Luca 23
23
Isus, înaintea lui Pilát
(Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; In 18,28-38)
1Și ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilát 2și au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând neamul nostru și interzicându-ne să plătim tribut Cezárului și spunând că el este Cristos, regele”. 3Atunci Pilát l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?”. [Isus], răspunzând, i-a zis: „Tu o zici!”. 4Iar Pilát le-a spus arhiereilor și mulțimii: „Nu găsesc nicio vină#23,4 Lit.: „motiv”. în omul acesta”. 5Dar ei insistau, spunând: „Răzvrătește poporul învățând prin toată Iudéea, începând din Galiléea și până aici”. 6Când a auzit Pilát, a întrebat dacă omul este Galilèean, 7iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Iród, l-a trimis la Iród#23,7 Iròd Antípa, unul dintre fiii lui Iròd cel Mare, guvernator al Galilèii. Venise la Ierusalím cu ocazia Sărbătorii Paștelui., care se afla și el în zilele acelea în Ierusalím.
Isus, înaintea lui Iród
8Văzându-l pe Isus, Iród s-a bucurat mult, căci de mult#23,8 Lit.: „destul”. timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el și spera să vadă vreun semn făcut de el. 9Așadar, i-a pus multe întrebări#23,9 Lit.: „l-a întrebat prin destule cuvinte”., dar el nu-i răspundea. 10Arhiereii și cărturarii erau acolo și-l acuzau cu înverșunare. 11Iród, împreună cu soldații săi, după ce l-au tratat cu dispreț, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și l-au trimis la Pilát. 12În ziua aceea, Iród și Pilát au devenit prieteni, căci mai înainte erau în dușmănie unul cu celălalt.
Condamnarea lui Isus
(Mt 27,15-26; Mc 15,6-15; In 18,39–19,16)
13Atunci Pilát i-a convocat pe arhierei, pe conducători și poporul 14și le-a spus: „L-ați adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului și, iată, judecându-l în fața voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzați! 15De altfel, nici Iród, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte! 16Așadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. 17#23,17 Cele mai multe și mai importante manuscrise nu conțin acest verset. Puține manuscrise de origine siriană introduc aici: „De Sărbătoarea Paștelui era necesar ca el să le elibereze pe cineva”, dar plasează acest verset după v. 19. Probabil este o armonizare cu Mt 26,15 și Mc 15,6. 18Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Barába!”. 19Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate și din cauza unei crime. 20Pilát, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21dar ei strigau: „Răstignește-l, răstignește-l!”. 22Pentru a treia oară le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi și-l voi elibera”. 23Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Și strigătele lor#23,23 Unele manuscrise adaugă: „și ale arhiereilor”. predominau#23,23 Sensul expresiei ar putea fi: „strigătele lor decideau destinul lui Isus: să fie răstignit!”.. 24Atunci Pilát a decis să li se îndeplinească cererea. 25El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă și crimă și pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.
Pe drumul Calvárului
(Mt 27,32; Mc 15,21-22; In 19,17)
26Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Símon din Ciréne, care venea de la câmp, și i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus. 27Îl urma și o mare mulțime de popor și de femei care-și băteau pieptul și-l plângeau. 28Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalímului, nu mă plângeți pe mine, ci mai degrabă plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri! 29Căci, iată, vor veni zile în care veți spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut#23,29 Lit.: „sânurile care nu au născut”. și pieptul care n-a alăptat!».
30Atunci vor începe
«să spună munților:
Cădeți peste noi!
și colinelor:
Acoperiți-ne!».
31Căci dacă așa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”#23,31 Expresia face aluzie la Ez 17,24. Sensul ar putea fi următorul: 1) „dacă romanii mă tratează așa pe mine, pe care mă consideră nevinovat, cum îi vor trata pe aceia care se vor revolta împotriva lor?”; 2) „dacă evreii mă tratează astfel pe mine, care am venit să-i mântuiesc, cum vor fi tratați ei pentru faptul că mă duc la moarte?”.. 32Împreună cu el mai erau duși doi răufăcători ca să fie uciși.
