Geneza 4
4
1Adám a cunoscut#4,1 Mod specific Bibliei de a indica raporturile matrimoniale (Num 31,17.18.35; Jud 11,39 etc.).-o pe Éva, soția sa, și ea a zămislit și l-a născut pe Cáin#4,1 Textul original are un joc de cuvinte: numele primului născut, Càin, ar proveni de la verbul „qānāh” = „a dobândi”.. Și a spus: „Am dobândit un om de la Domnul!”. 2Și l-a mai născut pe fratele lui, Ábel#4,2 Surprinde faptul că textul nu dă etimologia numelui Àbel. Acest nume „Hebel” evocă termenul din Qohelét, care înseamnă „deșertăciune, inconsistență, suflu”. Din acest motiv nu a fost folosit niciodată ca nume propriu în tradiția ebraică.. Ábel era păstor la oi, iar Cáin, lucrător al pământului. 3După câtva timp, Cáin a adus Domnului ofrandă din roadele pământului. 4Ábel a oferit și el din întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor. Domnul a privit către Ábel și ofranda lui, 5dar la Cáin și la ofranda lui n-a privit#4,5 Textul nu menționează motivele pentru care o jertfă este preferată alteia, dar este de presupus că jertfa lui Càin a fost de o calitate inferioară sau textul sugerează o lipsă interioară sau o atitudine cunoscută doar de Dumnezeu.. Cáin s-a mâniat foarte tare și fața i s-a posomorât. 6Domnul i-a spus lui Cáin: „De ce te-ai mâniat și ai fața posomorâtă? 7Dacă faci binele, nu-i așa că poți ține [fruntea] sus? Dar dacă nu faci binele, păcatul stă cuibărit la ușă#4,7 Păcatul (feminin în ebraică) este calificat de „rōbēc” (masculin). S-ar putea în felul acesta traduce: „Cel Rău, ca un „rōbēc” pândește la poartă”. „rōbēc” poate fi identificat cu miticul „rabițu” de la acadieni, care era un demon tolănit la poarta locuințelor pentru a aduce boli și efecte nedorite și pentru a-i lua în stăpânire pe locuitorii casei.. El caută să fie peste tine, dar tu trebuie să-l stăpânești#4,7 LXX a înțeles versetul în mod diferit: „Dacă ai adus jertfa cum trebuie, dar n-ai împărțit-o cum trebuie, oare n-ai păcătuit? Linișteste-te! [Àbel] se va întoarce către tine, iar tu îl vei stăpâni”.”. 8Cáin a vorbit cu Ábel, fratele său. Când erau pe câmp#4,8 Începând cu LXX și Nvg, multe traduceri preferă vorbirea directă: „Să ieșim la câmp!”., Cáin s-a ridicat împotriva lui Ábel, fratele său, și l-a ucis.
