Ioan 8

Femeia adulteră

1Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2Dar în zori a venit din nou la templu și tot poporul venea la el, iar el, fiind așezat, îi învăța.

3Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând-o la mijloc, 4i-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?”. 6Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat și le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!#8,7 Fie că Isus evită capcana, amintindu-le exigențele legale (cf. Ex 23,6-7; Dt 17,5-7), fie că vrea să le amintească acuzatorilor propria lor condiție de păcătoși (Mt 7,1-2).”. 8Și, aplecându-se din nou, scria pe pământ#8,8 Unele manuscrise adaugă: „păcatele fiecăruia dintre ei”.. 9Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10Isus s-a ridicat#8,10 Unele manuscrise adaugă: „și, nevăzând pe nimeni în afară de femeie, i-a spus”. și i-a spus: „Femeie, unde sunt ei?#8,10 O serie de manuscrise adaugă: „cei care te acuză”. Nu te-a condamnat nimeni?”. 11Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuiești!”.

Isus, lumina lumii

12Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții#8,12 După primii discipoli, chemarea de a-l urma pe Isus (In 1,37.38.41.43; 10,4.27; 13,36-37; 21,19-22) se adresează credincioșilor care vor veni de pretutindeni; în persoana lui Isus care a intrat prin cruce în gloria Tatălui, ei trebuie să recunoască „lumina”, adică pe singurul care manifestă și face practicabil drumul care duce la viața adevărată alături de Tatăl (In 1,4-5.9; 3,19-21; 9,5; 11,9-10; 12,35-36.46; 13.6; 1In 1,5-7; 2,8-10).”. 13Dar fariseii i-au spus: „Tu dai mărturie despre tine; mărturia ta nu este adevărată”. 14Isus a răspuns și le-a zis: „Chiar dacă dau mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, pentru că știu de unde am venit și unde mă duc. Dar voi nu știți de unde vin sau unde mă duc. 15Voi judecați după trup#8,15 Adică după criterii umane și, prin urmare, după aparență (cf. In 7,14; 1Cor 1,26; 2,8-16)., eu nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă judec, judecata mea este vrednică de crezare#8,16 Lit.: „adevărată”., pentru că nu sunt numai eu, ci eu și Tatăl#8,16 Câteva manuscrise omit: „Tatăl”. care m-a trimis. 17Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18Eu sunt cel care dau mărturie despre mine însumi și despre mine dă mărturie Tatăl care m-a trimis”. 19Atunci i-au zis: „Unde este Tatăl tău?”. Isus le-a răspuns: „Nu mă cunoașteți nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m‑ați cunoaște pe mine, l-ați cunoaște și pe Tatăl meu”.

20Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie#8,20 Clădirea în care se păstra tezaurul templului nu era accesibilă publicului, însă numele era dat întregului loc din preajmă; poate fi vorba și de un loc din curtea femeilor, unde se găseau casetele pentru ofrande (cf. Mc 12,41-43; Lc 21,1-4). pe când învăța în templu; dar nimeni nu l-a prins, pentru că încă nu venise ceasul lui.

Controversă cu iudeii

21Apoi le-a zis din nou: „Eu mă duc și mă veți căuta, dar voi veți muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteți veni”. 22Deci ziceau iudeii: „Oare se va sinucide#8,22 Iudeii presupuneau că Isus ar vrea să se sinucidă, ceea ce constituia păcat grav. În Ioan, expresia este ambiguă: cititorul percepe sensul profetic al acestor cuvinte, care vestesc că Isus își va da viața (In 10,1-18). În mod ironic, Ioan îi ia în râs pe iudei, așa cum va face și cu Caiàfa (In 11,51; 18,14), și cu Pilàt (In 19,22), deveniți astfel profeți ai lui Isus., că spune: «Unde mă duc eu, voi nu puteți veni»?”. 23Dar el le-a zis: „Voi sunteți de jos, eu sunt de sus; voi sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. 24V-am spus că veți muri în păcatele voastre pentru că dacă nu veți crede că eu sunt, veți muri în păcatele voastre”. 25Atunci i-au zis: „Tu cine ești?”. Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început. 26Am multe de spus și de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”. 27Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28Așadar, Isus le-a zis: „Când îl veți fi înălțat pe Fiul Omului#8,28 Este o înălțare în același timp pe cruce și în glorie (cf. In 3,14; 12,31-32)., atunci veți cunoaște că eu sunt și că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învățat Tatăl. 29Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”. 30Spunând acestea, mulți au crezut în el.

Adevărul și libertatea

31Deci le-a spus Isus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei 32și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera#8,32 Pentru Ioan, „adevărul” este realitatea lui Dumnezeu, întrucât el este plinătatea vieții adevărate, la care poate să-i asocieze pe oamenii pe care i-a creat. Acest adevăr se manifestă și se comunică în Isus. De aceea, credința în el este în același timp cunoaștere și acceptare a adevărului (cf. In 1,14.17; 14,6.17; 15,26; 16,7.13; 17,17-19; 18,37-38; 1In 1,6.8; 2In 1). Nu este vorba despre libertatea politică și nici de autonomia interioară la care poate să ajungă cel înțelept reflectând asupra condiției sale de om. Este libertatea cu privire la minciună (In 8,44) și cu privire la moarte ( In 8,24.51), este capacitatea de a trăi în plinătate (In 10,10), în comuniunea Fiului și a Tatălui (In 17,3). Această libertate escatologică este un dar care se leagă de adevărul primit de la Isus.”. 33Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendență a lui Abrahám și n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poți să spui: «Veți deveni liberi»?”. 34Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclavul păcatului#8,34 În unele manuscrise găsim doar: „este sclav”.. 35Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. 36Așadar, dacă Fiul vă va elibera, veți fi într-adevăr liberi. 37Știu că sunteți descendenții lui Abrahám#8,37 Descendența lui Abrahàm nu este numai o realitate biologică sau socială; ea reprezintă o conformitate cu atitudinea trăită de patriarh; această conformitate trebuie să se traducă în practică și se exprimă acum prin recunoașterea celui trimis de Dumnezeu (cf. Rom 4,1.11-25; 9,7; Gal 3,6-16). Dimpotrivă, încercările de a-l da pe Isus la moarte sunt semnul incontestabil că autorii lor nu sunt fiii lui Abrahàm decât în mod trupesc., dar căutați să mă ucideți, deoarece cuvântul meu nu găsește loc în voi. 38Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceți cele ce ați auzit#8,38 În loc de „ați auzit”, unele manuscrise au: „ați văzut”. de la tatăl vostru”#8,38 Multe manuscrise omit: „vostru”..

