost construit#9,2 Lit.: „pregătit”. cortul; primul, în care erau candelabrul#9,2 Descrierea sanctuarului construit de Moise în pustiu după modelul arătat de Dumnezeu pe munte se află în Ex 25–26. Intrând în primul cort, în partea stângă, spre sud, se afla candelabrul cu șapte brațe („mᵊnôrâ”), în întregime din aur, pe care ardeau zi și noapte șapte candele. și masa cu pâinile punerii înainte#9,2 Masa cu pâinile pentru ofrandă sau „masa punerii înainte” sau „sfânta masă” se afla în dreapta candelabrului și era acoperită cu un strat de aur. Pe ea se expuneau, în două rânduri de câte șase, cele douăsprezece pâini consacrate, care reprezentau cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Aceste pâini erau reînnoite în fiecare sâmbătă și apoi consumate numai de preoți; erau oferite în fața lui Dumnezeu ca mulțumire pentru toate darurile sale, de unde și numele lor: „pâinile feței”., este numit Sfânta; 3după a doua catapeteasmă#9,3 La intrarea în primul cort (Sfânta) și la intrarea în al doilea cort (Sfânta Sfintelor) era câte o catapeteasmă. Cf. nota la Mc 15,38., era cortul numit Sfânta Sfintelor, 4care avea altarul de aur pentru tămâiere#9,4 „Altarul pentru tămâiere” era de formă paralelipipedică (de aprox. 45/45 cm, și înălțime, de 90 cm) din lemn de salcâm și acoperit cu aur. Pe altar se așeza vasul din aur pentru arderea tămâiei, tot din aur, plin cu cărbuni aprinși peste care se punea tămâia și mirodeniile. Cu acest vas intra marele preot în Sfânta Sfintelor o dată pe an, în Ziua Ispășirii. Fumul de tămâie devenea astfel o perdea ce îl proteja de vederea directă a arcei din care îi vorbea Dumnezeu., arca alianței acoperită peste tot cu aur, în care se afla un vas din aur cu#9,4 Lit.: „având”. mană, toiagul lui Aaròn ce înfrunzise și tablele alianței#9,4 „Arca alianței” era un fel de scrin de 1,25/0,75/0,75 m din lemn de salcâm, placat cu aur în interior și în exterior. Conținea: 1) un vas din aur plin cu mană (porția unei persoane pentru o zi), evocarea providenței lui Dumnezeu față de popor; 2) toiagul lui Aaròn, mărturie miraculoasă a alegerii sale ca preot; 3) cele două table de piatră pe care era gravat Decalogul. Unele tradiții ebraice târzii vorbesc despre Cartea Legii. Arca alianței a fost considerată întotdeauna ca locul în care se păstrează documentele care dovedesc alianța încheiată între Dumnezeu și Israel.. 5Deasupra lui erau heruvimii gloriei care umbreau capacul ispășirii#9,5 „Capacul ispășirii” sau „tronul milostivirii” era considerată placa de aur masiv care era deasupra arcei. Heruvimii de pe arcă, cu aripile desfăcute, făceau umbră peste „altarul ispășirii”, care era stropit cu sângele victimelor de către marele preot pentru a obține de la Dumnezeu iertarea păcatelor poporului. „Tronul milostivirii” era locul în care Dumnezeu se întâlnea cu poporul său și-i transmitea poruncile., despre care nu este acum [cazul] să vorbim separat.
6Fiind acestea astfel pregătite, preoții care împlinesc cultul intră mereu în cortul cel dintâi. 7Dar în cel de-al doilea intră numai marele preot o dată pe an, nu fără sânge pe care îl oferă pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8Duhul Sfânt revelează astfel că drumul spre Sfânta Sfintelor nu este încă descoperit cât timp rămâne primul cort. 9Aceasta este o parabolă pentru timpul de față, după care darurile și jertfele care se aduc nu pot desăvârși conștiința celui care aduce cult. 10Acestea sunt doar rituri trupești cu privire la mâncăruri, la băuturi și la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării.