9Domnul i-a zis lui Cáin: „Unde este Ábel, fratele tău?”. Iar el a zis: „Nu știu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?#4,9 Răspunsul lui Càin este dictat de minciună. Păcatul se lărgește și se aprofundează. Protopărinții au recunoscut îndată păcatul comis, dar Càin încearcă drumul minciunii înaintea lui Dumnezeu. Atunci, Judecătorul schimbă acuza: „Ce-ai făcut?”. Este terminologia tehnică judiciară. Apoi aduce proba: glasul sângelui. Strigătul oprimaților cere dreptate (cf. Gen 18,20; Dt 22,24 etc.). Sângele, adică viața, este proprietatea lui Dumnezeu și chiar și atunci când nimeni nu ascultă „glasul” său, Dumnezeu îl percepe. Dumnezeu însuși intră în judecată cu asasinul.”. 10Domnul i-a spus: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ. 11Acum, așadar, fii blestemat pe pământul care și-a deschis gura ca să bea sângele fratelui tău din mâna ta! 12Când vei lucra pământul, nu-ți va mai da rodul său; rătăcitor și fugar vei fi pe pământ#4,12 Pedeapsa este o sentință compusă din trei clauze: un blestem adresat direct lui Càin; răsturnarea situației agricultorului (pământul care a băut sângele lui Àbel din mâna fratelui său, acum se revoltă împotriva lui); expulzarea lui Càin din ambientul vital al pământului cultivat, ceea ce îi neagă acum orice posibilitate de existență, întrucât el devine rătăcitor și fugar.”. 13Cáin i-a spus Domnului: „Vina mea este prea mare pentru a o putea suporta! 14Iată că astăzi tu m-ai alungat de pe fața pământului și eu mă voi ascunde de fața ta. Voi fi rătăcitor și fugar pe pământ și oricine mă va afla mă va ucide”#4,14 În urma sentinței divine, Càin rostește o lamentație.. 15Domnul i-a spus: „Oricine îl ucide pe Cáin, de șapte ori va fi răzbunat”. Domnul i-a pus un semn lui Cáin, ca niciunul dintre cei care îl vor găsi să nu-l ucidă#4,15 Dumnezeu îmblânzește pedeapsa făcând apel la o lege veche cu privire la răzbunare, cu scopul de a salva viața omului, chiar și pe aceea a ucigașului fratelui său. Càin este „blestemat”, dar nimeni nu are dreptul să-i ia locul lui Dumnezeu în executarea sentinței, pentru că răzbunarea îi aparține lui Dumnezeu (Rom 12,19).. 16Cáin a ieșit din fața Domnului și a locuit în ținutul Nod#4,16 Ținutul nu poate fi localizat, dar semnificația termenului face aluzie la ținutul rătăcirii., la răsărit de Éden#4,16 Este vorba de același loc unde a fost expulzat și Adàm..
Descendența lui Cáin
17Cáin a cunoscut-o pe soția sa; ea a zămislit și i-a dat naștere lui Enóh. El a zidit o cetate și a pus cetății numele după numele fiului său, Enóh. 18Lui Enóh i s-a născut Irad; Irad i-a dat naștere lui Mehuiaél; Mehuiaél i-a dat naștere lui Metușaél și Metușaél i-a dat naștere lui Lámeh#4,18 Sunt enumerate șapte generații. Numărul șapte este ales pentru a indica o perioadă închisă în ea însăși, o anumită plinătate.. 19Lámeh și-a luat două soții#4,19 Pentru prima dată în Biblie apare căsătoria poligamă, ceea ce intră în contradicție cu ideea căsătoriei monogame din Gen 2,24. Vechiul Testament menționează și alte căsătorii poligame: Abrahàm, Iacòb etc. Aproape toate aceste familii poligame suferă experiențe neplăcute și chiar sfâșietoare tocmai din cauza acestui tip de relație.: numele celei dintâi era Adá și numele celei de-a doua era Țilá#4,19 Transliterarea numelui „Țilà” în unele traduceri românești s-a făcut după LXX și Vg: „Sèla”.. 20Adá l-a născut pe Iabàl: el a fost tatăl celor care locuiesc în corturi, lângă turme. 21Numele fratelui său era Iubál: el a fost tatăl tuturor celor care cântă cu harpa și flautul. 22Țilá, din partea ei, l-a născut pe Tubál-Cáin, părintele tuturor lucrătorilor în bronz și fier. Sora lui Tubál-Cáin era Naamá#4,22 Cele trei categorii profesionale: crescătorii de animale, muzicienii și meșteșugarii metalelor sunt sugerate de numele descendenților lui Làmeh: „yāḇāl” („a conduce, a păstori”), „yuḇal” („yôḇēl” = „trompetă”), „tuḇal”, numele unui popor din Nord, în țara metalelor (Gen 10,2); Càin, lucrător în metale. „naʿămā” (bucurie, cea iubită), ar putea fi aluzie la o altă profesie asupra căreia textul păstrează tăcerea..
