Proverbe 8
8
Invitația înțelepciunii la ascultare#8,0 Întregul capitol din Prov 8,1-36 constituie o lungă pericopă ce are în centru prezentarea solemnă pe care înțelepciunea o face despre sine (v. 12-31). Acest discurs este precedat de o invitație la a asculta înțelepciunea (v. 1-11) și este urmat de concluzia de a accepta cu docilitate învățăturile înțelepciunii, datorită importanței lor (v. 32-36). Așadar, este un fragment de cea mai mare importanță, atât pentru forma, cât și pentru conținutul său. El permite să se pătrundă în interiorul școlilor ebraice de înțelepciune, pentru a cunoaște în profunzime raporturile maeștrilor înțelepciunii cu înțelepciunea însăși, ai cărei mesageri autentici se considerau. Capitolul presupune o reflecție nouă cu privire la înțelepciune. Nu este nici „înțelepciunea-profetesă” din Prov 1,20, nici înțelepciunea-lege din Sir 24. Ea este cel mai aproape de Înț 7, situată clar în sfera acțiunii divine creatoare și anticipă, mai degrabă, In 1.
1Oare nu strigă înțelepciunea
și nu-și înalță înțelegerea glasul?
2Ea se așază pe vârful înălțimilor,
de-a lungul drumurilor și printre poteci.
3Strigă lângă porți, la intrarea#8,3 Lit.: „la gura”. cetății,
la accesul intrărilor#8,3 Lit.: „deschizăturilor”..
4Către voi, oameni#8,4 Către toți oamenii, fără nicio delimitare, către toate clasele sociale (Prov 1,2-5)., strig și glasul meu este pentru fiii oamenilor.
5Înțelegeți, voi, nepricepuților, istețimea și voi, nesimțiților, deveniți pricepuți la inimă!
6Ascultați, căci voi spune [lucruri] nobile și buzele mi se deschid pentru cele drepte!
7Căci cerul gurii mele murmură adevărul#8,7 Nu este vorba de adevăruri speculative, ci practice, în scopul corectitudinii trăirii vieții, asemenea legii înseși a lui Yhwh (cf. Ps 19,8). și lucru abominábil
este vinovăția pentru buzele mele.
8În dreptate sunt toate cuvintele gurii mele, nu este în ele [nimic] întortocheat și strâmb.
9Toate sunt curate pentru cel care pricepe, sunt drepte pentru cei care au găsit cunoașterea.
10Primiți disciplina mea, și nu argintul,
cunoașterea, mai degrabă decât aurul ales.
11Căci înțelepciunea este mai bună
decât coralii
și toate dorințele nu sunt egale cu ea.
Înțelepciunea își face elogiul#8,12 Mai mult decât un elogiu, în prima parte a discursului său, înțelepciunea enumeră bunurile pe care le oferă acelora care îi urmează învățăturile: virtuțile umane, a căror posedare le asigură oamenilor succesul în viață (v. 12-14); asistența guvernanților (v. 15-16), care, ascultând de învățăturile înțelepciunii, au certitudinea unei guvernări corecte; în sfârșit, toți cei care o iubesc devin posesori ai bunurilor materiale ce le oferă fericire în viață (v. 17-21).
Înțelepciunea și regii
12Eu, înțelepciunea, locuiesc cu istețimea și am aflat cunoașterea chibzuinței.
13Teama de Domnul înseamnă a urî răul; eu urăsc mândria, trufia, calea rea
și gura perversă.
14Ale mele sunt sfatul și planul,
eu sunt priceperea, a mea este forța#8,14 Sunt trei dintre cele șapte daruri pe care Duhul Domnului le revarsă asupra regelui mesianic (cf. Is 11,2). Aici înțelepciunea și le atribuie sieși, ca fiind calități proprii pe care le distribuie discipolilor săi..
15Prin mine domnesc regii
și cei care conduc hotărăsc dreptatea.
16Prin mine conduc conducătorii,
nobilii și toți judecătorii dreptății.
17Eu îi iubesc pe cei care mă iubesc
și cei care mă caută mă găsesc.