Răstignirea lui Isus
(Mt 27,33-44; Mc 15,24-32; In 19,18-27)
33Când au ajuns la locul numit „Craniul”#23,33 Evanghelistul Luca, scriind creștinilor de origine greco-romană, evită termenul folosit de ceilalți evangheliști, „Golgòtha” (aram.), traducând înțelesul în limba greacă: „krànion”. S-a dat acest nume locului care, pe atunci, era în afara zidurilor Ierusalímului, probabil pentru forma dealului., acolo i-au răstignit pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga. 34Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”#23,34 Unele manuscrise importante omit: „Isus a spus: «Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!»”.. Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorții. 35Poporul stătea și privea, iar conducătorii își băteau joc de el, spunând: „Pe alții i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!”. 36Și soldații îl luau în râs când se apropiau de el și-i aduceau oțet, 37spunând: „Dacă tu ești regele iudeilor, salvează-te pe tine însuți!”. 38Deasupra lui era și o inscripție: „Acesta este regele iudeilor”. 39Unul dintre răufăcătorii răstigniți#23,39 Lit.: „atârnați”. îl insulta, spunând: „Oare nu ești tu Cristos? Salvează-te pe tine și pe noi!”. 40Dar celălalt, luând cuvântul și mustrându-l, i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeași condamnare#23,40 Lit.: „care ești în aceeași judecată”.? 41Noi pe drept am primit ceea ce meritam#23,41 Lit.: „cele vrednice”. pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”. 42Și spunea: „Isuse, amintește-ți de mine când vei veni în împărăția ta!”. 43Iar el i-a spus: „Adevăr îți spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”.
Moartea lui Isus
(Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; In 19,28-30)
44Era cam pe la ora a șasea și s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. 45Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâșiat la mijloc. 46Isus a strigat cu glas puternic și a spus: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu”. Și spunând aceasta, și-a dat duhul.
47Centurionul, văzând ceea ce s-a întâmplat, l-a glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept”. 48Și toate mulțimile adunate la această priveliște, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-și pieptul. 49Toți cunoscuții săi și femeile care l-au urmat din Galiléea stăteau mai deoparte și priveau acestea.
Înmormântarea lui Isus
(Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; In 19,38-42)
50Și iată că un bărbat, al cărui nume era Iosíf, care făcea parte din consiliu, om bun și drept – 51acesta nu fusese de acord cu planul și cu fapta lor; el era din cetatea Arimatéea#23,51 Localitate identificată de tradiție cu Ramatàim-Țophím (1Sam 1,1; 1Mac 11,34), cam la 15 km nord-est de Lída sau 15 km sud-est de Antípatres, 35 km est de Tel-Avív. Unii arheologi o identifică cu Ramallàh. a iudeilor și aștepta împărăția lui Dumnezeu – 52acesta, venind la Pilát, a cerut trupul lui Isus. 53Luându-l jos [de pe cruce], l-a înfășurat într-un giulgiu și l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nimeni încă nu mai fusese așezat. 54Era ziua Pregătirii și începea sâmbăta#23,54 Lit.: „licărea sâmbăta”. Expresia este greu de interpretat. Nu sunt satisfăcătoare explicațiile date de unii exegeți: 1) ar fi vorba de lumina soarelui; 2) aluzie la luminile aprinse de evrei în ajunul sărbătorii; 3) s-ar referi la luceafărul de seară. Cu siguranță, este vorba de începutul timpului sacru al sărbătorii, adică momentul precis în care trebuia să înceteze orice muncă și care era anunțat de un preot din interiorul templului printr-un sunet de trâmbiță.. 55Atunci s-au apropiat femeile, cele care veniseră împreună cu el din Galiléea, au văzut mormântul și cum era așezat trupul lui. 56Apoi s-au întors și au pregătit arome și miresme, iar sâmbăta s-au odihnit după Lege. #Mt 27,1-2 #In 18,28 #20,20-26 #4,44 #9,9 #Fap 4,27 #Fap 21,35 #14,27 #11,27 #Os 9,14 #Os 10,8 #Ez 21,3.8; #23,31 #Is 53,12 #Lc 22,37 #Mt 18,21-22.35 #Ps 22,19 #2,26 #9,35 #Mt 27,44 #Mc 15,32 #Ps 31,6 #Mt 27,51-56 #Mc 15,38-41 #In 19,31-37 #Fap 3,14 #8,2-3; 24,10 #Mc 16,1
Trenutno odabrano:
Luca 23: VBRC2020
Istaknuto
Podijeli
Kopiraj
Želiš li svoje istaknute stihove spremiti na sve svoje uređaje? Prijavi se ili registriraj
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Luca 23
23
Isus, înaintea lui Pilát
(Mt 27,1-2.11-14; Mc 15,1-5; In 18,28-38)
1Și ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilát 2și au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând neamul nostru și interzicându-ne să plătim tribut Cezárului și spunând că el este Cristos, regele”. 3Atunci Pilát l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?”. [Isus], răspunzând, i-a zis: „Tu o zici!”. 4Iar Pilát le-a spus arhiereilor și mulțimii: „Nu găsesc nicio vină#23,4 Lit.: „motiv”. în omul acesta”. 5Dar ei insistau, spunând: „Răzvrătește poporul învățând prin toată Iudéea, începând din Galiléea și până aici”. 6Când a auzit Pilát, a întrebat dacă omul este Galilèean, 7iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Iród, l-a trimis la Iród#23,7 Iròd Antípa, unul dintre fiii lui Iròd cel Mare, guvernator al Galilèii. Venise la Ierusalím cu ocazia Sărbătorii Paștelui., care se afla și el în zilele acelea în Ierusalím.
