Proverbe 10
10
II. PRIMA CULEGERE A LUI SOLOMÓN#10,1 A doua parte a Cărții Proverbelor (10,1–22,16) îi este atribuită lui Solomòn și constituie partea cea mai veche a cărții. Din punct de vedere stilistic, această colecție este caracterizată de faptul că fiecare proverb este format dintr-un distih în paralelism antitetic (în special în cap. 10–15) sau sinonimic (în special în cap. 16–22). Din punct de vedere al conținutului, proverbele din această colecție stabilesc norme de comportament individual și social, conforme cu învățătura morală a religiei iahviste sau, de cele mai multe ori, inspirându-se din rațiunea dreaptă, conformă cu experiența cotidiană a vieții.
Înțeleptul și nesimțitul
1Proverbele lui Solomón.
Fiul înțelept#10,1 Înțelepciunea este considerată aici în sensul cel mai generic, de onestitate morală și abilitate umană. Prima este educată de părinți în ambientul familial în anii adolescenței și ai tinereții; a doua constă, mai mult decât în calitățile extraordinare ale fiului, în angajarea și bunăvoința acestuia de a lucra în ambientul propriilor activități familiale și sociale. Este aici viziunea unei familii ebraice din timpurile străvechi, care așteaptă împlinirea de la afacerile proprii și dorește să realizeze ceea ce religia promite. îi face bucurie tatălui, iar fiul nesimțit este chinul mamei sale.
2Comorile nelegiuite#10,2 Sau „comorile vinovate”. Este vorba de comorile dobândite în mod necinstit (cf. Prov 1,11-19). Nu este vorba numai despre bogății în sens de bani, ci de tot ceea ce omul poate să dobândească și să posede (cf. Prov 1,13). nu folosesc,
dar dreptatea#10,2 Dreptatea constă în a trăi conform legii Domnului (cf. Prov 2,1-9). În timpurile mai recente ale înțelepciunii ebraice, dreptatea care eliberează de moarte este pomana făcută celui sărac (cf. Dan 4,27; Tob 4,10; 12,9; Sir 3,30; 29,12). Dar, probabil, aici nu este încă această afirmație despre valoarea bogăției. scapă de la moarte.
3Domnul nu înfometează sufletul celui drept, dar pofta#10,3 Adică dorința nestăvilită, cum era aceea a bogatului nelegiuit din Evanghelie (cf. Lc 12,16-21). Ideea se întâlnește și în Cântarea Ànei (cf. 1Sam 2,5.7) și cea a sfintei Fecioare Maria (cf. Lc 1,52). celor răi o risipește.
4Cel care lucrează cu o mână leneșă
[devine] sărac,
dar mâna celor harnici îmbogățește#10,4 Sensul proverbului este că, dacă Dumnezeu are grijă de cele materiale ale celui drept, este adevărat că și necesarul pentru viață și însăși bogăția depind și de abilitatea omului însuși. Într-o lume atât de religioasă precum cea în care se mișcă gândirea autorului, acest apel la activitatea umană demonstrează o viziune realistă cu privire la existența omului..
5Cel care adună vara este un om prudent, dar cine doarme în timpul secerișului
este un om de rușine#10,5 LXX are: „Va scăpa de arșiță fiul cuminte, dar fiul nelegiuit va fi ars de vânt la seceriș”..
6Binecuvântările sunt asupra capului
celui drept,
dar gura celor vinovați o acoperă violența.
7Memoria celui drept este spre binecuvântare,
dar numele celor vinovați se pierde#10,7 Lit.: „putrezește”. Soarta celui drept și a celui nelegiuit continuă și după moarte pe aceeași linie. Memoria celui drept lasă o amintire durabilă și binecuvântată după moarte, pe când numele celor nelegiuiți se pierde și nimeni nu-și mai aduce aminte (cf. Iob 18,17; Ps 9,6; 34,17; 109,15)..
8Cel înțelept cu inima primește poruncile, dar cel nebun cu buzele se ruinează.
9Cel care umblă în integritate umblă
în siguranță,
iar cel care-și strâmbă căile este făcut cunoscut.