23Lámeh le-a zis soțiilor sale:
„Adá și Țilá, ascultați glasul meu!
Soții ale lui Lámeh,
plecați urechea la cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
și un tânăr pentru vânătaia mea.
24Cáin va fi răzbunat de șapte ori,
Lámeh, însă,
de șaptezeci de ori câte șapte”#4,24 Cântul lui Làmeh este o cântare sălbatică spre cinstirea lui Làmeh, un erou al deșertului, prezentată aici ca o mărturie a violenței crescânde printre urmașii lui Càin..
Set și descendenții săi
25Adám a cunoscut-o din nou pe soția sa; ea a născut un fiu și i-a dat numele Set#4,25 Numele Set (ebr.: „šēt”) este explicat prin verbul „šāt” sau „šit” (= „el a acordat, a dăruit”)., căci și-a zis: „Dumnezeu mi-a dat un alt urmaș, în locul lui Ábel, pe care l-a ucis Cáin”. 26Lui Set, la [rândul] lui, i s-a născut un fiu și i-a dat numele Enòs. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului#4,26 Aici este prima referință la cultul Domnului într-o epocă prediluviană. Conform tradiției elohiste și sacerdotale, acest cult ar începe abia în timpul exodului din Egipt (Ex 3,14; cf. 3,13 șu; 6,2-3), unde este prezentată revelarea numelui divin.. #Evr 11,4 #Ióna 4,4 #1In 3,12; Iúda 10 #Mt 2,35; Evr 12,24 #Prov 28,17; Iob 15,23 #Mt 15,22 #Ez 9,4-6 #Ap 7,3; 9,4 #Mih 3,10 #Ex 21,23-25 #Mt 18,22 #Lc 3,38 #Ex 3,14-15
Atualmente selecionado:
Geneza 4: VBRC2020
Destaque
Partilhar
Copiar
Quer salvar os seus destaques em todos os seus dispositivos? Faça o seu registo ou inicie sessão
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Geneza 4
4
1Adám a cunoscut#4,1 Mod specific Bibliei de a indica raporturile matrimoniale (Num 31,17.18.35; Jud 11,39 etc.).-o pe Éva, soția sa, și ea a zămislit și l-a născut pe Cáin#4,1 Textul original are un joc de cuvinte: numele primului născut, Càin, ar proveni de la verbul „qānāh” = „a dobândi”.. Și a spus: „Am dobândit un om de la Domnul!”. 2Și l-a mai născut pe fratele lui, Ábel#4,2 Surprinde faptul că textul nu dă etimologia numelui Àbel. Acest nume „Hebel” evocă termenul din Qohelét, care înseamnă „deșertăciune, inconsistență, suflu”. Din acest motiv nu a fost folosit niciodată ca nume propriu în tradiția ebraică.. Ábel era păstor la oi, iar Cáin, lucrător al pământului. 3După câtva timp, Cáin a adus Domnului ofrandă din roadele pământului. 4Ábel a oferit și el din întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor. Domnul a privit către Ábel și ofranda lui, 5dar la Cáin și la ofranda lui n-a privit#4,5 Textul nu menționează motivele pentru care o jertfă este preferată alteia, dar este de presupus că jertfa lui Càin a fost de o calitate inferioară sau textul sugerează o lipsă interioară sau o atitudine cunoscută doar de Dumnezeu.. Cáin s-a mâniat foarte tare și fața i s-a posomorât. 6Domnul i-a spus lui Cáin: „De ce te-ai mâniat și ai fața posomorâtă? 7Dacă faci binele, nu-i așa că poți ține [fruntea] sus? Dar dacă nu faci binele, păcatul stă cuibărit la ușă#4,7 Păcatul (feminin în ebraică) este calificat de „rōbēc” (masculin). S-ar putea în felul acesta traduce: „Cel Rău, ca un „rōbēc” pândește la poartă”. „rōbēc” poate fi identificat cu miticul „rabițu” de la acadieni, care era un demon tolănit la poarta locuințelor pentru a aduce boli și efecte nedorite și pentru a-i lua în stăpânire pe locuitorii casei.. El caută să fie peste tine, dar tu trebuie să-l stăpânești#4,7 LXX a înțeles versetul în mod diferit: „Dacă ai adus jertfa cum trebuie, dar n-ai împărțit-o cum trebuie, oare n-ai păcătuit? Linișteste-te! [Àbel] se va întoarce către tine, iar tu îl vei stăpâni”.”. 8Cáin a vorbit cu Ábel, fratele său. Când erau pe câmp#4,8 Începând cu LXX și Nvg, multe traduceri preferă vorbirea directă: „Să ieșim la câmp!”., Cáin s-a ridicat împotriva lui Ábel, fratele său, și l-a ucis.