Isus, înaintea lui Iród
8Văzându-l pe Isus, Iród s-a bucurat mult, căci de mult#23,8 Lit.: „destul”. timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el și spera să vadă vreun semn făcut de el. 9Așadar, i-a pus multe întrebări#23,9 Lit.: „l-a întrebat prin destule cuvinte”., dar el nu-i răspundea. 10Arhiereii și cărturarii erau acolo și-l acuzau cu înverșunare. 11Iród, împreună cu soldații săi, după ce l-au tratat cu dispreț, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și l-au trimis la Pilát. 12În ziua aceea, Iród și Pilát au devenit prieteni, căci mai înainte erau în dușmănie unul cu celălalt.
Condamnarea lui Isus
(Mt 27,15-26; Mc 15,6-15; In 18,39–19,16)
13Atunci Pilát i-a convocat pe arhierei, pe conducători și poporul 14și le-a spus: „L-ați adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului și, iată, judecându-l în fața voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzați! 15De altfel, nici Iród, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte! 16Așadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. 17#23,17 Cele mai multe și mai importante manuscrise nu conțin acest verset. Puține manuscrise de origine siriană introduc aici: „De Sărbătoarea Paștelui era necesar ca el să le elibereze pe cineva”, dar plasează acest verset după v. 19. Probabil este o armonizare cu Mt 26,15 și Mc 15,6. 18Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Barába!”. 19Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate și din cauza unei crime. 20Pilát, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21dar ei strigau: „Răstignește-l, răstignește-l!”. 22Pentru a treia oară le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi și-l voi elibera”. 23Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Și strigătele lor#23,23 Unele manuscrise adaugă: „și ale arhiereilor”. predominau#23,23 Sensul expresiei ar putea fi: „strigătele lor decideau destinul lui Isus: să fie răstignit!”.. 24Atunci Pilát a decis să li se îndeplinească cererea. 25El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă și crimă și pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.
Pe drumul Calvárului
(Mt 27,32; Mc 15,21-22; In 19,17)
26Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Símon din Ciréne, care venea de la câmp, și i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus. 27Îl urma și o mare mulțime de popor și de femei care-și băteau pieptul și-l plângeau. 28Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalímului, nu mă plângeți pe mine, ci mai degrabă plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri! 29Căci, iată, vor veni zile în care veți spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut#23,29 Lit.: „sânurile care nu au născut”. și pieptul care n-a alăptat!».
30Atunci vor începe
«să spună munților:
Cădeți peste noi!
și colinelor:
Acoperiți-ne!».
31Căci dacă așa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”#23,31 Expresia face aluzie la Ez 17,24. Sensul ar putea fi următorul: 1) „dacă romanii mă tratează așa pe mine, pe care mă consideră nevinovat, cum îi vor trata pe aceia care se vor revolta împotriva lor?”; 2) „dacă evreii mă tratează astfel pe mine, care am venit să-i mântuiesc, cum vor fi tratați ei pentru faptul că mă duc la moarte?”.. 32Împreună cu el mai erau duși doi răufăcători ca să fie uciși.
