Psalmii 16
16
Un poem al lui David.
1Păstrează-mă, Dumnezeule, fiindcă în tine îmi pun încrederea.
2 O, sufletul meu, tu ai spus DOMNULUI: Tu ești Domnul meu, bunătatea mea nu ajunge până la tine,
3 Ci până la sfinții care sunt pe pământ și până la cei nobili, în care este toată desfătarea mea.
4Întristările le vor fi înmulțite celor ce se grăbesc după un alt dumnezeu, ofrandele lor de băutură de sânge nu le voi oferi, nici nu voi lua numele lor pe buzele mele.
5DOMNUL este partea moștenirii mele și a paharului meu; tu susții sorțul meu.
6Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute; da, am o moștenire bună.
7Voi binecuvânta pe DOMNUL, care m-a sfătuit; rărunchii mei de asemenea mă învață în timpurile nopții.
8Am pus pe DOMNUL totdeauna înaintea mea, pentru că el este la dreapta mea, nu mă voi clătina.
9De aceea inima mea se veselește și gloria mea se bucură; carnea mea de asemenea se va odihni în speranță.
10Fiindcă nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea.
11Îmi vei arăta cărarea vieții; în prezența ta este plinătatea bucuriei; la dreapta ta se află plăceri pentru totdeauna.
Currently Selected:
Psalmii 16: BTF2015
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.