18Bogăția și onoarea sunt cu mine,
averea trainică și dreptatea.
19Roadele mele sunt mai bune
decât aurul, decât aurul fin,
și veniturile mele sunt mai de ales
decât argintul.
20Eu umblu pe calea dreptății,
în mijlocul cărărilor judecății,
21ca să aibă moștenire cei care mă iubesc și eu să le umplu vistieriile#8,21 LXX are: „Ca să împart avere celor ce mă iubesc și vistieriile să le umplu de bunuri. 21a Chiar dacă vă povestesc ce se întâmplă zi de zi, îmi voi aminti să le înșir și pe cele din veac”..
Înțelepciunea și creația
22Domnul m-a creat#8,22 Termenul ebraic folosit aici a fost tradus de LXX cu „m-a creat”. Traducerea „m-a cumpărat, m-a dobândit” – care ar fi traducerea literală a TM – sau „m-a posedat” (Àquila, S+mmacus si Teodotiòn) a fost reluată și de Vg, probabil pentru a combate erezia lui Àrius, care considera Cuvântul (identificat cu înțelepciunea) o creatură. ca început al căii sale,
înaintea faptelor sale de odinioară#8,22 Ideea unei înțelepciuni personificate, simplu artificiu literar în Prov 14,1, s-a dezvoltat în Israèl după exil, atunci când politeismul nu mai constituia o amenințare pentru religia adevărată. Dacă în Iob 28 și în Bar 3,9–4,4 înțelepciunea apare ca un lucru, ca un bun de dorit, extern față de Dumnezeu și față de om, în Proverbe (1,20-33; 3,16-19; 8–9), este prezentată ca o persoană. Aici, ea însăși își revelează originea (generată înaintea oricărei creaturi, v. 22-26), partea activă pe care a avut-o în creație (v. 27-30) și misiunea pe care trebuie să o desfășoare pe lângă oameni pentru a-i conduce la Dumnezeu (v. 31.35.36). Ben Siràh va dezvolta și mai mult această doctrină (Sir 1,1-10 face apel la Iob 28; dar Sir 4,11-19; 14,20–15,10 și, mai ales, 24,1-29 sunt prelungirea din Prov 8). Totuși, în toate textele în care înțelepciunea este personificată, la fel ca și cuvântul și duhul, este dificil a deosebi între ceea ce este artificiu poetic, expresie a concepțiilor vechi religioase și intuiții ale noilor revelații. În sfârșit, Înț 7,22–8,1 dă impresia că „revărsarea gloriei lui Dumnezeu” participă la natura divină, însă termenii abstracți care o descriu convin atât unui atribut divin, cât și unei ipostaze distincte. Doctrina despre înțelepciune, abia schițată în Vechiul Testament, va fi reluată în Noul Testament, care va realiza un progres nou și decisiv aplicând-o persoanei lui Cristos. Isus este prezentat ca înțelepciune și înțelepciunea lui Dumnezeu (Mt 11,19 și par.; Lc 11,49; cf. Mt 23,34-36; 1Cor 1,24-30); la fel ca înțelepciunea, Cristos participă la creație și la păstrarea lumii (Col 1,16-17). Îl protejează pe Israèl (1Cor 10,4; cf. Înț 10,17-18). În sfârșit, Prologul din Ioan îi atribuie Cuvântului multe trăsături ale înțelepciunii creatoare și toată Evanghelia după sfântul Ioan îl prezintă pe Cristos ca înțelepciunea lui Dumnezeu (In 6,35). Acest lucru explică faptul că tradiția creștină, începând de la sfântul Iustin, a recunoscut înțelepciunea din Vechiul Testament ca tip al lui Cristos. În sens adaptat, liturgia a aplicat Prov 8,22 șu Fecioarei Maria, colaboratoare a Răscumpărătorului, așa cum înțelepciunea este a Creatorului..
