El zise-apoi: „De bună seamă,
Tu, Daniele, să n-ai teamă!
Rugile tale, înălțate
De tine, fost-au ascultate,
Încă din prima zi în care
Ți-ai pus inima, cu răbdare,
Să caute, să înțeleagă
Și-nvățătură să culeagă,
Să știi să te smerești mereu
Față de al tău Dumnezeu.
Cuvintele pe cari le-ai spus,
Acum, la tine, m-au adus!