Versete biblice populare din Geneza 42

Partajează

De moarte, fi-veți izbăviți!” Atunci, au zis cei zece frați: „Suntem, cu toții, vinovați, Pentru tot ceea ce-am făcut, Căci noi prea bine am văzut Cât de înspăimântat striga Fratele nost’, când ne ruga – Și totuși, nu l-am ascultat. Acuma știm de ce-a picat Necazu-acesta, peste noi”.

Iosif era atunci, mai mare, În țară. El era cel care, Grâne vindea, norodului. Frați-au venit și-n fața lui, S-au închinat, pân’ la pământ.

Iosif știa că frați îi sânt, Din clipa-n care i-a văzut