9Domnul i-a zis lui Cáin: „Unde este Ábel, fratele tău?”. Iar el a zis: „Nu știu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?#4,9 Răspunsul lui Càin este dictat de minciună. Păcatul se lărgește și se aprofundează. Protopărinții au recunoscut îndată păcatul comis, dar Càin încearcă drumul minciunii înaintea lui Dumnezeu. Atunci, Judecătorul schimbă acuza: „Ce-ai făcut?”. Este terminologia tehnică judiciară. Apoi aduce proba: glasul sângelui. Strigătul oprimaților cere dreptate (cf. Gen 18,20; Dt 22,24 etc.). Sângele, adică viața, este proprietatea lui Dumnezeu și chiar și atunci când nimeni nu ascultă „glasul” său, Dumnezeu îl percepe. Dumnezeu însuși intră în judecată cu asasinul.”. 10Domnul i-a spus: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ. 11Acum, așadar, fii blestemat pe pământul care și-a deschis gura ca să bea sângele fratelui tău din mâna ta! 12Când vei lucra pământul, nu-ți va mai da rodul său; rătăcitor și fugar vei fi pe pământ#4,12 Pedeapsa este o sentință compusă din trei clauze: un blestem adresat direct lui Càin; răsturnarea situației agricultorului (pământul care a băut sângele lui Àbel din mâna fratelui său, acum se revoltă împotriva lui); expulzarea lui Càin din ambientul vital al pământului cultivat, ceea ce îi neagă acum orice posibilitate de existență, întrucât el devine rătăcitor și fugar.”. 13Cáin i-a spus Domnului: „Vina mea este prea mare pentru a o putea suporta! 14Iată că astăzi tu m-ai alungat de pe fața pământului și eu mă voi ascunde de fața ta. Voi fi rătăcitor și fugar pe pământ și oricine mă va afla mă va ucide”#4,14 În urma sentinței divine, Càin rostește o lamentație.. 15Domnul i-a spus: „Oricine îl ucide pe Cáin, de șapte ori va fi răzbunat”. Domnul i-a pus un semn lui Cáin, ca niciunul dintre cei care îl vor găsi să nu-l ucidă#4,15 Dumnezeu îmblânzește pedeapsa făcând apel la o lege veche cu privire la răzbunare, cu scopul de a salva viața omului, chiar și pe aceea a ucigașului fratelui său. Càin este „blestemat”, dar nimeni nu are dreptul să-i ia locul lui Dumnezeu în executarea sentinței, pentru că răzbunarea îi aparține lui Dumnezeu (Rom 12,19).. 16Cáin a ieșit din fața Domnului și a locuit în ținutul Nod#4,16 Ținutul nu poate fi localizat, dar semnificația termenului face aluzie la ținutul rătăcirii., la răsărit de Éden#4,16 Este vorba de același loc unde a fost expulzat și Adàm..
