Nu că noi înșine apoi,
Suntem în stare ca, prin noi,
S-ajungem să gândim ceva,
Ce vine de la noi, cumva;
Priceperea noastră, mereu,
Ne vine de la Dumnezeu,
Cari ne-a făcut, pe fiecare
Din noi, să ne simțim în stare,
A fi slujbași, pe-acest pământ,
Pentru al Său nou legământ,
Aflați nu-n slujba slovei lui,
Ci în acea a Duhului;
Pentru că Duhul, bunăoară,
Dă viață, dar slova omoară.”