1 Samuel 14
14
1Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“. Tatălui său însă nu i-a spus nimic.
2În acest timp, Saul se afla la marginea cetății Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape șase sute de bărbați. 3Se afla acolo și Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub și fratele lui I-Kabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Șilo. Poporul nu știa însă că Ionatan plecase.
4Între trecătorile prin care căuta Ionatan să treacă la garnizoana filistenilor se afla un colț de stâncă de o parte și un colț de stâncă de cealaltă parte. Numele unuia era Boțeț, iar al celuilalt era Seneh. 5Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaș, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva.
6Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele:
‒ Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să salveze prin mulți sau prin puțini.
7Cel ce-i ducea armele i-a răspuns:
‒ Fă tot ceea ce ai pe inimă. Iată că sunt alături de tine în ceea ce ai de gând să faci.
8Ionatan a zis:
‒ Ne vom îndrepta spre bărbații aceia și ne vom arăta lor. 9Dacă ne vor zice: „Așteptați până vom ajunge noi la voi!“, atunci vom rămâne acolo unde suntem și nu vom urca la ei. 10Dar dacă ne vor zice: „Suiți-vă la noi!“, atunci ne vom sui, fiindcă Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.
11Așadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Iată! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“. 12Bărbații din garnizoană au strigat către Ionatan și către cel ce-i ducea armele, zicând: „Suiți-vă la noi și vă vom arăta noi!“. Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel“.
13Ionatan s-a cățărat, folosindu-se de mâini și de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui și-i omora. 14În acest prim atac, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbați pe o întindere de o jumătate de iugăr#14:14 Lit.: o jumătate de brazdă de un iugăr de pământ, adică jumătate din parcela de pământ care se putea lucra într-o zi cu o pereche de boi; aproximativ ¼ ha (2.500 mp). Probabil aici este intenționată numai o distanță de 25 m din aria de ¼ ha (1 ha = 100 x 100 m). de pământ.
15Era mare tremur în tabără, pe câmpie și în tot poporul. Garnizoana și distrugătorii au tremurat și ei, iar pământul s-a cutremurat. Tremurul acesta era de la Dumnezeu. 16Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat și iată că mulțimea se împrăștia și alerga încoace și încolo. 17Atunci Saul le-a zis oamenilor care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru“. Ei au numărat și iată că Ionatan și cel ce-i ducea armele lipseau. 18Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la fiii lui Israel. 19În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmășeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ți mâna!“.
20Saul și oamenii lui s-au adunat, au intrat în luptă și au găsit acolo o mare învălmășeală, căci filistenii își întorseseră sabia unii împotriva altora. 21Evreii care fuseseră înainte cu filistenii și veniseră cu aceștia în tabăra lor s-au întors și s-au unit cu israeliții care erau cu Saul și cu Ionatan. 22De asemenea, când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră pe muntele lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat și ei în luptă, urmărindu-i. 23În acea zi, Domnul l-a eliberat pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
Viața lui Ionatan în pericol
24Bărbații lui Israel s-au aflat în dificultate în ziua aceea, deoarece Saul pusese sub jurământ poporul, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei“. Astfel, niciunul dintre ei n-a gustat mâncare. 25Tot poporul a intrat într-o pădure, unde, pe suprafața pământului, se afla miere. 26Când a intrat poporul în pădure, iată că mierea curgea din faguri, însă nimeni din popor nu și-a întins mâna să ia miere deoarece se temea din cauza jurământului. 27Ionatan, însă, nu auzise că tatăl său pusese poporul sub jurământ. Prin urmare, și-a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână și l-a înmuiat în mierea din fagure. Astfel, el a mâncat miere și ochii i s-au luminat.
28Atunci unul dintre bărbați i-a zis:
‒ Tatăl tău a pus poporul sub un jurământ sever, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce astăzi“.
Poporul era epuizat.
29Atunci Ionatan a zis:
‒ Tatăl meu a tulburat țara. Priviți cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30Cât de bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a luat-o de la dușmanii lui! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
31În ziua aceea, i-au ucis pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era epuizat. 32Prin urmare, poporul s-a năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le-au înjunghiat pe pământ și le-au mâncat cu sânge cu tot.
33Unii i-au spus însă lui Saul:
‒ Iată, poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.
Saul a spus:
‒ V-ați purtat cu necredincioșie! Acum, rostogoliți până aici o piatră mare. 34Dați de veste printre oameni să-și aducă fiecare boul sau oaia la mine, să le taie aici și apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.