Descendența lui Cáin
17Cáin a cunoscut-o pe soția sa; ea a zămislit și i-a dat naștere lui Enóh. El a zidit o cetate și a pus cetății numele după numele fiului său, Enóh. 18Lui Enóh i s-a născut Irad; Irad i-a dat naștere lui Mehuiaél; Mehuiaél i-a dat naștere lui Metușaél și Metușaél i-a dat naștere lui Lámeh#4,18 Sunt enumerate șapte generații. Numărul șapte este ales pentru a indica o perioadă închisă în ea însăși, o anumită plinătate.. 19Lámeh și-a luat două soții#4,19 Pentru prima dată în Biblie apare căsătoria poligamă, ceea ce intră în contradicție cu ideea căsătoriei monogame din Gen 2,24. Vechiul Testament menționează și alte căsătorii poligame: Abrahàm, Iacòb etc. Aproape toate aceste familii poligame suferă experiențe neplăcute și chiar sfâșietoare tocmai din cauza acestui tip de relație.: numele celei dintâi era Adá și numele celei de-a doua era Țilá#4,19 Transliterarea numelui „Țilà” în unele traduceri românești s-a făcut după LXX și Vg: „Sèla”.. 20Adá l-a născut pe Iabàl: el a fost tatăl celor care locuiesc în corturi, lângă turme. 21Numele fratelui său era Iubál: el a fost tatăl tuturor celor care cântă cu harpa și flautul. 22Țilá, din partea ei, l-a născut pe Tubál-Cáin, părintele tuturor lucrătorilor în bronz și fier. Sora lui Tubál-Cáin era Naamá#4,22 Cele trei categorii profesionale: crescătorii de animale, muzicienii și meșteșugarii metalelor sunt sugerate de numele descendenților lui Làmeh: „yāḇāl” („a conduce, a păstori”), „yuḇal” („yôḇēl” = „trompetă”), „tuḇal”, numele unui popor din Nord, în țara metalelor (Gen 10,2); Càin, lucrător în metale. „naʿămā” (bucurie, cea iubită), ar putea fi aluzie la o altă profesie asupra căreia textul păstrează tăcerea..
23Lámeh le-a zis soțiilor sale:
„Adá și Țilá, ascultați glasul meu!
Soții ale lui Lámeh,
plecați urechea la cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
și un tânăr pentru vânătaia mea.
24Cáin va fi răzbunat de șapte ori,
Lámeh, însă,
de șaptezeci de ori câte șapte”#4,24 Cântul lui Làmeh este o cântare sălbatică spre cinstirea lui Làmeh, un erou al deșertului, prezentată aici ca o mărturie a violenței crescânde printre urmașii lui Càin..
Set și descendenții săi
25Adám a cunoscut-o din nou pe soția sa; ea a născut un fiu și i-a dat numele Set#4,25 Numele Set (ebr.: „šēt”) este explicat prin verbul „šāt” sau „šit” (= „el a acordat, a dăruit”)., căci și-a zis: „Dumnezeu mi-a dat un alt urmaș, în locul lui Ábel, pe care l-a ucis Cáin”. 26Lui Set, la [rândul] lui, i s-a născut un fiu și i-a dat numele Enòs. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului#4,26 Aici este prima referință la cultul Domnului într-o epocă prediluviană. Conform tradiției elohiste și sacerdotale, acest cult ar începe abia în timpul exodului din Egipt (Ex 3,14; cf. 3,13 șu; 6,2-3), unde este prezentată revelarea numelui divin.. #Evr 11,4 #Ióna 4,4 #1In 3,12; Iúda 10 #Mt 2,35; Evr 12,24 #Prov 28,17; Iob 15,23 #Mt 15,22 #Ez 9,4-6 #Ap 7,3; 9,4 #Mih 3,10 #Ex 21,23-25 #Mt 18,22 #Lc 3,38 #Ex 3,14-15
Atualmente selecionado:
:
Destaque
Partilhar
Copiar
Quer salvar os seus destaques em todos os seus dispositivos? Faça o seu registo ou inicie sessão
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași