Luca 18

Pilda judecătorului nedrept

1Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage#Cap. 11:5; 21:36. Rom. 12:12. Efes. 6:18. Col. 4:2. 1Tes. 5:17. necurmat și să nu se lase. 2El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. 3În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu!» 4Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă și-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, 5totuși, pentru că#Cap. 11:8. văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»” 6Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept? 7Și Dumnezeu#Apoc. 6:10. nu le va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? 8Vă spun că#Evr. 10:37. 2Pet. 3:8,9. le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?”

Pilda vameșului și a fariseului

9A mai spus și pilda aceasta pentru unii care#Cap. 10:29; 16:15. se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și îi disprețuiau pe ceilalți. 10„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage: unul era fariseu, și altul – vameș. 11Fariseul stătea#Ps. 135:2. în picioare și a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule#Is. 1:15; 58:2. Apoc. 3:17., Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.» 13Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci#Iov 22:29. Mat. 23:12. Cap. 14:11 Iac. 4:6. 1Pet. 5:5,6. oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”

Copilașii

15I-au#Mat. 19:13. Mar. 10:13. adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, i-au certat pe aceia care-i aduceau. 16Isus i-a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a#1Cor. 14:20. 1Pet. 2:2. unora ca ei! 17Adevărat#Mar. 10:15. vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!”

Tânărul bogat

18Un#Mat. 19:16. Mar. 10:17. fruntaș L-a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20Știi poruncile: să#Ex. 20:12,16. Deut. 5:16,20. Rom. 13:9. nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să-i cinstești#Efes. 6:2. Col. 3:20. pe tatăl tău și pe mama ta.” 21„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.” 22Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde#Mat. 6:19,20; 19:21. 1Tim. 6:19. tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi, vino și urmează-Mă!” 23Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. 24Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât#Prov. 11:28. Mat. 19:23. Mar. 10:23. de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! 25Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26Cei ce-L ascultau I-au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” 27Isus le-a răspuns: „Ce#Ier. 32:17. este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28Atunci#Mat. 19:27. Zah. 8:6. Mat. 19:26. Cap. 1:37 Petru I-a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni#Deut. 33:9. care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau frații sau părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30și să#Iov 42:10. nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor – viața veșnică.”

Isus vestește moartea și învierea Sa

31Isus#Mat. 16:21; 17:22; 20:17. Mar. 10:32. i-a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot#Ps. 22. Is. 53. ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului se va împlini. 32Căci va#Mat. 27:2. Cap. 23:1 Ioan 18:28. Fap. 3:13. fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa 33și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” 34Ei#Mar. 9:32. Cap. 2:50; 9:45 Ioan 10:6; 12:16. n-au înțeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

35Pe#Mat. 20:29. Mar. 10:46. când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” 38Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El; și după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41„Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea!” 42Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea! Credința#Cap. 17:19. ta te-a mântuit.” 43Numaidecât orbul și-a căpătat vederea și a mers#Cap. 5:26. Fap. 4:21; 11:18. după Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, I-a dat laudă lui Dumnezeu.

S'ha seleccionat:

Luca 18: EDC100

Subratllat

Comparteix

Copia