Psalmii 78
78
Maschil al lui Asaf.
1Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,
3Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.
4Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.
5Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,
6Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,
7Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,
8Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.
9Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.
10Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;
11Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.
12Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.
14De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.
15A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.
16De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.
17Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,
23Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,
24Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.
25Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.
27De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.
28Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;
30Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.
32Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.
33De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.
34Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.
35Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.
37Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.
38Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.
39Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.
40Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.
41Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.
42Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.
43Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.
44Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.
45A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.
46El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.
47Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.
48De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.
49A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.
50A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.
51Și a lovit pe toți întâii-născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.
52Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.
54Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.
57Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.
58Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.
60Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.
61Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.
62De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.
63Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.
64Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.
65Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.
66Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.
67Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,
68Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;
71De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.
72Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.
Currently Selected:
Psalmii 78: BTF2015
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.