Slava – Acelui cari mereu,
În Israel e Dumnezeu și cari,
Pe-un heruvim, a stat –
Ușor atunci, s-a ridicat
Și-a mers spre pragul cel pe care,
Casa-l avuse la intrare.
El l-a chemat pe omu-acel
Cu strai de in, purtând cu el,
O călimară agățată
La cingătoare și legată.
Domnul i-a zis apoi: „Să pleci
Și prin Ierusalim să treci,
Pentru că vreau ca în cetate
Să te-ngrijești a fi-nsemnate
Frunțile oamenilor care
Gemete scot fără-ncetare,
Din pricina păcatelor,
Precum și-a urâciunilor
Care se fac în locu-acel.