Fiii lui Abrahám sau ai diavolului?

39Ei au răspuns și i-au zis: „Tatăl nostru este Abrahám”. Isus le‑a zis: „Dacă sunteți fiii lui Abrahám, faceți faptele lui Abrahám#8,39 În unele manuscrise apare: „Dacă ați fi…, ați face…”.! 40Acum, însă, voi căutați să mă ucideți pe mine, om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Abrahám n-a făcut aceasta. 41Voi faceți faptele tatălui vostru”.

Ei i-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare#8,41 În Vechiul Testament, este cunoscută expresia „fii ai desfrânării”, desemnând copiii născuți de prostituata Gòmer, soția lui Osèa, semn al infidelității Israèlului față de Dumnezeu (Os 1,2; 2,6). Metafora desfrânării, care desemnează violarea alianței dintre Dumnezeu și Israèl, este reluată de Ier 2,20-21; 3,1-5 și Ez 16,23.; avem un singur tată: pe Dumnezeu”. 42Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-ați iubi, pentru că eu am ieșit și vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis. 43De ce nu înțelegeți vorbirea mea? De fapt, voi nu puteți asculta cuvântul meu. 44Voi sunteți de la diavol, tatăl vostru, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru. El era un ucigaș#8,44 Lit.: „ucigaș de oameni”. de la început și nu s-a menținut în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna vorbește după [firea] lui, căci [diavolul] este mincinos și tatăl [minciunii]. 45Dar pentru că spun adevărul, voi nu mă credeți. 46Cine dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți? 47Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu”.

Isus și Abrahám

48Iudeii au răspuns și i-au zis: „Nu spunem noi bine că ești samaritean și că ai diavol?”. 49Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiți pe mine. 50Totuși, eu nu caut gloria mea; este cineva care o caută și care judecă.

51Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52Iudeii i-au spus: „Acum știm că ai diavol! Abrahám a murit; profeții de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci». 53Oare ești tu mai mare decât părintele nostru#8,53 Unele manuscrise omit: „părintele nostru”. Abrahám, care a murit? Și profeții au murit. Cine te crezi?#8,53 Lit.: „cine te faci?”.”. 54Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneți: «Este Dumnezeul nostru»#8,54 În loc de: „nostru”, unele manuscrise au: „vostru”.. 55Dar voi nu l-ați cunoscut; însă eu îl cunosc și, dacă aș spune că nu-l cunosc, aș fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc și păstrez cuvântul lui. 56Abrahám, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat”. 57Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Abrahám?”. 58Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abrahám, eu sunt”.

59Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns și a plecat din templu#8,59 Multe manuscrise adaugă: „și, trecând prin mijlocul lor, s-a dus”.. #Lc 21,37-38 #Lc 7,37-50 #Lev 20,10 #Dt 22,22-24 #Mt 12,10 #Lc 20,20 #Dt 17,7 #Mt 7,1-5 #Ez 33,11; 18,32 #Ps 103,8.13-14 #In 5,14 #Ex 13,21 #Ps 27,1; 36,10; 89,16 #Înț 7,26 #Is 9,1; 60,19 #1In 1,5 #3,11; 5,31 #14,28 #7,24 #Rom 7,5; 12,47 #5,30; 8,29 #10,30 #Dt 17,6; 19,15 #Num 35,30 #5,32.37 #14,9 #12,45 #=14,7 #Mc 12,41 #7,30 #2,4 #7,34 #Dt 24,16 #Ez 18,20; 33,12-20 #In 13,33.36 #1,10 #3,31; 17,14 #1,1 #Ex 3,14 #Is 43,11 #7,28 #12,48-50 #12,32 #Mt 8,20 #8,24 #3,11 #10,30 #16,32 #3,11 #Rom 6,17-19 #In 2,19 #Gen 21,10 #Ier 2,14-15 #In 14,2-3 #Gal 4,30-31 #Evr 3,5-6 #Mt 21,33-46 #5,38 #3,11 #Gen 15,6; 17,1-2 #Ex 4,22 #Dt 32,6 #1In 5,1 #Mc 1,38 #1,1 #1In 3,8-15 #Mt 4,1 #Gen 2,17; 3,1-2 #Înț 1,13; 2,24 #Rom 5,12 #1In 3,5 #1Pt 1,19 #Evr 9,14-28 #10,26 #1In 4,6 #4,9 #7,20 #7,18 #3,11 #11,25 #5,25-28 #7,20 #4,12 #7,29 #5,39 #Gen 17,17 #Mt 13,17-18 #Lc 17,22 #1,1 #8,24 #10,31.39 #Lc 4,29-30

Currently Selected:

Ioan 8: VBRC2020

Highlight

Copy