Versete biblice populare din Matei 14

Partajează

Simțind, însă, vântul cel tare, S-a-nspăimântat și-atunci, în mare, Prinse ușor să se scufunde. Uimit, privi spre locul unde Era Iisus, și-nspăimântat, „Mă scapă, Doamne!” – a strigat, Fiind în gura morții prins. Iisus, îndată, a întins Mâna, din valuri l-a săltat, Și-n urmă, El a cuvântat: „Slab credincios, te-ai dovedit. Spune-Mi, de ce te-ai îndoit?”

Simțind, însă, vântul cel tare, S-a-nspăimântat și-atunci, în mare, Prinse ușor să se scufunde. Uimit, privi spre locul unde Era Iisus, și-nspăimântat, „Mă scapă, Doamne!” – a strigat, Fiind în gura morții prins.

„Nu vă speriați! Ci îndrăzniți, Căci Eu sunt!” Ei priveau uimiți

Când Petru-a zis: „Dacă Tu ești, Doamne, atunci, să poruncești, Pe apă, ca să vin, la Tine!” Iisus răspunse-ndată: „Bine. Hai, vin-o!” Petru, hotărât, Din barca lor, a coborât Și-apoi, pe mare, a umblat, Asemeni ca și pe uscat.

Toți cei prezenți au alergat La Domnul, I s-au închinat Și-au zis, privind la fața Lui: „Tu ești chiar Fiul Domnului!”

„De-aceasta, nu vă-ngrijorați! Voi, de mâncare, să le dați!” Ei ziseră: „Oare, glumești? Avem cinci pâini doar, și doi pești!”

„Aduceți totu-aici!” – le-a spus, Discipolilor Săi, Iisus. Noroadelor, le-a poruncit Ca jos să stea. Când a primit Pâinea și peștii, le-a luat, Apoi le-a binecuvântat, Dându-le ucenicilor Să le împartă la popor.

Toți cei prezenți s-au săturat, Iar după masă-au ridicat Douăsprezece coșuri pline Cu rămășițele de pâine.