Răstignirea lui Isus
(Mt 27,33-44; Mc 15,24-32; In 19,18-27)
33Când au ajuns la locul numit „Craniul”#23,33 Evanghelistul Luca, scriind creștinilor de origine greco-romană, evită termenul folosit de ceilalți evangheliști, „Golgòtha” (aram.), traducând înțelesul în limba greacă: „krànion”. S-a dat acest nume locului care, pe atunci, era în afara zidurilor Ierusalímului, probabil pentru forma dealului., acolo i-au răstignit pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga. 34Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”#23,34 Unele manuscrise importante omit: „Isus a spus: «Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!»”.. Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorții. 35Poporul stătea și privea, iar conducătorii își băteau joc de el, spunând: „Pe alții i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!”. 36Și soldații îl luau în râs când se apropiau de el și-i aduceau oțet, 37spunând: „Dacă tu ești regele iudeilor, salvează-te pe tine însuți!”. 38Deasupra lui era și o inscripție: „Acesta este regele iudeilor”. 39Unul dintre răufăcătorii răstigniți#23,39 Lit.: „atârnați”. îl insulta, spunând: „Oare nu ești tu Cristos? Salvează-te pe tine și pe noi!”. 40Dar celălalt, luând cuvântul și mustrându-l, i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeași condamnare#23,40 Lit.: „care ești în aceeași judecată”.? 41Noi pe drept am primit ceea ce meritam#23,41 Lit.: „cele vrednice”. pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”. 42Și spunea: „Isuse, amintește-ți de mine când vei veni în împărăția ta!”. 43Iar el i-a spus: „Adevăr îți spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”.
Moartea lui Isus
(Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; In 19,28-30)
44Era cam pe la ora a șasea și s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. 45Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâșiat la mijloc. 46Isus a strigat cu glas puternic și a spus: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu”. Și spunând aceasta, și-a dat duhul.
47Centurionul, văzând ceea ce s-a întâmplat, l-a glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept”. 48Și toate mulțimile adunate la această priveliște, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-și pieptul. 49Toți cunoscuții săi și femeile care l-au urmat din Galiléea stăteau mai deoparte și priveau acestea.
Înmormântarea lui Isus
(Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; In 19,38-42)
50Și iată că un bărbat, al cărui nume era Iosíf, care făcea parte din consiliu, om bun și drept – 51acesta nu fusese de acord cu planul și cu fapta lor; el era din cetatea Arimatéea#23,51 Localitate identificată de tradiție cu Ramatàim-Țophím (1Sam 1,1; 1Mac 11,34), cam la 15 km nord-est de Lída sau 15 km sud-est de Antípatres, 35 km est de Tel-Avív. Unii arheologi o identifică cu Ramallàh. a iudeilor și aștepta împărăția lui Dumnezeu – 52acesta, venind la Pilát, a cerut trupul lui Isus. 53Luându-l jos [de pe cruce], l-a înfășurat într-un giulgiu și l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nimeni încă nu mai fusese așezat. 54Era ziua Pregătirii și începea sâmbăta#23,54 Lit.: „licărea sâmbăta”. Expresia este greu de interpretat. Nu sunt satisfăcătoare explicațiile date de unii exegeți: 1) ar fi vorba de lumina soarelui; 2) aluzie la luminile aprinse de evrei în ajunul sărbătorii; 3) s-ar referi la luceafărul de seară. Cu siguranță, este vorba de începutul timpului sacru al sărbătorii, adică momentul precis în care trebuia să înceteze orice muncă și care era anunțat de un preot din interiorul templului printr-un sunet de trâmbiță.. 55Atunci s-au apropiat femeile, cele care veniseră împreună cu el din Galiléea, au văzut mormântul și cum era așezat trupul lui. 56Apoi s-au întors și au pregătit arome și miresme, iar sâmbăta s-au odihnit după Lege. #Mt 27,1-2 #In 18,28 #20,20-26 #4,44 #9,9 #Fap 4,27 #Fap 21,35 #14,27 #11,27 #Os 9,14 #Os 10,8 #Ez 21,3.8; #23,31 #Is 53,12 #Lc 22,37 #Mt 18,21-22.35 #Ps 22,19 #2,26 #9,35 #Mt 27,44 #Mc 15,32 #Ps 31,6 #Mt 27,51-56 #Mc 15,38-41 #In 19,31-37 #Fap 3,14 #8,2-3; 24,10 #Mc 16,1
Trenutno odabrano:
:
Istaknuto
Podijeli
Kopiraj
Želiš li svoje istaknute stihove spremiti na sve svoje uređaje? Prijavi se ili registriraj
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași