Geneza 4
4
Cain și Abel
1Adam, la Eva, a intrat
Și-apoi cu ea s-a-mpreunat.
Eva, pe lume, a adus
Un fiu și nume Cain i-a pus,
Zicând apoi copilului:
„Cu ajutorul Domnului
Iată, un om am căpătat!”
2A mai născut încă odat’
Și un alt fiu a dobândit –
Pe-acesta, Abel l-a numit.
Plugar fu Cain, și s-a făcut –
Abel – cioban, când a crescut.
3Cain dete-o jertfă Domnului,
Din roadele pământului;
Aceasta e o jertfă care
Este drept jertfă de mâncare#4:3 În alt fel spus, de bună seamă,„Jertfă pentru păcat” se cheamă..
4Abel a procedat la fel:
O jertfă a adus și el,
Din oile întâi născute
În turma sa – foarte plăcute
Fiind în fața Domnului.
5Privind la Cain și jertfa lui,
Domnul nu S-a prea bucurat,
Iar Cain atunci s-a mâniat.
6Domnul, văzând că e furios,
I-a spus: „Geaba ești mânios.
7De faci doar bine, negreșit,
Oricând bine vei fi primit.
De faci rău, fii încredințat
Cum că pândit ești de păcat!
El, chiar la ușă, stă ascuns
Și-ndată-n casă ți-a pătruns.
Dorința lui te urmărește;
Dar fii atent și-l stăpânește!”
8Cain, către Abel, a grăit:
„Haidem la câmp!” – și l-a momit
Cu vorba, căci i-a hotărât
Soarta. Pe câmp l-a omorât.
Pedeapsa lui Cain
9Pe Cain, Domnul l-a întrebat:
„Vești despre Abel, n-ai aflat?”
„Nu știu nimic” – el s-a răstit –
„Eu trebuia a-l fi păzit?!”
10„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău,
De sângele trupului său
Strigă la Mine din pământ?
De ce nu scoți nici un cuvânt?!
11Acum, și tu ești blestemat
Și izgonit, căci ai vărsat
Sânge. Pe Abel l-ai ucis!
Ogoru-acesta și-a deschis
Gura, din mâna ta să bea
Viața, ce-n sânge se scurgea.
12Pământul, când ai să-l muncești,
Zadarnic ai să te-ostenești.
Degeaba ai să ari tu, glia,
Căci nu-ți va da ea, bogăția,
Iar munca ta pieri-va-n vânt!
Pribeag vei fi pe-acest pământ!”
13„Pedeapsa asta e prea mare” –
Răspunse Cain – „nu pot eu care,
14De Tine, am fost izgonit,
S-o duc. E de nesuferit!
Va trebui să mă ascund.
Doar în pământ să mă afund,
De nimeni să nu fiu găsit,
Căci de toți pot fi omorât.
15„Oriunde, tu te vei afla,
Aceasta nu se va-ntâmpla.
De cumva Cain va fi ucis,
De șapte ori – așa am zis –
El o să fie răzbunat!”
Apoi, Domnul, un semn, i-a dat
Și astfel, după cum i-a zis,
De nimeni nu va fi ucis.
16Cain, de la Domnul, a plecat
Și-n țara Nod s-a așezat –
La est de Eden era ea;
Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.
Cain și urmașii lui
17Cain, cu nevasta, s-a culcat,
Iar ea născut-a un băiat.
Enoh, copilul s-a numit
Și o cetate-a construit.
18Urmașul lui Enoh era
Irad, care și el avea
Urmaș pe-acel Mehuiael;
La rând venea Metușael.
Lameh, cel care i-a urmat,
19Două neveste și-a luat:
Ada, întâia se chemase,
Iar după ea, Țila urmase.
20Iabal, din Ada, s-a născut;
Iar din Iabal au apărut,
Cei cari în cort au locuit
Și vitele le-au îngrijit.
21Iubal, fratele lui Iabal,
Pe cei ce cântă din caval
Și alăută, i-a făcut.
22Țila, la rându-i, a născut
Pe Tubal-Cain, ce făurea
Unelte din metal. Tot ea,
A zămislit apoi și-o fată –
Naama, ea a fost chemată.
23Lameh a zis nevestelor:
„Ascultați-mă dragilor:
Astăzi, un om am omorât,
Pentru că omul m-a lovit.
24Dacă e Cain, de șapte ori,
Lameh, de șaptezeci de ori –
Tot câte șapte, numărat –
Are să fie răzbunat.”
Nașterea lui Set
25Adam cu Eva s-a culcat,
Iar ea născu un alt băiat.
Acel copil, Set, se numise,
Căci Eva, despre el, gândise:
„În loc la Abel, l-am primit” –
Set, însemnând „Înlocuit”.
26Un fiu, și Set a căpătat,
Care Enos a fost chemat.
De-atunci doar, oamenii din lume,
Chemat-au al Domnului Nume.
Trenutno odabrano:
Geneza 4: BIV2014
Istaknuto
Podijeli
Kopiraj
Želiš li svoje istaknute stihove spremiti na sve svoje uređaje? Prijavi se ili registriraj
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Geneza 4
4
Cain și Abel
1Adam, la Eva, a intrat
Și-apoi cu ea s-a-mpreunat.