23Din veșnicie#8,23 În sine, expresia indică un timp foarte îndepărtat în trecut. am fost formată#8,23 Cuvântul ebraic ar putea fi tradus și cu „am primit învestitura” sau „am fost răspândită” (cf. Înț 7,25).,
de la început, înaintea pământului#8,23 Se precizează astfel mai bine că și înțelepciunea este o operă a creației și a avut început împreună cu celelalte creaturi, spre deosebire de Lògosul din Ioan (cf. In 1,1), care deja era atunci când Dumnezeu a început creația..
24Când nu erau abisurile#8,24 Este abisul primordial pe care se sprijină pământul și calota cerurilor (cf. Gen 1,2). În ebraică, termenul este la plural, pentru că este vorba de masele mari de apă, mări și fluvii, incluzând și oceanul subteran din care izvorăsc apele (cf. Prov 3,20). eu am fost născută,
când nu erau izvoarele pline#8,24 Lit.: „grele”. de apă.
25Înainte să fie fondați munții#8,25 A doua lucrare luată ca termen de comparație cu înțelepciunea sunt munții, datorită solidității și maiestuozității lor (cf. Gen 49,26; Dt 33,15). Aici, totuși, se pare că este prezentă ideea cosmică veche după care munții erau coloane solide grandioase, plantate în abis și pe care stătea pământul (cf. Iob 38,6; Ps 24,2).,
înaintea colinelor am fost născută.
26Când încă nu făcuse pământul
și câmpiile#8,26 Cei doi termeni indică totalitatea cosmosului pământesc, excluzând apele.,
nici cele dintâi pulberi ale lumii,
27când a stabilit cerurile, eu eram acolo;
când a stabilit bolta deasupra abisului,
28când a întărit norii deasupra
și când a fixat izvoarele abisului,
29când a pus mării o limită
ca apele să nu treacă peste porunca#8,29 Lit.: „gura lui”. lui,
când a hotărât temeliile pământului,
30eu eram lângă el de încredere#8,30 Cuvântul ebraic „ʾāmôn” este foarte rar. Sensul de „arhitect, meșteșugar, artist” este atestat de Ier 52,15; Ct 7,2 și este confirmat de LXX. Astfel, înțelepciunea este considerată colaboratoare a Creatorului (cf. Înț 7,22). O altă traducere întâlnită des, fundamentată pe o corectură ușoară a textului, înțelege aici „preferata, discipolul fidel al Creatorului”. Sensul ales în traducerea de față se bazează pe semnificația rădăcinii „ʾmn”, care înseamnă „a crede, a fi stabil, a fi de încredere”.,
preferată zi de zi#8,30 Adică în fiecare dintre zilele creației, după Gen 1.,
bucurându-mă înaintea lui tot timpul.
31Mă bucuram pe rotocolul pământului și preferința mea erau fiii oamenilor.
Îndemnul înțelepciunii
32Acum, fiilor, ascultați-mă,
căci fericiți sunt cei care păzesc căile mele!
33Ascultați disciplina și veți fi înțelepți!
Nu o neglijați!
34Fericit este omul care mă ascultă
veghind la porțile mele#8,34 Este o prefigurare a parabolei evanghelice a celor zece fecioare (Mt 25,1-13). zi de zi
și observând ușorii intrărilor mele#8,34 Nu pentru a face de pază la casa înțelepciunii (cf. v. 18), ci pentru a o frecventa cu asiduitate..
35Cel care mă găsește găsește viața
și capătă favoare de la Domnul.
36Dar cel care păcătuiește împotriva mea
își tratează cu violență sufletul,
iar toți cei care mă urăsc iubesc moartea. #1,20-33 #1,20; In 7,37 #1,8 #3,14; 16,16 #3,15 #Înț 7,22–8,1 #1,7 #11,2; 15,25 #Is 11,2-3 #Sir 10,4; Înț 9,10-12 #Înț 6,12 #3,16 #2,4 #3,19-20; Ap 3,14 #Gen 1,1; In 1,1 #3,20; 8,28 #Iob 38,8-11 #Bar 3,38 #Sir 14,20 #11,1.20; 12,2.11
Currently Selected:
Proverbe 8: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Proverbe 8
8
Invitația înțelepciunii la ascultare#8,0 Întregul capitol din Prov 8,1-36 constituie o lungă pericopă ce are în centru prezentarea solemnă pe care înțelepciunea o face despre sine (v. 12-31). Acest discurs este precedat de o invitație la a asculta înțelepciunea (v. 1-11) și este urmat de concluzia de a accepta cu docilitate învățăturile înțelepciunii, datorită importanței lor (v. 32-36). Așadar, este un fragment de cea mai mare importanță, atât pentru forma, cât și pentru conținutul său. El permite să se pătrundă în interiorul școlilor ebraice de înțelepciune, pentru a cunoaște în profunzime raporturile maeștrilor înțelepciunii cu înțelepciunea însăși, ai cărei mesageri autentici se considerau. Capitolul presupune o reflecție nouă cu privire la înțelepciune. Nu este nici „înțelepciunea-profetesă” din Prov 1,20, nici înțelepciunea-lege din Sir 24. Ea este cel mai aproape de Înț 7, situată clar în sfera acțiunii divine creatoare și anticipă, mai degrabă, In 1.
1Oare nu strigă înțelepciunea
și nu-și înalță înțelegerea glasul?
2Ea se așază pe vârful înălțimilor,
de-a lungul drumurilor și printre poteci.
3Strigă lângă porți, la intrarea#8,3 Lit.: „la gura”. cetății,
la accesul intrărilor#8,3 Lit.: „deschizăturilor”..
4Către voi, oameni#8,4 Către toți oamenii, fără nicio delimitare, către toate clasele sociale (Prov 1,2-5)., strig și glasul meu este pentru fiii oamenilor.
5Înțelegeți, voi, nepricepuților, istețimea și voi, nesimțiților, deveniți pricepuți la inimă!
6Ascultați, căci voi spune [lucruri] nobile și buzele mi se deschid pentru cele drepte!
7Căci cerul gurii mele murmură adevărul#8,7 Nu este vorba de adevăruri speculative, ci practice, în scopul corectitudinii trăirii vieții, asemenea legii înseși a lui Yhwh (cf. Ps 19,8). și lucru abominábil
este vinovăția pentru buzele mele.
8În dreptate sunt toate cuvintele gurii mele, nu este în ele [nimic] întortocheat și strâmb.
9Toate sunt curate pentru cel care pricepe, sunt drepte pentru cei care au găsit cunoașterea.
10Primiți disciplina mea, și nu argintul,
cunoașterea, mai degrabă decât aurul ales.
11Căci înțelepciunea este mai bună
decât coralii
și toate dorințele nu sunt egale cu ea.
Înțelepciunea își face elogiul#8,12 Mai mult decât un elogiu, în prima parte a discursului său, înțelepciunea enumeră bunurile pe care le oferă acelora care îi urmează învățăturile: virtuțile umane, a căror posedare le asigură oamenilor succesul în viață (v. 12-14); asistența guvernanților (v. 15-16), care, ascultând de învățăturile înțelepciunii, au certitudinea unei guvernări corecte; în sfârșit, toți cei care o iubesc devin posesori ai bunurilor materiale ce le oferă fericire în viață (v. 17-21).
Înțelepciunea și regii
12Eu, înțelepciunea, locuiesc cu istețimea și am aflat cunoașterea chibzuinței.
13Teama de Domnul înseamnă a urî răul; eu urăsc mândria, trufia, calea rea
și gura perversă.
14Ale mele sunt sfatul și planul,
eu sunt priceperea, a mea este forța#8,14 Sunt trei dintre cele șapte daruri pe care Duhul Domnului le revarsă asupra regelui mesianic (cf. Is 11,2). Aici înțelepciunea și le atribuie sieși, ca fiind calități proprii pe care le distribuie discipolilor săi..
15Prin mine domnesc regii
și cei care conduc hotărăsc dreptatea.
16Prin mine conduc conducătorii,
nobilii și toți judecătorii dreptății.
17Eu îi iubesc pe cei care mă iubesc
și cei care mă caută mă găsesc.
18Bogăția și onoarea sunt cu mine,
averea trainică și dreptatea.
19Roadele mele sunt mai bune
decât aurul, decât aurul fin,
și veniturile mele sunt mai de ales
decât argintul.
20Eu umblu pe calea dreptății,
în mijlocul cărărilor judecății,
21ca să aibă moștenire cei care mă iubesc și eu să le umplu vistieriile#8,21 LXX are: „Ca să împart avere celor ce mă iubesc și vistieriile să le umplu de bunuri. 21a Chiar dacă vă povestesc ce se întâmplă zi de zi, îmi voi aminti să le înșir și pe cele din veac”..
Înțelepciunea și creația
22Domnul m-a creat#8,22 Termenul ebraic folosit aici a fost tradus de LXX cu „m-a creat”. Traducerea „m-a cumpărat, m-a dobândit” – care ar fi traducerea literală a TM – sau „m-a posedat” (Àquila, S+mmacus si Teodotiòn) a fost reluată și de Vg, probabil pentru a combate erezia lui Àrius, care considera Cuvântul (identificat cu înțelepciunea) o creatură. ca început al căii sale,
înaintea faptelor sale de odinioară#8,22 Ideea unei înțelepciuni personificate, simplu artificiu literar în Prov 14,1, s-a dezvoltat în Israèl după exil, atunci când politeismul nu mai constituia o amenințare pentru religia adevărată. Dacă în Iob 28 și în Bar 3,9–4,4 înțelepciunea apare ca un lucru, ca un bun de dorit, extern față de Dumnezeu și față de om, în Proverbe (1,20-33; 3,16-19; 8–9), este prezentată ca o persoană. Aici, ea însăși își revelează originea (generată înaintea oricărei creaturi, v. 22-26), partea activă pe care a avut-o în creație (v. 27-30) și misiunea pe care trebuie să o desfășoare pe lângă oameni pentru a-i conduce la Dumnezeu (v. 31.35.36). Ben Siràh va dezvolta și mai mult această doctrină (Sir 1,1-10 face apel la Iob 28; dar Sir 4,11-19; 14,20–15,10 și, mai ales, 24,1-29 sunt prelungirea din Prov 8). Totuși, în toate textele în care înțelepciunea este personificată, la fel ca și cuvântul și duhul, este dificil a deosebi între ceea ce este artificiu poetic, expresie a concepțiilor vechi religioase și intuiții ale noilor revelații. În sfârșit, Înț 7,22–8,1 dă impresia că „revărsarea gloriei lui Dumnezeu” participă la natura divină, însă termenii abstracți care o descriu convin atât unui atribut divin, cât și unei ipostaze distincte. Doctrina despre înțelepciune, abia schițată în Vechiul Testament, va fi reluată în Noul Testament, care va realiza un progres nou și decisiv aplicând-o persoanei lui Cristos. Isus este prezentat ca înțelepciune și înțelepciunea lui Dumnezeu (Mt 11,19 și par.; Lc 11,49; cf. Mt 23,34-36; 1Cor 1,24-30); la fel ca înțelepciunea, Cristos participă la creație și la păstrarea lumii (Col 1,16-17). Îl protejează pe Israèl (1Cor 10,4; cf. Înț 10,17-18). În sfârșit, Prologul din Ioan îi atribuie Cuvântului multe trăsături ale înțelepciunii creatoare și toată Evanghelia după sfântul Ioan îl prezintă pe Cristos ca înțelepciunea lui Dumnezeu (In 6,35). Acest lucru explică faptul că tradiția creștină, începând de la sfântul Iustin, a recunoscut înțelepciunea din Vechiul Testament ca tip al lui Cristos. În sens adaptat, liturgia a aplicat Prov 8,22 șu Fecioarei Maria, colaboratoare a Răscumpărătorului, așa cum înțelepciunea este a Creatorului..
