Și totuși, iată, Dumnezeu
Lungește, prin puterea Lui,
Anii nelegiuitului –
A celor silnici pe pământ –
Și iarăși în picioare sânt,
Cu zâmbetul întins pe față,
Tocmai când nu sperau la viață.
El, liniște, le dăruiește
Și-ncredere, dar îi pândește,
Căci ochii Și I-a pironit
Pe calea lor. Când i-a simțit
Că-și saltă capul din pământ,
În acea clipă, nu mai sânt!
Cum mor oamenii, și ei mor –
La fel ca orice muritor;
Ca spicele vor fi tăiați!