Eva, pe lume, a adus
Un fiu și nume Cain i-a pus,
Zicând apoi copilului:
„Cu ajutorul Domnului
Iată, un om am căpătat!”
2A mai născut încă odat’
Și un alt fiu a dobândit –
Pe-acesta, Abel l-a numit.
Plugar fu Cain, și s-a făcut –
Abel – cioban, când a crescut.
3Cain dete-o jertfă Domnului,
Din roadele pământului;
Aceasta e o jertfă care
Este drept jertfă de mâncare#4:3 În alt fel spus, de bună seamă,„Jertfă pentru păcat” se cheamă..
4Abel a procedat la fel:
O jertfă a adus și el,
Din oile întâi născute
În turma sa – foarte plăcute
Fiind în fața Domnului.
5Privind la Cain și jertfa lui,
Domnul nu S-a prea bucurat,
Iar Cain atunci s-a mâniat.
6Domnul, văzând că e furios,
I-a spus: „Geaba ești mânios.
7De faci doar bine, negreșit,
Oricând bine vei fi primit.
De faci rău, fii încredințat
Cum că pândit ești de păcat!
El, chiar la ușă, stă ascuns
Și-ndată-n casă ți-a pătruns.
Dorința lui te urmărește;
Dar fii atent și-l stăpânește!”
8Cain, către Abel, a grăit:
„Haidem la câmp!” – și l-a momit
Cu vorba, căci i-a hotărât
Soarta. Pe câmp l-a omorât.
Pedeapsa lui Cain
9Pe Cain, Domnul l-a întrebat:
„Vești despre Abel, n-ai aflat?”
„Nu știu nimic” – el s-a răstit –
„Eu trebuia a-l fi păzit?!”
10„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău,
De sângele trupului său
Strigă la Mine din pământ?
De ce nu scoți nici un cuvânt?!
11Acum, și tu ești blestemat
Și izgonit, căci ai vărsat
Sânge. Pe Abel l-ai ucis!
Ogoru-acesta și-a deschis
Gura, din mâna ta să bea
Viața, ce-n sânge se scurgea.
12Pământul, când ai să-l muncești,
Zadarnic ai să te-ostenești.
Degeaba ai să ari tu, glia,
Căci nu-ți va da ea, bogăția,
Iar munca ta pieri-va-n vânt!
Pribeag vei fi pe-acest pământ!”
13„Pedeapsa asta e prea mare” –
Răspunse Cain – „nu pot eu care,
14De Tine, am fost izgonit,
S-o duc. E de nesuferit!
Va trebui să mă ascund.
Doar în pământ să mă afund,
De nimeni să nu fiu găsit,
Căci de toți pot fi omorât.
15„Oriunde, tu te vei afla,
Aceasta nu se va-ntâmpla.
De cumva Cain va fi ucis,
De șapte ori – așa am zis –
El o să fie răzbunat!”
Apoi, Domnul, un semn, i-a dat
Și astfel, după cum i-a zis,
De nimeni nu va fi ucis.
16Cain, de la Domnul, a plecat
Și-n țara Nod s-a așezat –
La est de Eden era ea;
Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.
Cain și urmașii lui
17Cain, cu nevasta, s-a culcat,
Iar ea născut-a un băiat.
Enoh, copilul s-a numit
Și o cetate-a construit.
18Urmașul lui Enoh era
Irad, care și el avea
Urmaș pe-acel Mehuiael;
La rând venea Metușael.
Lameh, cel care i-a urmat,
19Două neveste și-a luat:
Ada, întâia se chemase,
Iar după ea, Țila urmase.
20Iabal, din Ada, s-a născut;
Iar din Iabal au apărut,
Cei cari în cort au locuit
Și vitele le-au îngrijit.
21Iubal, fratele lui Iabal,
Pe cei ce cântă din caval
Și alăută, i-a făcut.
22Țila, la rându-i, a născut
Pe Tubal-Cain, ce făurea
Unelte din metal. Tot ea,
A zămislit apoi și-o fată –
Naama, ea a fost chemată.
23Lameh a zis nevestelor:
„Ascultați-mă dragilor:
Astăzi, un om am omorât,
Pentru că omul m-a lovit.
24Dacă e Cain, de șapte ori,
Lameh, de șaptezeci de ori –
Tot câte șapte, numărat –
Are să fie răzbunat.”
Nașterea lui Set
25Adam cu Eva s-a culcat,
Iar ea născu un alt băiat.
Acel copil, Set, se numise,
Căci Eva, despre el, gândise:
„În loc la Abel, l-am primit” –
Set, însemnând „Înlocuit”.
26Un fiu, și Set a căpătat,
Care Enos a fost chemat.
De-atunci doar, oamenii din lume,
Chemat-au al Domnului Nume.
Trenutno odabrano:
:
Istaknuto
Podijeli
Kopiraj
Želiš li svoje istaknute stihove spremiti na sve svoje uređaje? Prijavi se ili registriraj
Copyright © 2014 Ioan Ciorca