Suosittuja jakeita Raamatun kirjasta Luca 23

Jaa

„Nu știu ce fac, o Sfinte Tată” – Zicea Iisus – „Te rog, îi iartă!” Ale Lui haine-au împărțit, Așa cum sorți-au stabilit.

Și, cu blândețe, i-a vorbit: „Îți spun drept: nici o grijă n-ai, Căci azi, vei fi cu Mine-n rai.”

Apoi, s-a-ntors către Iisus: „Doamne” – acel tâlhar I-a spus – „Aminte-adu-Ți, nu mă uita, Când, în Împărăția Ta, Veni-vei!” Domnul l-a privit

Iisus, atuncea, a strigat: „Tată! Primește Duhul Meu! În a Ta mână, Îl las Eu!” După ce astfel a strigat, Domnul Iisus, Duhul, Și-a dat.

Când au ajuns cu toții, sus, Pe „Căpățâna”, i-au culcat Pe cruci și-apoi, le-au ridicat. În ăst fel, a ajuns Iisus, Între tâlhari, să fie pus – Pe unu-n dreapta-I l-așezară, Pe-altul la stânga-l ridicară.

De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un întuneric a venit Și, țara, a învăluit. Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Iar soarele s-a-ntunecat.

Sutașul care a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Speriat, pe Domnul, L-a slăvit, Spunând: „A fost neprihănit Omul Acest, cu-adevărat!”