Astfel, în acea noapte, fiecare și-a adus cu el boul și l-a tăiat acolo. 35Saul a construit un altar Domnului; era prima dată când construia un altar Domnului.
36Apoi a zis:
‒ Haideți să coborâm după filisteni în timpul nopții, să-i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei.
Ei au răspuns:
‒ Fă tot ceea ce consideri că este bine.
Dar preotul a zis:
‒ Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:
‒ Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?
Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns.
38Atunci Saul a zis:
‒ Să vină aici toți conducătorii poporului ca să descoperim ce păcat a fost comis astăzi. 39Viu este Domnul, Care îl eliberează pe Israel, că și dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar și el va trebui să moară.
Însă nimeni din popor nu i-a răspuns.
40Saul a zis întregului Israel:
‒ Voi veți sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.
Poporul i-a răspuns lui Saul:
‒ Fă ceea ce consideri că este bine.
41Saul a zis Domnului, Dumnezeul lui Israel:
‒ Arată-ne adevărul!
Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.
42Atunci Saul a zis:
‒ Trageți la sorți între mine și fiul meu Ionatan.
Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43Saul i-a zis lui Ionatan:
‒ Spune-mi ce ai făcut.
Ionatan i-a răspuns și a zis:
‒ Am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână. Iată-mă, voi muri!
44Saul a zis:
‒ Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri, Ionatane!
45Dar poporul i-a zis lui Saul:
‒ Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu.
Poporul l-a salvat astfel pe Ionatan și n-a fost omorât. 46Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni, și filistenii s-au retras în teritoriul lor.
Realizările și familia lui Saul
47După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva fiilor lui Amon, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor. În orice parte se ducea, era necruțător. 48El a luptat vitejește și i-a învins pe amalekiți, eliberând Israelul din mâna jefuitorilor săi.
49Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua. Fata care i s-a născut prima se numea Merab, cea mică se numea Mihal, 50iar soția lui se numea Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Numele conducătorului armatei lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51Chiș era tatăl lui Saul, iar Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel. 52Cât timp a trăit Saul, a existat un război înverșunat cu filistenii și ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos, îl lua cu el.
Selectat acum:
1 Samuel 14: NTR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Biblia, Noua Traducere Românească™ NTR™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc.
Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
The Bible, New Romanian Translation™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.
1 Samuel 14
14
1Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“. Tatălui său însă nu i-a spus nimic.
2În acest timp, Saul se afla la marginea cetății Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape șase sute de bărbați. 3Se afla acolo și Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub și fratele lui I-Kabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Șilo. Poporul nu știa însă că Ionatan plecase.
4Între trecătorile prin care căuta Ionatan să treacă la garnizoana filistenilor se afla un colț de stâncă de o parte și un colț de stâncă de cealaltă parte. Numele unuia era Boțeț, iar al celuilalt era Seneh. 5Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaș, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva.
6Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele:
‒ Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să salveze prin mulți sau prin puțini.
7Cel ce-i ducea armele i-a răspuns:
‒ Fă tot ceea ce ai pe inimă. Iată că sunt alături de tine în ceea ce ai de gând să faci.
8Ionatan a zis:
‒ Ne vom îndrepta spre bărbații aceia și ne vom arăta lor. 9Dacă ne vor zice: „Așteptați până vom ajunge noi la voi!“, atunci vom rămâne acolo unde suntem și nu vom urca la ei. 10Dar dacă ne vor zice: „Suiți-vă la noi!“, atunci ne vom sui, fiindcă Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.
11Așadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Iată! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“. 12Bărbații din garnizoană au strigat către Ionatan și către cel ce-i ducea armele, zicând: „Suiți-vă la noi și vă vom arăta noi!“. Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel“.
13Ionatan s-a cățărat, folosindu-se de mâini și de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui și-i omora. 14În acest prim atac, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbați pe o întindere de o jumătate de iugăr#14:14 Lit.: o jumătate de brazdă de un iugăr de pământ, adică jumătate din parcela de pământ care se putea lucra într-o zi cu o pereche de boi; aproximativ ¼ ha (2.500 mp). Probabil aici este intenționată numai o distanță de 25 m din aria de ¼ ha (1 ha = 100 x 100 m). de pământ.
15Era mare tremur în tabără, pe câmpie și în tot poporul. Garnizoana și distrugătorii au tremurat și ei, iar pământul s-a cutremurat. Tremurul acesta era de la Dumnezeu. 16Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat și iată că mulțimea se împrăștia și alerga încoace și încolo. 17Atunci Saul le-a zis oamenilor care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru“. Ei au numărat și iată că Ionatan și cel ce-i ducea armele lipseau. 18Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la fiii lui Israel. 19În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmășeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ți mâna!“.
