Ioan 4

Samariteanca

1Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează#Cap. 3:22,26. mai mulți ucenici decât Ioan. 2Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe#Gen. 33:19; 48:22. Ios. 24:32. care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. 9Femeia samariteancă I-a zis: „Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii#2 Împ. 17:24. Luca 9:52,53. Fapte 10:28., în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă#Is. 12:3; 44:3. Ier. 2:13. Zah. 13:1; 14:8. vie.” 11„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” 13Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14Dar oricui#Cap. 6:35,58. va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se#Cap. 7:38. va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” 15„Doamne”, I-a zis#Cap. 6:34; 17:2,3. Rom. 6:23. 1 Ioan 5:20. femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” 16„Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.” 17Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19„Doamne”, I-a zis femeia, „văd#Luca 7:16; 24:19. Cap. 6:14; 7:40. că ești proroc. 20Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta#Jud. 9:7.; și voi ziceți că în Ierusalim#Deut. 12:5,11. 1 Împ. 9:3. 2 Cron. 7:12. este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când#Mal. 1:11. 1 Tim. 2:8. nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ce#2 Împ. 17:29. nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci#Is. 2:3. Luca 24:47. Rom. 9:4,5. mântuirea vine de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh#Filip. 3:3. și#Cap. 1:17. în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. 24Dumnezeu#2 Cor. 3:17. este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” 25„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne#Vers. 29. spună toate lucrurile.” 26Isus i-a zis: „Eu#Mat. 26:63,64. Marcu 14:61,62. Cap. 9:37., cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Trezirea din Samaria

27Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: 29„Veniți de vedeți un om care mi-a spus#Vers. 25. tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!” 32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” 33Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34Isus le-a zis: „Mâncarea#Iov 23:12. Cap. 6:38; 17:4; 19:30. Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care#Mat. 9:37. Luca 10:2. sunt albe acum, gata pentru seceriș. 36Cine#Dan. 12:3. seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. 37Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’ 38Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” 39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina#Vers. 29. mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” 40Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine#Cap. 17:8. 1 Ioan 4:14. și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc

43După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44Căci#Mat. 13:57. Marcu 6:1. Luca 4:24. El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria#Cap. 2:23; 3:2. sa. 45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci#Deut. 16:16. fuseseră și ei la praznic. 46Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde#Cap. 2:1,11. prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48Isus i-a zis: „Dacă#1 Cor. 1:22. nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.” 50„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.” 53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui. 54Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Currently Selected:

Ioan 4: VDC

Highlight

Copy