Ioan 12

Ungerea cu mir, în Betania

1Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi. 2I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3Atunci Maria, luând o litră#Măsură echivalentă cu 327 grame. de parfum de nard, de mare preţ, I-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului. 4Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care avea să-L trădeze, a spus: 5„De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, iar banii să fie daţi săracilor?” 6Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea. 7Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.”

9O mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi s-au dus nu numai pentru Iisus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10Marii preoţi au hotărât să îl omoare şi pe Lazăr, 11pentru că din cauza Lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

12În ziua următoare mulţimea cea mare care venise la sărbătoare, când a auzit că Iisus vine în Ierusalim, 13au luat ramuri de palmier, au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau:

Osana!

Binecuvântat e cel care vine în Numele Domnului,

Împăratul lui Israel!

14Iisus a găsit un măgăruş şi s-a suit pe el, după cum stă scris:

15 Nu te teme, fiica Sionului!

Iată, Împăratul tău vine

şezând pe mânzul asinei!

16Ucenicii Lui nu au înţeles la început, dar când Iisus a fost preamărit, atunci şi-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El şi că acestea au fost făcute pentru El. 17Aşadar, mulţimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie. 18De aceea I-a ieşit în întâmpinare mulţimea, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu izbândiţi nimic? Iată că lumea a mers după El!”

Preamărirea Fiului Omului

20Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci. 21Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Iisus.” 22Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus. 23Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. 24Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică. 26Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.

Iisus vorbeşte despre moartea sa

27Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta. 28Tată, preamăreşte Numele Tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am preamărit şi îl voi mai preamări.” 29Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.” 30Iisus a răspuns: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum este judecata lumii, acum va fi aruncat afară stăpânitorul lumii acesteia. 32Şi Eu, când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine.” 33Şi spunea aceasta arătând în ce fel avea să moară. 34Mulţimea I-a răspuns deci: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35Aşadar Iisus le-a răspuns: „Încă puţină vreme Lumina mai este printre voi. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Iar cel care umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii.”

Necredinţa iudeilor

Iisus a spus acestea şi, după ce a plecat, s-a ascuns de ei. 37Deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a spus:

Doamne, cine a crezut vestirea noastră?

Şi braţul Domnului cui i s-a dezvăluit?

39De aceea nu puteau crede, fiindcă tot Isaia spune:

40 Le-a orbit ochii

şi le-a împietrit inima

ca nu cumva să vadă cu ochii

şi să priceapă cu inima, să se întoarcă

şi să îi vindec.

41Acestea le-a spus Isaia pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. 42Cu toate acestea, au crezut în El şi multe dintre căpetenii, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie alungaţi din sinagogă, 43fiindcă au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

44Iisus a strigat: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M-a trimis. 45Şi cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M-a trimis. 46Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are de cine să fie judecat: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua din urmă. 49Fiindcă Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. 50Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar ceea ce spun Eu, spun după cum mi-a spus Tatăl.”

Currently Selected:

Ioan 12: BINT09

Highlight

Copy