Cultul ceresc al lui Cristos
11Dar Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare#9,11 Câteva manuscrise importante au: „al bunurilor realizate”., trecând#9,11 Deși nu este în original, este sugerat de prepoziția „dia”. printr-un cort mai mare și desăvârșit, care nu este făcut de mână [de om], adică nu este din această lume, 12a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și viței, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veșnică. 13Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de juncă cu care sunt stropiți cei întinați îi sfințește spre curăția trupului, 14cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veșnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră#9,14 Multe manuscrise au: „conștiința noastră”, iar câteva au: „conștiința lor”. de faptele moarte, pentru a aduce cult Dumnezeului celui viu#9,14 Sacrificiul lui Cristos nu este mai puțin real decât sacrificiile vechi: sângele a fost vărsat. Însă este incomparabil superior, întrucât este o angajare personală a unei ființe fără păcat, pe care o însuflețește Duhul Sfânt. De aici vine eficacitatea lui pentru purificarea conștiințelor și pentru unirea oamenilor cu Dumnezeu..
Noua alianță
15Și de aceea el este mijlocitorul unei alianțe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greșelile din timpul primei alianțe, cei chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice. 16De fapt, unde este un testament#9,16 Cuvântul grec „diatheké” înseamnă, în greaca biblică, „alianță” (v. 15.18-20), iar în greaca profană, „testament” (v. 16-17). Și într-un caz, și în altul era cerută folosirea sângelui (jertfă-sigiliu). Autorul se folosește de acest dublu sens pentru a arăta că Isus Cristos trebuia să moară pentru a încheia o nouă alianță, iar cei care cred devin moștenitori ai bunurilor divine., este necesar să fie dovedită moartea celui ce a făcut#9,16 Lit.: „a decretat”. [testamentul]. 17Căci testamentul devine valabil după moarte; nu are nicio putere cât timp trăiește cel ce l-a făcut#9,17 Lit.: „a decretat”.. 18De aceea, nici prima [alianță] nu a fost inaugurată fără sânge.
19Într-adevăr, după ce a rostit toate poruncile din Lege în fața poporului, Moise a luat sângele vițeilor și al țapilor#9,19 Multe manuscrise omit: „și al țapilor”., împreună cu apă, lână roșie și isop și a stropit însăși cartea și tot poporul, 20spunând: „Acestaeste sângele alianței pe care Dumnezeu a prescris-o#9,20 Sau „a poruncit-o”.pentru voi”. 21Și tot la fel a stropit cu sânge cortul și toate vasele de cult. 22De altfel, după Lege, aproape toate se purifică prin sânge și fără vărsare de sânge nu există iertare. 23Deci, dacă era necesar ca exemplele realităților#9,23 Lit.: „celor”. cerești să fie purificate astfel, înseși realitățile cerești trebuie să fie purificate#9,23 Exprimarea greacă este eliptică, de aceea este necesară reluarea ideii verbale din propoziția anterioară: „trebuie să fie purificate”. prin jertfe mai bune decât acestea.
Eficacitatea jertfei lui Cristos
24Căci Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână [de om], prefigurare#9,24 Lit.: „antitip”. a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se arate acum înaintea feței lui Dumnezeu în favoarea noastră, 25și nu ca să se aducă pe sine de mai multe ori, așa cum marele preot intră în sanctuar în fiecare an cu sângele altcuiva, 26căci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată ca să distrugă păcatul prin jertfa lui. 27Și după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata, 28tot la fel și Cristos, după ce s-a oferit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulți, se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru a-i mântui pe cei care îl așteaptă. #Ex 40,17-19.22-24 #Ex 26,33 #Ex 40,21 #Ex 16,34 #Num 17,23-25 #Ex 40,20 #1Rg 8,9 #Ex 25,18-22 #Lev 16,2.34 #10,19 #10,1-4.11 #13,9 #Lev 11,2 #8,1 #9,24-26 #5,9; 10,14 #Lev 16,14-16 #10,10 #1Pt 1,19 #1In 1,7 #6,1 #8,6-7 #Mt 26,28 #Gal 3,15 #Ex 24,3-8 #Lev 14,4-7 #Num 19 #Lev 17,11 #Num 35,53 #8,5 #8,2 #9,7 #1Pt 1,19-20 #Rom 2,5-10 #In 5,28-29 #Is 53,12 #1Pt 2,24 #1Tes 1,10 #Fil 3,20
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași