Ioan 2
2
Nunta din Cana
1A treia zi, după aceea,
Urmă – în Cana Galileea –
Ca să se facă nuntă mare,
Cu mulți nuntași, nuntă la care –
Printre acei care s-au dus –
A fost și mama lui Iisus.
2Mai fost-a invitat, aici,
Iisus, cu ai Săi ucenici.
3Când vinul, tot, s-a isprăvit,
A mers Maria și-a vorbit,
Cu al ei Fiu, deci, cu Iisus:
„Nu mai e vin!”, iar El a spus:
4„Femeie, ascultă-Mă bine:
Ce am a face Eu, cu tine?
Al Meu ceas, încă, n-a venit!”
5Mama, atunci, a poruncit,
La slugi: „Să ascultați, de El!”
6Acolo, în locul acel,
Vreo șase vase se găseau –
De piatră – după cum cereau
Credințele israelite.
Pentru spălare, folosite,
Acele vase mari, erau.
Două, trei vedre trebuiau,
Spre a umplea, unul din ele.
7„Cu apă, vasele acele,
Le umpleți!” – porunci Iisus.
Ei le umplură, până sus.
8„Acum, din ele, să luați
Și, nunului, să bea, îi dați!” –
Iisus mai zise, slugilor.
9Nunul – un bun cunoscător –
Gustând apa ce i s-a dat,
Care, în vin, s-a preschimbat –
De unde e, el n-avea știre
(Doar slugile) – chemă pe mire,
10Zicând: „La masă, orișicine,
Pune vin bun. Lumea bea bine,
Iar mirele, abia apoi,
Dă vinul slab – deci, mai ‘napoi.
Dar tu, pe dos, ai procedat:
Vinul cel bun, tu l-ai păstrat,
Până târziu – precum vedem –
Și-abia acum, ni-l dai, să-l bem!”
11În acest fel, au început
Minunile, ce le-a făcut
Iisus, în Cana Galileea.
Și-a arătat, în vremea ‘ceea,
Slava, iar ucenicii Lui,
Crezură-n Fiul omului.
12Apoi, de mama Sa-nsoțit,
De frați și ucenici, grăbit,
Spre Capernaum, S-a-ndreptat,
Unde, câteva zile-a stat.
Izgonirea vânzătorilor din Templu
13În pragul sărbătorilor –
Spre Paștele Iudeilor –
Iisus a hotărât: „Pornim,
Cu toții, spre Ierusalim!”
14Când, în cetate, au sosit,
S-a dus în Templu. Ce-a găsit,
Atunci, acolo, L-a-ntristat.
Templul fusese transformat
Într-un bazar; în el, erau,
Prezenți, cei ce negoț făceau:
Erau mulți vânzători de oi,
Precum și cei ce vindeau boi;
De-asemeni, fost-au, printre ei,
Și vânzători de porumbei,
Iar la oparte – jos – ședeau
Aceia care, bani, schimbau.
15Iisus, un bici, a împletit,
Din ștreanguri, și-apoi, i-a gonit
Pe toți cei care vindeau oi,
Sau porumbei, sau vindeau boi;
S-a-ntors, în urmă, supărat,
Și, mesele, le-a răsturnat,
Zarafilor ce se aflau
În Templu, banii, de-i schimbau.
16Iisus a zis, către acei
Ce fac negoț cu porumbei:
„Scoateți afară, tot ce-aveți
Adus aici, și nu faceți,
Din Templele lui Dumnezeu –
Din Casele Tatălui Meu –
O casă de negustorie!
Așa ceva, să nu mai fie,
Nicicând, aici! Ați auzit?!”
17Discipolii și-au amintit,
Ce – din vechime – fost-a scris,
Prin prorocie, când s-a zis:
„Râvna Mă mistuie, pe Mine,
Pentru-a Ta casă, pentru Tine.”
18Iudei-au spus: „Dar, cine ești?
Prin ce semn, poți să dovedești,
Că ai putere, ca să faci,
Tot ce ne spui? Ei, ce zici? Taci?”
19Iisus răspunse: „Eu vă zic:
Stricați Templul și-am să ridic,
Tot ceea ce-ați dărâmat voi,
Doar în trei zile, înapoi!”
20Iudeii au încremenit:
„Ani, patruzeci, au trebuit –
Muncindu-se neîncetat –
Pentru-a fi Templul înălțat!
Atuncea, cum poți Tu să zici
Că în trei zile, îl ridici?!”
21Dar El vorbea norodului
Acela, despre trupului Lui.
22De-aceea, când a înviat
Din morți, și-apoi S-a arătat
Discipolilor, negreșit,
Că ei, cu toți, și-au amintit
De vorbele ce le rostise,
Când, despre Templu, le vorbise,
Crezând tot ce-n Scripturi s-a scris
Și ceea ce Iisus a zis.
Iisus și cei ce cred în Numele Lui
23La acel Paște, când Iisus,
Pân’ la Ierusalim, S-a dus,
În al Său Nume, mulți crezură,
Căci semnele, I le văzură.
24Dar El, în ei, nu se-ncredea,
Pentru că bine-i cunoștea.
25De mărturiile cuiva –
Referitor la cineva –
El, trebuință, n-a avut.
Întotdeauna a știut,
Ce e ascuns, în fiecare,
Ce fel de suflet, omul are.
انتخاب شده:
Ioan 2: BIV2014
هایلایت
به اشتراک گذاشتن
کپی
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ioan 2
2
Nunta din Cana
1A treia zi, după aceea,
Urmă – în Cana Galileea –
Ca să se facă nuntă mare,
Cu mulți nuntași, nuntă la care –
Printre acei care s-au dus –
A fost și mama lui Iisus.
2Mai fost-a invitat, aici,
Iisus, cu ai Săi ucenici.
3Când vinul, tot, s-a isprăvit,
A mers Maria și-a vorbit,
Cu al ei Fiu, deci, cu Iisus:
„Nu mai e vin!”, iar El a spus:
4„Femeie, ascultă-Mă bine:
Ce am a face Eu, cu tine?
Al Meu ceas, încă, n-a venit!”
5Mama, atunci, a poruncit,
La slugi: „Să ascultați, de El!”
6Acolo, în locul acel,
Vreo șase vase se găseau –
De piatră – după cum cereau
Credințele israelite.
Pentru spălare, folosite,
Acele vase mari, erau.
Două, trei vedre trebuiau,
Spre a umplea, unul din ele.
7„Cu apă, vasele acele,
Le umpleți!” – porunci Iisus.
Ei le umplură, până sus.
8„Acum, din ele, să luați
Și, nunului, să bea, îi dați!” –
Iisus mai zise, slugilor.
9Nunul – un bun cunoscător –
Gustând apa ce i s-a dat,
Care, în vin, s-a preschimbat –
De unde e, el n-avea știre
(Doar slugile) – chemă pe mire,
10Zicând: „La masă, orișicine,
Pune vin bun. Lumea bea bine,
Iar mirele, abia apoi,
Dă vinul slab – deci, mai ‘napoi.
Dar tu, pe dos, ai procedat:
Vinul cel bun, tu l-ai păstrat,
Până târziu – precum vedem –
Și-abia acum, ni-l dai, să-l bem!”
11În acest fel, au început
Minunile, ce le-a făcut
Iisus, în Cana Galileea.
Și-a arătat, în vremea ‘ceea,
Slava, iar ucenicii Lui,
Crezură-n Fiul omului.
12Apoi, de mama Sa-nsoțit,
De frați și ucenici, grăbit,
Spre Capernaum, S-a-ndreptat,
Unde, câteva zile-a stat.
Izgonirea vânzătorilor din Templu
13În pragul sărbătorilor –
Spre Paștele Iudeilor –
Iisus a hotărât: „Pornim,
Cu toții, spre Ierusalim!”
14Când, în cetate, au sosit,
S-a dus în Templu. Ce-a găsit,
Atunci, acolo, L-a-ntristat.
Templul fusese transformat
Într-un bazar; în el, erau,
Prezenți, cei ce negoț făceau:
Erau mulți vânzători de oi,
Precum și cei ce vindeau boi;
De-asemeni, fost-au, printre ei,
Și vânzători de porumbei,
Iar la oparte – jos – ședeau
Aceia care, bani, schimbau.
15Iisus, un bici, a împletit,
Din ștreanguri, și-apoi, i-a gonit
Pe toți cei care vindeau oi,
Sau porumbei, sau vindeau boi;
S-a-ntors, în urmă, supărat,
Și, mesele, le-a răsturnat,
Zarafilor ce se aflau
În Templu, banii, de-i schimbau.
16Iisus a zis, către acei
Ce fac negoț cu porumbei:
„Scoateți afară, tot ce-aveți
Adus aici, și nu faceți,
Din Templele lui Dumnezeu –
Din Casele Tatălui Meu –
O casă de negustorie!
Așa ceva, să nu mai fie,
Nicicând, aici! Ați auzit?!”
17Discipolii și-au amintit,
Ce – din vechime – fost-a scris,
Prin prorocie, când s-a zis:
„Râvna Mă mistuie, pe Mine,
Pentru-a Ta casă, pentru Tine.”
18Iudei-au spus: „Dar, cine ești?
Prin ce semn, poți să dovedești,
Că ai putere, ca să faci,
Tot ce ne spui? Ei, ce zici? Taci?”
19Iisus răspunse: „Eu vă zic:
Stricați Templul și-am să ridic,
Tot ceea ce-ați dărâmat voi,
Doar în trei zile, înapoi!”
20Iudeii au încremenit:
„Ani, patruzeci, au trebuit –
Muncindu-se neîncetat –
Pentru-a fi Templul înălțat!
Atuncea, cum poți Tu să zici
Că în trei zile, îl ridici?!”
21Dar El vorbea norodului
Acela, despre trupului Lui.
22De-aceea, când a înviat
Din morți, și-apoi S-a arătat
Discipolilor, negreșit,
Că ei, cu toți, și-au amintit
De vorbele ce le rostise,
Când, despre Templu, le vorbise,
Crezând tot ce-n Scripturi s-a scris
Și ceea ce Iisus a zis.
Iisus și cei ce cred în Numele Lui
23La acel Paște, când Iisus,
Pân’ la Ierusalim, S-a dus,
În al Său Nume, mulți crezură,
Căci semnele, I le văzură.
24Dar El, în ei, nu se-ncredea,
Pentru că bine-i cunoștea.
25De mărturiile cuiva –
Referitor la cineva –
El, trebuință, n-a avut.
Întotdeauna a știut,
Ce e ascuns, în fiecare,
Ce fel de suflet, omul are.
انتخاب شده:
:
هایلایت
به اشتراک گذاشتن
کپی
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Copyright © 2014 Ioan Ciorca