20Saul și oamenii lui s-au adunat, au intrat în luptă și au găsit acolo o mare învălmășeală, căci filistenii își întorseseră sabia unii împotriva altora. 21Evreii care fuseseră înainte cu filistenii și veniseră cu aceștia în tabăra lor s-au întors și s-au unit cu israeliții care erau cu Saul și cu Ionatan. 22De asemenea, când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră pe muntele lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat și ei în luptă, urmărindu-i. 23În acea zi, Domnul l-a eliberat pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
Viața lui Ionatan în pericol
24Bărbații lui Israel s-au aflat în dificultate în ziua aceea, deoarece Saul pusese sub jurământ poporul, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei“. Astfel, niciunul dintre ei n-a gustat mâncare. 25Tot poporul a intrat într-o pădure, unde, pe suprafața pământului, se afla miere. 26Când a intrat poporul în pădure, iată că mierea curgea din faguri, însă nimeni din popor nu și-a întins mâna să ia miere deoarece se temea din cauza jurământului. 27Ionatan, însă, nu auzise că tatăl său pusese poporul sub jurământ. Prin urmare, și-a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână și l-a înmuiat în mierea din fagure. Astfel, el a mâncat miere și ochii i s-au luminat.
28Atunci unul dintre bărbați i-a zis:
‒ Tatăl tău a pus poporul sub un jurământ sever, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce astăzi“.
Poporul era epuizat.
29Atunci Ionatan a zis:
‒ Tatăl meu a tulburat țara. Priviți cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30Cât de bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a luat-o de la dușmanii lui! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
31În ziua aceea, i-au ucis pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era epuizat. 32Prin urmare, poporul s-a năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le-au înjunghiat pe pământ și le-au mâncat cu sânge cu tot.
33Unii i-au spus însă lui Saul:
‒ Iată, poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.
Saul a spus:
‒ V-ați purtat cu necredincioșie! Acum, rostogoliți până aici o piatră mare. 34Dați de veste printre oameni să-și aducă fiecare boul sau oaia la mine, să le taie aici și apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.
Astfel, în acea noapte, fiecare și-a adus cu el boul și l-a tăiat acolo. 35Saul a construit un altar Domnului; era prima dată când construia un altar Domnului.
36Apoi a zis:
‒ Haideți să coborâm după filisteni în timpul nopții, să-i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei.
Ei au răspuns:
‒ Fă tot ceea ce consideri că este bine.
Dar preotul a zis:
‒ Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:
‒ Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?
Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns.
38Atunci Saul a zis:
‒ Să vină aici toți conducătorii poporului ca să descoperim ce păcat a fost comis astăzi. 39Viu este Domnul, Care îl eliberează pe Israel, că și dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar și el va trebui să moară.
Însă nimeni din popor nu i-a răspuns.
40Saul a zis întregului Israel:
‒ Voi veți sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.
Poporul i-a răspuns lui Saul:
‒ Fă ceea ce consideri că este bine.
41Saul a zis Domnului, Dumnezeul lui Israel:
‒ Arată-ne adevărul!
Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.
42Atunci Saul a zis:
‒ Trageți la sorți între mine și fiul meu Ionatan.
Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43Saul i-a zis lui Ionatan:
‒ Spune-mi ce ai făcut.
Ionatan i-a răspuns și a zis:
‒ Am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână. Iată-mă, voi muri!
44Saul a zis:
‒ Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri, Ionatane!
45Dar poporul i-a zis lui Saul:
‒ Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu.
Poporul l-a salvat astfel pe Ionatan și n-a fost omorât. 46Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni, și filistenii s-au retras în teritoriul lor.
Realizările și familia lui Saul
47După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva fiilor lui Amon, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor. În orice parte se ducea, era necruțător. 48El a luptat vitejește și i-a învins pe amalekiți, eliberând Israelul din mâna jefuitorilor săi.
49Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua. Fata care i s-a născut prima se numea Merab, cea mică se numea Mihal, 50iar soția lui se numea Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Numele conducătorului armatei lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51Chiș era tatăl lui Saul, iar Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel. 52Cât timp a trăit Saul, a existat un război înverșunat cu filistenii și ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos, îl lua cu el.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Biblia, Noua Traducere Românească™ NTR™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc.
Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
The Bible, New Romanian Translation™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.