10Cel care clipește din ochi aduce suferință,
dar cel nebun cu buzele se ruinează#10,10 În societatea umană, familială, socială și la orice alt nivel, sunt două categorii de oameni: cei care, din interes, din răutate sau din inconștiență, nu spun ceea ce gândesc și cei care simt însă datoria de a interveni pentru a aproba sau dezaproba, după cum un lucru sau o situație sunt considerate bune sau rele. Primii dăunează binelui comun, în timp ce a doua categorie contribuie la binele general. „Cel care clipește cu ochii” sugerează un gest de înțelegere între cei care urmăresc același scop, chiar dacă acesta este rău (cf. Prov 6,13; Sir 27,22)..
11Gura celui drept este izvor de viață, dar gura celor vinovați o acoperă violența.
12Ura stârnește certuri,
dar iubirea acoperă orice vinovăție.
13Pe buzele celui priceput se găsește înțelepciune,
dar nuiaua e pentru spatele celui sărac cu inima.
14Cei înțelepți păstrează cunoașterea, dar gura celui nebun apropie distrugerea.
15Averea celor bogați este cetatea lor întărită, dar distrugerea celor săraci e sărăcirea lor#10,15 Antiteza este perfectă: bogățiile sunt un mijloc de salvare pentru cel care le posedă, la fel cum sărăcia este cauză de ruinare pentru cel care este necăjit. Proverbul se pare că vrea să facă să se înțeleagă care este valoarea bogăției: ea dă omului siguranța vieții pe care o ia în schimb sărăcia. Tema este frecventă (cf. Prov 11,4; 13,8; 14,20 etc.)..
16Faptele celui drept sunt spre viață, dar venitul celui vinovat e spre păcat.
17Cel care păzește disciplina
este pe calea vieții,
iar cel care părăsește mustrarea rătăcește.
18Cel care acoperă ura are buze mincinoase, iar cine scoate zvonuri rele este nesimțit.
19În mulțimea vorbelor nu lipsește vinovăția, dar cel care-și ține buzele este prudent.
20Argint ales este limba celui drept,
dar inima celor vinovați e puțin lucru.
21Buzele celui drept păstoresc pe mulți,
dar cei nebuni mor în sărăcia inimii.
22Binecuvântarea Domnului,
ea îmbogățește
și el nu adaugă nicio tristețe la ea.
23Este o bucurie pentru cel nesimțit
să facă planuri [rele],
dar înțelepciunea e pentru omul care înțelege.
24De ceea ce se teme cel vinovat,
aceea vine asupra lui,
dar celor drepți li se împlinește#10,24 Lit.: „li se dă”. dorința.
25Așa cum trece vijelia,
așa nu mai este cel vinovat,
dar cel drept rămâne întemeiat veșnic.
26Cum sunt oțetul pentru dinți
și fumul pentru ochi,
așa este leneșul pentru cel care-l trimite.
27Teama de Domnul adaugă zile,
dar anii celor vinovați sunt scurtați.
28Așteptarea celor drepți este bucurie,
dar speranța celor vinovați piere.
29Fortăreață pentru cel integru
este calea Domnului
și distrugere
pentru cei care înfăptuiesc nelegiuirea.
30Cel drept niciodată nu se va clătina, dar cei vinovați nu vor locui pământul.
31Gura celui drept rodește înțelepciune, dar limba celor perverși este tăiată.
32Buzele celui drept cunosc plăcerea, dar gura celor vinovați, cele perverse. #25,1 #15,20; 17,25; 19,13 #11,4; 12,28 #6,10; 24,33 #10,7.22; 11,11 #10,11 #10,10 #6,13 #10,8 #13,14; 14,27 #10,6 #19,29; 26,3 #13,3; 18,7 #18,11 #1,8; 6,23 #12,1; 13,18; 15,5.32 #13,3; 17,27; Iac 3,8 #Qoh 2,25 #2,14 #6,6 #26,6 #3,2 #11,17; Iob 8,13; Ps 112,10 #2,21-22 #Ps 37,30
Currently Selected:
Proverbe 10: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași