„Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz
Ca să privești al meu necaz.
Te uită Doamne, Te rog eu,
Cum fierbe tot lăuntrul meu.
Mi s-a întors inima-n mine,
Căci, neascultător – știu bine –
Necontenit, m-am arătat.
Afară, fost-am atacat
De sabie, tăind pe cei
Care au fost copii ai mei,
Iar înăuntru se vădea
Precum că moartea stăpânea.