Versete biblice populare din 1 Corinteni 13

Partajează

Dragostea este răbdătoare și plină de bunătate. Ea nu este invidioasă, nu se laudă, nu se manifestă arogant, nu încalcă regulile bunului simț, nu își urmărește interesele proprii, nu se supără și nu se gândește la ce este rău.

Ea suportă mereu consecințele, crede totdeauna, speră totdeauna și are o totală răbdare.

Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci este preocupată cu satisfacție de adevăr.

Rezultă deci că (în aceste condiții,) doar trei vor mai rămâne. Acestea sunt: credința, speranța și dragostea. Dar dintre toate cele trei, dragostea este cea mai mare.

Dragostea nu se sfârșește niciodată. Dar profețiile se vor termina, iar limbile vor înceta pentru totdeauna. Chiar și cunoașterea va avea un sfârșit.

Să presupunem că aș vorbi nu numai în limbi omenești, ci și în cele îngerești. Chiar dacă aș realiza aceste performanțe dar nu am dragoste, sunt doar un „gong” care face zgomot sau un „cinel” care produce sunete stridente.

Să mai presupunem că aș avea darul profeției, că aș înțelege toate misterele, posedând astfel toată cunoașterea și că aș avea toată credința care mi-ar oferi posibilitatea să mut munții. Dar dacă îmi lipsește dragostea, nu sunt nimic.

Și chiar dacă aș dona tot ce am, acceptând apoi să fiu ars (pe rug) fără să am dragoste, toate aceste sacrificii nu au nicio utilitate pentru mine.

Ilustrez acest adevăr cu acea perioadă din viața mea când eram copil. Atunci aveam gândirea specifică unui copil; și tot ce vorbeam, era rezultatul unui raționament de copil. Dar când m-am maturizat, am abandonat specificul copilăriei.