Versete biblice populare din Romani 12

Partajează

Să nu vă potriviți apoi, Chipului veacului, ci voi – Prin înnoirea minții – fiți În stare să deosebiți Voia pe care Dumnezeu Are s-o aibă, tot mereu. Aceea trebuie făcută, Pentru că ea Îi e plăcută, E bună și desăvârșită – De-aceea trebuie-mplinită.

„Vă-ndemn dar, fraților, mereu, Pentru ca Domnul Dumnezeu Să vă arate îndurare, Să vă aduceți, fiecare, Al vostru trup, drept jertfă vie, Cari sfântă trebuie să fie, Spre-a fi plăcută Domnului, Căci ea, apoi, în fața Lui, Are să vi se socotească Slujbă a fi, duhovnicească.

Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.

Să nu fii biruit de rău – Nu te lăsa – ci minte ține: Să biruiești răul, prin bine.”

Cu dragoste frățească, voi Să vă iubiți, cu toți, apoi. În cinste, vreau, să învățați, Întâietate, să vă dați.

„Iată dar, dragostea, pe care, Vreau, să o aibă, fiecare: Curată, trebuie să fie, Și fără prefăcătorie. De rău – mereu – să vă-ngroziți; De bine, tare, stați lipiți.

Dacă e cu putință-apoi – În cât va atârna de voi – Mereu, cu oamenii, să știți, În pace, ca să viețuiți.

Deci, prea iubiților mei frați, Voi, singuri, nu vă răzbunați; Ci să-L lăsați pe Dumnezeu Să Se răzbune, căci, mereu, El va trimite-a Sa mânie, Exact așa după cum scrie: „Doar Eu am drept de răzbunare Și dăruiesc la fiecare, Câte-o răsplată, pe măsură” – Ne spune Domnul, prin Scriptură.

În sârguință, dovediți Că, fără preget, a fi, știți. De râvnă, plini, să fiți, mereu, În duh, slujind lui Dumnezeu.

Prin harul care mi-a fost dat, Eu vă îndemn, neîncetat, Ca nicicând, nimeni dintre voi, Să nu își facă, mai apoi, Câte-o părere despre sine, Mai ‘naltă decât se cuvine. Să arătați, astfel, dreptate, Și simțăminte cumpătate, Când este vorba despre „sine”, Cari să se potrivească bine Doar cu măsura de credință Pe care orișice ființă O are, de la Dumnezeu – Acesta a fost sfatul meu.

„Nu-ntoarce, seamănului tău, Nicicând dar, răul pentru rău. Să urmărească orișicine, Neîncetat, doar ce e bine Pentru folosul tuturor, Al tuturor oamenilor.

Un lucru, să mai țineți minte: S-aveți aceleași simțăminte, Unii față de alții. Stați, Doar în smerenie. Nu umblați După un lucru socotit Înalt, ci stați la cel smerit. Să căutați a fi deștepți: Nu vă dați, singuri, înțelepți.”

Deci tu, nu face nici un rău. Dacă cumva, vrăjmașul tău Este flămând și-n lipsă mare, Fă bine și dă-i de mâncare. Dacă-i e sete, dă-i să bea, Căci doar atuncea, vei vedea, Că dacă astfel procedezi, Cărbuni aprinși, ai să așezi – Îngrămădiți – pe capul său.

Pe cei care vă prigonesc, Să-i binecuvântați, doresc; Mereu deci, binecuvântați, Și nu cumva să blestemați. Vă bucurați și fiți voioși, Alături de cei bucuroși, Dar să-nvățați a plânge-apoi – Cu toți cei care plâng – și voi.

Mereu, pe sfinți, să-i ajutați, Când, în nevoie, sunt aflați. De oaspeți, trebuie să știți, Ca, primitori, oricând, să fiți.

Căci iată că al vostru grup, Este asemeni unui trup. Iar orice trup, știți voi, că are, În el, mai multe mădulare. Toate sunt bine rânduite Și slujbe au, deosebite. La fel și noi, cari mulți suntem, Acum, un singur trup, avem Și, în Hristos, ne regăsim, Căci al Său trup, îl împlinim. Deci, fiecare dintre noi Este un mădular apoi, În trupu-n care ne găsim, Și unul altuia-i slujim.