Isaia 37
37
1Și s-a întâmplat, când împăratul Ezechia a auzit aceasta, că și-a sfâșiat hainele și s-a acoperit cu pânză de sac și a intrat în casa DOMNULUI.
2Și a trimis pe Eliachim, care era peste casă și pe Șebna, scribul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu pânză de sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoț.
3Și ei i-au spus: Astfel spune Ezechia: Această zi este o zi de tulburare și de mustrare și de blasfemie, deoarece copiii au ajuns la naștere și nu este putere pentru a naște.
4Poate că DOMNUL Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu; și va mustra cuvintele pe care DOMNUL Dumnezeul tău le-a auzit; de aceea înalță rugăciunea ta pentru rămășița care a rămas.
5Astfel servitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia.
6Și Isaia le-a spus: Astfel să spuneți stăpânului vostru: Astfel spune DOMNUL: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care servitorii împăratului Asiriei m-au blasfemiat.
7Iată, voi trimite o pufnire peste el și va auzi un zvon și se va întoarce în țara sa; și îl voi face să cadă prin sabie în țara sa.
8Astfel, Rabșache s-a întors și l-a găsit pe împăratul Asiriei războindu-se împotriva Libnei, pentru că auzise că plecase din Lachis.
9Și a auzit spunând referitor la Tirhaca, împăratul Etiopiei: A ieșit să facă război cu tine. Și când a auzit, a trimis mesageri la Ezechia, spunând:
10Astfel să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând: Să nu te înșele Dumnezeul tău în care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, distrugându-le în întregime; și vei fi tu scăpat?
12I-au scăpat dumnezeii națiunilor pe cei pe care i-au nimicit părinții mei, precum Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului care erau în Telasar?
13Unde este împăratul Hamatului și împăratul Arpadului și împăratul cetății lui Sefarvaim, Henei și Ivei?
14Și Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit-o; și Ezechia s-a urcat la casa DOMNULUI și a întins-o înaintea DOMNULUI.
15Și Ezechia s-a rugat către DOMNUL, spunând:
16DOAMNE al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, tu care locuiești între heruvimi, tu, numai tu, ești Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului, tu ai făcut cerul și pământul.
17Pleacă-ți urechea, DOAMNE, și ascultă; deschide-ți ochii, DOAMNE, și vezi, și ascultă toate cuvintele lui Sanherib, care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.
18În adevăr, DOAMNE, împărații Asiriei au risipit toate națiunile și țările lor,
19Și au aruncat dumnezeii lor în foc, fiindcă ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn și piatră, de aceea i-au nimicit.
20Acum, DOAMNE Dumnezeul nostru, salvează-ne din mâna lui, ca să cunoască toate împărățiile pământului că tu, numai tu ești DOMNUL.
21Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Pentru că te-ai rugat către mine împotriva lui Sanherib, împăratul Asiriei,
22Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a disprețuit și a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului și-a scuturat capul spre tine.
23Pe cine ai ocărât și ai blasfemiat tu? Și împotriva cui ți-ai înălțat vocea și ți-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui Sfânt al lui Israel.
24Prin servitorii tăi ai ocărât pe Domnul și ai spus: Prin mulțimea carelor mele m-am urcat pe înălțimea munților, pe coastele Libanului; și voi reteza cedrii înalți ai acestuia și brazii săi cei aleși; și voi intra în înălțimea graniței lui și în pădurea Carmelului său.
25Am săpat și am băut apă; și cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.
26Nu ai auzit tu că de demult am făcut aceasta, și că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum am împlinit-o, ca tu să risipești cetăți apărate în mormane de ruine.
27De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajați și încurcați, au fost ca iarba câmpului și ca planta verde, ca iarba de pe acoperișurile caselor și ca grâne prăjite înainte să fi crescut.
28Dar îți cunosc locuința și ieșirea și intrarea și furia împotriva mea.
29Deoarece furia ta împotriva mea și tumultul tău s-au ridicat la urechile mele, de aceea voi pune cârligul meu în nasul tău și frâul meu în buzele tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit.
30Și acesta îți va fi semn: Veți mânca în acest an ceea ce crește de la sine; și în al doilea an ceea ce răsare din acestea, și în al treilea an să semănați și să secerați și să sădiți vii și să mâncați din rodul lor.
31Și rămășița care a scăpat din casa lui Iuda va prinde din nou rădăcină în jos și va avea rod în sus,
32Fiindcă din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei care vor scăpa, zelul DOMNULUI oștirilor va face aceasta.
33De aceea, astfel spune DOMNUL referitor la împăratul Asiriei: El nu va intra în această cetate, nici nu va trage vreo săgeată acolo, nici nu va veni înaintea ei cu scuturi, nici nu va ridica întăritură împotriva ei.
34Pe calea pe care a venit, pe aceeași se va întoarce și nu va intra în această cetate, spune DOMNUL.
35Fiindcă eu voi apăra această cetate pentru a o salva pentru mine și pentru servitorul meu David.
36Atunci îngerul DOMNULUI a ieșit și a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; și când s-au ridicat devreme dimineața, iată, toți erau trupuri moarte.
37Astfel Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și a mers și s-a întors și a locuit la Ninive.
38Și s-a întâmplat, pe când el se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, că Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au lovit cu sabia; și au scăpat în țara Armeniei, și Esar-Hadon, fiul său, a domnit în locul lui.
Currently Selected:
Isaia 37: BTF2015
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.