23Din veșnicie#8,23 În sine, expresia indică un timp foarte îndepărtat în trecut. am fost formată#8,23 Cuvântul ebraic ar putea fi tradus și cu „am primit învestitura” sau „am fost răspândită” (cf. Înț 7,25).,
de la început, înaintea pământului#8,23 Se precizează astfel mai bine că și înțelepciunea este o operă a creației și a avut început împreună cu celelalte creaturi, spre deosebire de Lògosul din Ioan (cf. In 1,1), care deja era atunci când Dumnezeu a început creația..
24Când nu erau abisurile#8,24 Este abisul primordial pe care se sprijină pământul și calota cerurilor (cf. Gen 1,2). În ebraică, termenul este la plural, pentru că este vorba de masele mari de apă, mări și fluvii, incluzând și oceanul subteran din care izvorăsc apele (cf. Prov 3,20). eu am fost născută,
când nu erau izvoarele pline#8,24 Lit.: „grele”. de apă.
25Înainte să fie fondați munții#8,25 A doua lucrare luată ca termen de comparație cu înțelepciunea sunt munții, datorită solidității și maiestuozității lor (cf. Gen 49,26; Dt 33,15). Aici, totuși, se pare că este prezentă ideea cosmică veche după care munții erau coloane solide grandioase, plantate în abis și pe care stătea pământul (cf. Iob 38,6; Ps 24,2).,
înaintea colinelor am fost născută.
26Când încă nu făcuse pământul
și câmpiile#8,26 Cei doi termeni indică totalitatea cosmosului pământesc, excluzând apele.,
nici cele dintâi pulberi ale lumii,
27când a stabilit cerurile, eu eram acolo;
când a stabilit bolta deasupra abisului,
28când a întărit norii deasupra
și când a fixat izvoarele abisului,
29când a pus mării o limită
ca apele să nu treacă peste porunca#8,29 Lit.: „gura lui”. lui,
când a hotărât temeliile pământului,
30eu eram lângă el de încredere#8,30 Cuvântul ebraic „ʾāmôn” este foarte rar. Sensul de „arhitect, meșteșugar, artist” este atestat de Ier 52,15; Ct 7,2 și este confirmat de LXX. Astfel, înțelepciunea este considerată colaboratoare a Creatorului (cf. Înț 7,22). O altă traducere întâlnită des, fundamentată pe o corectură ușoară a textului, înțelege aici „preferata, discipolul fidel al Creatorului”. Sensul ales în traducerea de față se bazează pe semnificația rădăcinii „ʾmn”, care înseamnă „a crede, a fi stabil, a fi de încredere”.,
preferată zi de zi#8,30 Adică în fiecare dintre zilele creației, după Gen 1.,
bucurându-mă înaintea lui tot timpul.
31Mă bucuram pe rotocolul pământului și preferința mea erau fiii oamenilor.
Îndemnul înțelepciunii
32Acum, fiilor, ascultați-mă,
căci fericiți sunt cei care păzesc căile mele!
33Ascultați disciplina și veți fi înțelepți!
Nu o neglijați!
34Fericit este omul care mă ascultă
veghind la porțile mele#8,34 Este o prefigurare a parabolei evanghelice a celor zece fecioare (Mt 25,1-13). zi de zi
și observând ușorii intrărilor mele#8,34 Nu pentru a face de pază la casa înțelepciunii (cf. v. 18), ci pentru a o frecventa cu asiduitate..
35Cel care mă găsește găsește viața
și capătă favoare de la Domnul.
36Dar cel care păcătuiește împotriva mea
își tratează cu violență sufletul,
iar toți cei care mă urăsc iubesc moartea. #1,20-33 #1,20; In 7,37 #1,8 #3,14; 16,16 #3,15 #Înț 7,22–8,1 #1,7 #11,2; 15,25 #Is 11,2-3 #Sir 10,4; Înț 9,10-12 #Înț 6,12 #3,16 #2,4 #3,19-20; Ap 3,14 #Gen 1,1; In 1,1 #3,20; 8,28 #Iob 38,8-11 #Bar 3,38 #Sir 14,20 #11,1.20; 12,2.11
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași