Iată că ochiul Domnului
Privește-asupra omului
Care, de El, știe-a se teme,
Și peste cei ce-n orice vreme
În bunătatea Lui arată
Că-și au nădejdea-ncredințată,
Pentru a fi astfel scăpați
De moarte și spre-a fi lăsați
Cu viață-atunci când peste ei
Se-abate valul foametei.